Sora cea rea - Karen Dionne - Recenzie

PrintScreen din arhiva personală

Un thriller foarte captivant, din punctul meu de vedere, care mi-a plăcut mult.

Peter și Jenny, în urma unui accident straniu care se întâmplă în prezența fiicei lor, Diana, hotărăsc să se mute în mijlocul unei păduri virgine în fosta casă a bunicilor lui Peter. Însă accidentele ciudate nu încetează, când  fiica nou născută Rachel este implicată într-unul, hotărăsc să meargă cu Diana la psihiatru. Află că fiica lor cea mare suferă de psihopatie și nu se poate vindeca, dar se poate ține în frâu. Apare în peisaj și sora lui Jenny care devine cea mai bună prietenă a Dianei. 

”Dar poți fi rău chiar dacă nu alegi să fii.”

Într-o zi, Peter și Jenny, dispar prematur în urma unui accident bizar. Rachel martoră a accidentului, fuge și se ascunde în pădure timp de o săptămână. Când revine nu-și mai amintește nimic, absolut nimic.

Rachel se autointernează în spitalul de psihiatrie, deoarece nu poate să-și amintească foarte multe lucruri din perioada traumatizantă din copilărie și crede că ea este cea care și-a omorât părinții. 

”Freud credea că visele sunt vehiculul pe care îl folosim pentru a ne îngropa gândurile conștiente. Jung credea că visele ne dezvăluie gândurile secrete și că înțelegerea acestora este esențială pentru a ne restabili ”echilibrul psihic”, termen care mi s-a părut întotdeauna ciudat, deși s-ar fi putut să fie formularea terapeutei mele, dat fiind că Jung a murit înainte ca mișcarea New Age să ajungă la modă.

Am propria mea teorie cu privire la vise... Cred că visele nu sunt decât bucăți reciclate ale lucrurilor pe care le-am gândit, spus sau făcut în ziua aceea.”

Într-o zi fratele lui Scotty (cu care Rachel se împrietenise în spital) ,Trevor , îi arată o copie după raportul poliției în care se concluziona că Rachel nu avea cum să-și împuște părinții.
Atunci Rachel se hotărăște să se externeze și să pornească în căutarea adevărului, sperând că memoria îi va reveni dacă va începe cu locul crimei.
Deși, chiar de pe la început își dă seama cititorul cine este criminalul, autoarea reușește să-l facă curios pe cititor să afle mai multe despre motivul crimei, dacă a avut criminalul un plan de la început. Sau dacă va fi prins... deoarece părea crima perfectă și deja de 15 ani fusese în libertate.

Nu vă zic mai multe, dacă veți citi cartea veți descoperi singuri povestea.