După ce am văzut filmul cu același nume mi-au rămas în minte melodiile celor de la Queen, în special cea de mai jos. Am început să caut pe YouTube mai multe despre Queen și Freddie și-am reînceput să le ascult muzica, deoarece mai demult am fost fan. În film este alterată ordinea evenimentelor reale pentru a putea cuprinde totul în două ore și un pic, este un film despre muzică, despre procesul creativ prin care Freddie, Roger, Brian și John au trecut în drumul lor spre succes, de a deveni legende.Filmul îl puteți vedea pe Netflix- aici.
Așadar, după ce am vizionat filmul, am zis că trebuie să citesc și această carte. Biografiile, de regulă, sunt subiective, deoarece sunt scrise prin prisma relațiilor dintre autor și cel despre care se scrie.
Queen, în primul rând, erau diferiți de celelalte trupe prin faptul că toți aveau studii și erau foarte inteligenți, manierați, în al doilea rând il aveau pe Freddie - Farrokh Bulsara (pe numele lui adevărat) o persoana de-a dreptul fascinantă, controversată, un geniu. Patru personalități puternice, creative și povesive și-au unit forțele și au creat o legendă - Queen!
Cartea nu este cronologică, fiecare capitol fiind numit după o persoană (despre care urma să se vorbească și însemna ceva pentru Freddie sau trupă) sau eveniment marcant pentru trupă.Aflăm cum au început și prin câte greutăți au trecut. Au muncit foarte mult și au primit multe refuzuri până să ajungă cunoscuți. Deși aveau succes si dadeau cele mai fascinante petreceri cu droguri și alte ciudățenii, au reușit să rămână pe linia de plutire.
Freddie care trăia viața la maxim și care făcea cele mai mari excese și care l-au prins din urmă nu urca niciodată beat pe scenă... Dar, o singură dată se întâmplă, când îl întâlnește pe Tony Hardley in ziua concertului și ii propune să cânte o melodie cu Queen. Membri trupei sunt de acord iar Freddie și Tony sărbătoresc până înainte de concert, primele 20 min din concert fiind un dezastru. Roger nu putea să își ridice ochii din pământ, iar Brian întreba ce dracu se întâmplă, iar Freddie mormăia niste versuri. Mi s-a părut foarte amuzant când povestea cum l-au îmbrăcat cu 15 min înainte să intre pe scenă, căci el nu putea nici macar să meargă.
Cât era de activ și nebun pe scenă, pe atât de timid și discret, grijuliu și generos cu cei apropiați era în viața reală. Nu-i plăcea să dea interviuri sau să apară în vreun ziar, cum îi plăcea lui Roger,de exemplu, care aparea frecvent.
Îi placea opera si colecționa antichități.... îi plăcea să ducă o viață luxoasă. Trăia fiecare zi ca și când ar fi fost ultima până într-o zi când a fost chiar ultima. Dar ca mulți alții, chiar nu-mi pot imagina un Freddie bătrân, cum nici el nu se putea imagina - bătrân în colanți. Cum spunea și el, vine momentul când trebuie să te retragi, el s-a retras, rămânând în mintea și inimile celor care l-au iubit Freddie cel energic, tânăr și extravagant.
Probabil că nimeni nu-l va cunoaște cu adevărat pe Freddie, deoarece nu-i plăcea să vorbească despre el, ci despre muzica lui. Ceea ce azi face tehnologia, ei au reușit datorită creativității și inteligenței, (de ce nu?!) să facă în anii '70-'80 fără tehnologie. Michael Jackson, cu care a fost prieten și au încercat să colaboreze, scotea multe hit-uri, deoarece în spatele acelor hit-uri erau zeci de oameni, în spatele unui hit Freddie Mercury era doar Freddie Mercury, de aceea avea mai puține hit-uri. Cartea reușește să îl descrie pe Freddie ca om și ca interpretul legendă, cu bune și cu rele, cartea nu conține elemente senzaționale (să zic așa) - e curată. Per total mi-a plăcut! Mi-ar fi plăcut să descrie mai mult relația dintre membrii Queen! I-am acordat 4 steluțe pe Goodreads. Cartea o puteți comanda de la Nemira - aici.
Închei cu un citat din carte, o parte din el se află și pe coperta interioară a cărții:
”Am creat un monstru. Monstrul sunt eu. Nu pot da vina pe altcineva. Și m-am străduit să ajung aici încă de mic. Aș fi fost în stare de orice ca să obțin ce am acum. Orice mi se întâmplă e din vina
mea. E ceea ce mi-am dorit. Toți facem eforturi să ajungem sus. Succes, faimă, bani, sex, droguri – orice vrei. Eu am de toate. Dar acum încep să îmi dau seama că vreau să evadez din lumea pe care mi-am creat-o. încep să-mi fac griji că nu o pot controla, că mai degrabă mă controlează ea pe mine.
Mă schimb când urc pe scenă. Mă transform în <<interpretul desăvârșit>>. O spun pentru că așa trebuie să fiu. Nu pot fi pe locul doi, mai bine renunț. Știu că trebuie să merg țanțoș. Știu că trebuie să țin stativul microfonului într-un anumit fel. Și-mi place la nebunie. La fel cum mi-a plăcut să-l văd pe Jimi Hendrix aducându-și fanii în
extaz. Știa ce face, iar fanii se lăsau cuceriți, însă era un tip destul de timid în afara scenei. Poate a suferit încecând să se ridice la înălțimea așteptărilor, să fie rebelul care nu era departe de lumina reflectoarelor.
Pentru mine să fiu sus pe scenă e o experiență extracorporală. Parcă mă uit în jos la mine și mă gândesc: <<Băga-mi-aș, ce tare!>>Apoi îmi dau seama că sunt eu: hai să mă apuc de treabă!
Desigur că e un drog, un stimulent. Dar devine greu când lumea mă vede pe stradă și mă vrea acolo sus pe piedestal. Freddie cel mare. Nu sunt așa. Sunt mai tăcut. Încerci să-ți separi viața personală de cea publică de interpret, pentru că e o existență schizofrenică. Cred că ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătesc. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt vreun bogătan căruia să-i plângeți de milă. Muzica mă face să mă trezesc
dimineața. Chiar sunt binecuvăntat.”
Melodia mea preferată este Valsul Milionarului de pe albumul Sheer Heart AttackMai jos puteți asculta melodiile de pe albumul Greatest Hits, mai multe albume găsiți pe site-ul lor oficial QueenOnline
Mai multe informații despre trupă găsiți pe următoarele site-uri:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu