173 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu!

Astăzi se împlinesc 173 de ani de la nașterea lui  Mihai Eminescu (născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani), iar din anul 2011 în data de 15 ianuarie nu sărbătorim doar ziua marelui poet, ci și Ziua Culturii Naționale. Marchez și eu acest eveniment prin postarea unei poezii scrisă în 1874- O, Adevăr Sublime...

Sursa: Pixabay

O , Adevăr Sublime...

                       - de Mihai Eminescu

                        O, adevăr sublime – o, tinichea şi paie!

                        O, poezie mândră – o, buiguit nerod!

                        Istorie șpirată – minciună şi bătaie,

                        Amor ceresc şi dulce – a mucoşilor plod.

                        O, om, oglind-a lumei cu capul şui şi sec,

                        Cu creierul ca ceaţa, cu coaste de berbec,

                        Stăpân pe-a ta gândire – cum eşti p-instinct stăpân –

                        Se vede când femeia goleşte al ei sân.

                        Când poala ş-o ridică, de pulpa-i vezi, stăpâne,

                        Tu nu surâzi cu râsul cel lacom şi murdar,

                        Tu nu eşti ca un taur şi nu eşti ca un câne,

                        Ce umil dă din coadă căţelei lui cu har.

                        Nu eşti gelos – ferit-a… cucoşii doar şi vierii

                        Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.

                        Tu nu ai patimi scumpe şi lacrima muierii

                        Nu mişcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.

                        Eşti bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale,

                        Tu îi iubeşti atâta încât îi strângi de gât…

                        Şi-i faci s-admire geniul – sunarea unei oale –

                        Şi limba ta de flăcări şi plină de urât.

                        Istoria omenirei cu regi de poezie,

                        Cu regii de războaie e ca şi un poem;

                        Dar totuşi rod divina ca depărcior rămâie

                        De corpul meu nevrednic – nu-mi vine la cherem.

                        Cugetători ai lumei! o, împuţiţi eterul

                        Cu sisteme înalte, puneţi-l în săltar.

                        O ladă este lumea cu vechi buclucuri – ceriul

                        De stele şi comedii vă este un hămbar.

                        Preoţi cu crucea-n frunte, vistiernici de mistere,

                        Voi sunteţi sarea lumei, formaţi inima ei.

                        E rău numai că ziua staţi pe mâncat şi bere

                        Şi seara pe minciuni şi noaptea pe femei.

                        O, drăngăniţi pe gânduri voi  muzici; voi, sculptori,

                        Îmi pipăiţi cu mâna un corp tremurător;

                        Şi, voi, artişti dramatici strâmbaţi-vă la lună,

                        Pictori, eternitatea v-aşteaptă c-o cunună.

                        Tu, timp, nu poţi cununa în degete s-o sfermi

                        Căci zugrăvir-atâta de bine saci de viermi.

                        O, regi, ce puşi pe tronuri de Dumnezeu sunteţi,

                        Să plătiţi balerine şi ţiitori s-aveţi,

                        O, diplomaţi cu graiul politicos şi sec,

                        Lumea cea pingelită o duceţi de urechi.

                        Îmi place axiomul cel tacit, fiinţi spurcate:

                        Popoarele există spre a fi înşelate.

Poezia face parte dintr-un volum, mai vechi, de poezii și proză literară, publicat în 1978 de Editura Cartea Românească, pe care l-am cumpărat dintr-un anticariat.