Împăratul muștelor – William Golding

Acest roman a devenit un clasic al secolului XX și are în continuare un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii,

recunoscut în 1983 cu Premiul Nobel pentru literatură. Acest roman a fost ecranizat pentru prima dată  în 1963, aparține regizorului Peter Brook, apoi au mai fost incă două ecranizări, acest film încă nu l-am văzut.

Experiența pe care scriitorul a avut-o în război îl marchează foarte grav astfel că el nu mai vede în om o ființă inocentă, chiar și copiii, pentru el, poartă în suflet embrionul răului. Aceasta este tema acestui roman, care a fost respins de 21 de edituri înainte de a fi publicat, cunoscând în 1959 un succes fantastic.

Dacă Stephen King începea fiecarea parte a cărții din Cimitirul animalelor cu un verset biblic, William Golding prin titlul romanului face referire la prințul Serafimilor, Beelzebul (Împăratul muștelor), care conform Enciclopediei de vrăjitorie și demologie respectiv ierarhia Iadului, descris în 1612 de părintele Sebastien Michaelis, este primul înger căzut după Lucifer. Primii trei îngeri căzuți au fost: Lucifer, Beelzebul și Leviathan. Beelzebul le dă oamenilor sentimentul cel mai distructiv , mândria cât și lăcomia, ispitindu-i, elemente ce le vom regăsi în carte.

Cartea începe cu un grup de copii care naufragiează, în timpul războiului, pe o insulă pustie. Singuri, fără niciun adult prin preajmă, copiii trebuie să învețe să supraviețuiască, să creeze o lume nouă, un paradis. Ei își aleg un lider, pe Ralph, care pare înțelept datorită sfaturilor bune pe care Piggy i le dă. Lucrurile merg bine, stabilesc un set de reguli pe care să le respecte,  până când se instalează mâmdria și lăcomia în inimile lor, astfel ajung să se dezbine și chiar să se ucidă între ei. După ce Simon, unul din copiii de pe insulă este ucis Ralph îi spune lui Piggy: ” - Mi-e teamă. De noi. Vreau să merg acasă. O, Dumnezeule, vreau să merg acasă.”

Capul unui porc pe care băieții îl vânaseră și în jurul căruia roiesc muștele reprezintă împăratul, simbolul răului, simbol al bestiei aflate în interiorul fiecăruia. Astfel că paradisul la care visau se transformă într-un adevărat iad.

”Copilăria este o boală de care scapi pe măsură ce crești.”

Finalul este foarte tragic și tulburător.  Inocența este o iluzie, iar instinctul de supraviețuire tronează. ”...Iar în mijlocul lor, Ralph, nespălat, cu părul încâlcit, murdar la nas, plângea sfârșitul nevinovăției, bezna inimii omenești și căderea în gol a adevărului, a înțeleptului său prieten Piggy.”

Cartea te face să îți pui câteva întrebări:

• Ø  Este oare calea spre Paradis libertatea absolută?
• Ø  Oare suntem capabili indiferent de împrejurări să fim raționali?
• Ø  Cu câtă ușurință cădem pradă vicisitudinilor realității?

Acestei cărți i-am acordat 5 steluțe.