Tablou din blister de medicamente!!!

 Am foarte multe blistere de medicamente goale, din decembrie iau medicamente și încă mai iau, când am luat și ultima pastilă dintr-un blister mi-am pus întrebarea: ”Ce aș putea face din aceste blistere goale?”

Am încercat să fac ochișori pentru viitoare figurine croșetate, DAR nu am mărgele negre și au ieșit urât cu mărgeluțe albe, așa că am renunțat la această idee. Apoi am găsit pe Facebook un filmuleț în care cineva facea floricele din ele, pictându-le. Eu nu am acrilice și am pictat cu acuarele și nu a mers, se decojea după uscare...am abandonat ideea. Însă mi-a venit o altă idee, ce ar fi să combin cele două idei abandonate? Rezultatul vi-l prezintă Mălina:

Așa că am făcut floricele folosind tehnica pentru realizarea ochișorilor, adică nu am pictat blisterul, ci l-am umplut cu diamantele rămase de la tablourile Pictură cu diamante, apoi am lipit o coală de hârtie să le țină înăuntru, apoi am decupat fiecare blister. Nu am făcut poze deloc în timpul lucrului, pentru că nu știam nici eu ce va ieși sau ce voi folosi. Am o singură poză cu blisterul testând acuarelele.

Am făcut o ramă din bețișoarele de lemn de la cafea, am folosit un carton de la dressuri pe care am lipit celelalte elemente din tablou. Am mai folosit două pietricele și mărgelele unei brățări care s-a rupt!

Am lipit blisterele în așa fel încât să rezulte o floare, în mijloc am lipit o mărgeluță roșie, tulpina și iarba le-am făcut din mărgeluțele verzi de la brățara ruptă, am pus și-o pietricică, mi se părea prea gol.😂 Apoi am și pictat, în interior pe marginea ramei să-i dea un aspect așa de neîngrijit, 😂 nu știu de ce, dar așa mi-a venit atunci și îmi place rezultatul. Am mai lipit o piatră drept soare, pe care am pictat-o cu galben.

Am mai găsit o mărgeluță în formă de inimă și am lipit-o deasupra unei frunze, ca și cum floarea ar trimite privitorului pupici în formă de inimioară!

Am făcut cu un marker negru ochișori și guriță soarelui și ....gata Tabloul meu! În poza de mai jos este alături de un proiect mai vechi - Moară de vânt!:

Alte tablouri realizate de mine:

Mini tablou realizat în 2013 pentru provocarea 
Să conservăm natura, iar pietricica este prima mea încercare de pictură
pentru un concurs găzduit de Dulcea Mea Casă (dăcă îmi amintesc bine
numele blogului!)

Cu acest mini tablou am participat la provocarea verde ”Să conservăm natura”
din 2013. L-am păstrat într-o filă de album foto.

Sper să vă placă proiectul meu! O duminică frumoasă să aveți!

Decorațiune de perete!

Ce poți face din bețișoarele de lemn de la cafea? Printre altele și o decorațiune de perete, pe care azi vi-o prezint.

Aceată decorațiune am realizat-o la începutul lunii aprilie, eram puțin supărată că nu am și eu cofraj de ouă să pot participa la transformările creative din luna aprilie așa că mi-am scos din ”cufăr” materialele disponibile și m-am apucat de lucru fără să am un plan. Rezultatul îl puteți vedea în imaginea de mai jos:

În Cronica Studentului nr.56 povestesc cum am realizat-o.

Pentru că între timp am găsit un cofraj, nu de ouă, am realizat tot o decorațiune de perete pentru ultima temă a lunii aprilie ”Fii creativ!” Tot astăzi veți afla unde a ”dispărut” cea de-a treia floricică confecționată din cofraj.

Materialele folosite în acest proiect sunt următoarele:

- bețisoare din lemn de la cafea;

- cofraj;

- o bucățică de dantelă;

- frunze uscate din pădure;

- foarfecă;

- pistolul de lipit cu silicon.

Materiale reciclate!

Poze din timpul lucrului nu am făcut prea multe, deoarece când mă apuc de lucru uit să fac fotografii, dar sper să fiu cât mai explicită în explicarea pașilor de lucru.

Primul pas a fost să tai o formă din cofraj, apoi am lipit dantela de jur împrejur la partea de sus.

După ce am lipit dantela, din bețișoarele de lemn am făcut suportul pe care voi lipi vaza făcută din cofraj. Am lipit bețișoarele unul lângă altul formând un dreptunghi, apoi am lipit și vaza din cofraj.

Ultimul bețișor de jos s-a mișcat fix când aproape se întărise siliconul și nu am mai putut remedia foarte bine problema, trebuia să dezlipesc mai multe bețișoare, așa că nu m-am mai complicat, l-am lăsat așa, asta conferindu-i unicitate decorațiunii mele.

În toamna anului 2022 am cules din pădurea din apropiere mai multe frunze, le-am lipit cu ajutorul pistolului cu silicon formând un buchețel, dar parcă lipsea ceva. Când să mă apuc de lucru, floricelele au venit cu o altă idee: ”De ce să faci altceva când noi suntem disponibile? Alege una dintre noi!”

Am luat o floricică și-am așezat-o în mijlocul buchețelului de frunze și ce a rezultat vedeți în imaginile de mai jos:

Dopul deși l-am curățat cu o perie și în realitate pata nu mai este foarte vizibilă, camera telefonului a făcut-o să pară foarte vizibilă...hihi.

Sper să vă placă decorațiunile mele de perete, iar mai jos vă las proiecte mai vechi realizate din bețișoare de lemn:

Ornament pentru brad, am participat la provocarea verde -Darul Verde 2012
Am folosit bețișoare, semințe de măr și pălăria unei ghinde pentru nas
acuarele și lipici.

Cutiuță în care îmi depozitez ojele.
Am folosit bețișoare, perluțe, frunzulițe din carton, bandă adezivă
 decorativă și silicon la cald.

Pentru că la ”Darul Verde” din 2012 am realizat și decorațiuni din ghinde, pe care apropos le am încă pe toate (doar că sunt depozitate cu decorațiunile de Crăciun și nu am putut face poze noi), vă prezint și un suvenir realizat din ghinde, pe care le-am cules în plimbarea prin Parcul Național Cozia. Colecționez, printre altele, frunzulițe/floricele/pietricele/conuri etc găsite prin locurile pe care le vizitez, găsite - adică nu le rup, le adun de pe jos dacă sunt căzute, dacă nu, mă mulțumesc să le fotografiez. Am și din Israel o colecție, însă nu am finalizat cutia în care le-am depozitat, dar în curând vi le voi arăta.

Ghinde și crenguțe luate de pe drum lipite cu silicon,
am lipit și câteva frunzulițe din hârtie.

Vă doresc un sfârțit de săptămână, care este prelungit, MINUNAT!

Secrete întunecate sau cum să-i dai creierului Fatal Error!

Această carte am citit-o pentru maratonul anual, cred că în 2022, într-o lună când trebuia să citim o carte dintr-un gen pe care nu l-am citi niciodată, iar eu am ales această carte pentru că tot am cumpărat-o aiurea și mai jos aveți și părerea mea despre carte. Nu mai am cartea, am vândut-o că au fost doritori😀, nu am făcut nici măcar o poză cărții.

Sursă foto: Libris

 Secrete întunecate - Marina Anderson

Nu mai știu cum am cumpărat această carte, dar am momente când cumpăr cărți compulsiv și cred că am cumpărat-o datorită titlului care pare promițător, fără să mă uit la ce gen e încadrată cartea sau îmi mai trebuia o sumă pentru transport gratuit și am pus-o în coș fără să mă uit.

Cartea este o porcărie, nu are legătură cu literatura erotică, e porno. Sex fără consimțământ, orgii, incest...la naiba, nu e nimic erotic.

Doamne Dumnezeule ce am putut să citesc!!!! Am rămas cu traume, de câte ori îmi folosesc periuța electrică la periatul dinților îmi vine în minte scena aia oribilă! Adică dacă era ok nu mai inventau ăștia vibratoarele, nu? Și puneau la utilitățile periuței că se poate folosi și pentru sex! Pene de gâscă...și alte ciudățenii...Doamne apără și ferește!

Povestea e cam așa: Harriet plictisită de viața ei se decide că vrea mai mult, o schimbare de decor. Îi dă papucii lu' gagicu-său James, își bagă picioru în el de serviciu. Apoi dă peste un anunț, într-un ziar, doi nebuni (Rowena și Lewis), caută o secretară. Ea mare actriță, el mare regizor. Ăștia doi făceau un film, să reînvie cariera Rowenei și totodată să se elibereze de fratele ei Chris cu care si-o tragea în draci, adică aveau o relație, deși Rowena era căsătorită cu Lewis. Lewis îi privea pe Chris și Rowena când făceau sex și mă opresc că mă ia cu leșin.

Harriet corespunde caracteristicilor 😂 personajului lui Lewis și e angajată. Și începe nenorocirea. 😂

Părerea mea e că niciun personaj nu era sănătos la cap, poate Mark scenaristul, dar nu, nu cred. Adică Harriet îl sfătuiește pe Chris să rămână cu sor-sa că îl iubește aia mult, ea îl ia pe barbatu lu aia ca să continue rahatul ala de film, orgiile, cu prietnul lu asta al mai bun!

Doamne pupa-ți-aș tălpile ce ....ce mi-a fost dat să citesc!

Nu recomand!

Cățeluș cu buburuza în păr!

 Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Lumânărică din dopuri de plastic!

 Provocarea cu numărul opt, din proiectul Salvăm păpuși, Colecționând lumini/sclipiri:

Pentru această temă eu am ales să fac o lumânărică, de fapt a fost o idee care a venit instantaneu. Am strâns acum ceva timp mai multe dopuri cu gândul de a face din ele un ghiveci/ mască de ghiveci, pentru că am făcut un suport de creioane din dopuri și a ieșit foarte frumos, mi-a plăcut foarte mult, dar între timp l-am dăruit și nu am mai făcut altul (și nici poze nu mai am cu el). În weekend am făcut un mini tablou și mi-am scos toate materialele printre care și punga cu dopuri, iar Uzzi mi le fura și le împrăștia prin cameră, îi plăcea cum se rotesc și se juca cu ele, iar ideea a venit în timp ce eu le strângeam după el.

Materialele din care am făcut lumânarea sunt cele din imaginea de mai sus: 4 dopuri, un carton rotund (de la un ambalaj), o fâșie de carton râmasă de la tabloul la care am lucrat, goașe și pistolul cu silicon. Tot din dopuri mi-am făcut și o paletă de culori pentru pictură!

Am lipit dopurile, am  lipit bucățile de carton, apoi am încercat să imit ceara topită cu siliconul, dar am lăsat prea mult să curgă și nu a ieșit cum voiam, apoi am colorat cu galben, deși voiam să fac cu portocaliu, dar când am pictat soarele pentru tablou a curs prea mult galben și atunci am făcut și ceara galbenă!

Mălinei i-a plăcut foarte mult și a vrut neapărat să facă poze și să vă prezinte lumânărica ei! Sper să vă placă și vouă la fel de mult cum ne place și nouă (mie și Mălinei)!

Vă doresc o zi frumoasă plină de realizări!

P.S.: Am văzut că Mălina încă purta mărțișorul, i l-am dat jos și nu am mai reușit să-i pun lumânărica în mână (se pusese și vântul)!

Floricele ...pe câmpii....

 ...hai să le-adunăm copii!

A treia temă impusă la transformările creative presupune să creăm minim 3 floricele. Pe cât de simplă pare această temă, atât de greu am dus-o la bun sfârșit. Foarte grele provocările din această lună din cauza materialului pe care l-am folosit...o să mă plâng la fiecare temă de cât de greu s-a tăiat acest cofraj al meu.😂

Am folosit bucăți cât mai drepte din cofraj, 3 dopuri de culoare galbenă și trei paie, de fapt două, al treilea e un carton cilindric care are formă de pai (atât a putut imaginația mea, atât am făcut😂).

Am desenat, am decupat și apoi am lipit, rezultatul mai jos:

Data viitoare veți afla unde a dispărut a treia floricică!

Sanatoriul - Sarah Pearse

 Înainte să-mi scriu părerea MEA despre carte voi scrie câteva informații despre autoarea acestei cărți, informații care se găsesc pe coperta interioară.

Sarah Pearse a studiat limba și literatura engleză, precum și scrierea creativă la University of Warwick. A lucrat în domeniul public relations pentru mai multe companii din Marea Britanie. După ce s-a mutat în Elveția, și-a petrecut fiecare cclipă liberă explorând munții și încă mai are o caasă în orașul alpin Crans-Montana, ale cărui peisaje i-au slujit drept sursă de inspirație pentru Sanatoriul. Mărturisește că poveștile de groază au atras-o dintotdeauna și îi place să viziteze clădiri abandonate. Sanatoriul este romanul său de debut și a apărut la editura Nemira (Armada) în 2022.

Acest roman mi-a plăcut și pentru un debut mi s-a părut bun, nu la fel de bun ca Shining cum îl recomandă People, dar acțiunea se petrece, la fel ca și în Shining, într-un hotel izolat în munți pe parcursul a cinci zile din ianuarie 2020.

Romanul începe cu dispariția unuia dintre arhitecții hotelului Le Sommet, Daniel Lemaitre, în ianuarie 2015. Elin Warner împreună cu iubitul ei, Will, sunt invitați la hotel de fratele ei, Isaac, la petrecerea lui de logodnă cu Laure (prietena din copilărie a lui Elin).

Elin nu are chef să meargă în munți, dar se duce totuși la petrecere, însă merge mai mult să afle adevărul despre ce s-a întâmplat cu fratele ei mai mic, Sam. A avut un eșec la serviciu cu un caz eșuat, în urma căruia s-a ales cu atacuri de panică și o pauză pe perioadă nedeterminată, lucra ca detectiv.

Le Sommet este un fost sanatoriu în care au fost abuzate și ucise multe femei, care nu erau neapărat bolnave, dar în perioada aceea femeile trebuiau să se supună bărbaților, să nu aibă opinii proprii, în 1927 erau lipsite de drepturi civile și politice. În martie 2018 are loc inaugurarea hotelului.

Când Elin ajunge cu Will la hotel are un sentiment ciudat legat de hotel, simte cumva energiile negative strânse de-a lungul timpului în acel loc. În timp ce Elin și Will se cazează, o angajată a hotelului, Adele, dispare la fel de misterios ca și arhitectul Daniel și cineva găsește în pădurea din apropierea hotelului, în zăpadă, un cadavru, care nu e al nimănui altul decât al arhitectului nostru dispărut fără urmă în 2015. Iar a doua zi seara dispare logodnica fratelui său Laure.

Când hotelul trebuie evacuat din cauza unei avalanșe apare și cadavrul lui Adele în piscină. O bună parte din turiști sunt evacuați, dar personalul hotelului și câțiva turiști rămân în hotel, deoarece avalanșa blochează drumurile, iar furtuna nu permite evacuare cu alte mijloace de transport. Atunci, Lucas patronul hotelului ia legătura cu poliția telefonic și o roagă pe Elin, neștiind că ea e într-o pauză, să îi ajute să prindă ucigașul.

Elin încearcă să își controleze atacurile de panică și se folosește de tot ce știe din experiența ei ca detectiv pentru a prinde criminalul și a evita alte tragedii. Este urmărită în hotel, împinsă într-o piscină adâncă (din cauza a ceea ce se întâmplase cu fratele ei, Sam, avea un fel de teamă de apă) și atacată de ucigaș cu gândul de a o scoate din ”joc”. Terifiant și captivant! Elin nu are nicio pistă, apare și cadavrul lui Laure, deși o bănuia că ea ar fi criminala pentru că toate dovezile duc spre ea, însă află ce s-a întâmplat cu fratele ei, Sam. Află adevărul, că nu Isaac l-a omorât și că a fost un accident la care a fost martoră, doar că din cauza șocului creierul ei încerca s-o protejeze deformându-i amintirile.

Ucigașul imita crimele din fostul senatoriu făcând victimele să treacă prin aceleași torturi groaznice care au avut loc în 1927. Însă dacă vreți să aflați cine este și alte detalii trebuie să citiți cartea, pentru că eu mă opresc aici.

I-am acordat 5 steluțe cu toate că nu am înțeles finalul, deși am citit de două ori, cine este cel care o urmărea în drum spre casă? Poate cartea are o urmare și voi afla atunci...cine știe!

Citate am notat două-trei pe GoodReads, pentru că am fost captivată de acțiunea din carte nu am avut timp să mi le notez în agendă, am citit cartea într-o zi.

Casa Tunetului - Dean Koontz

O carte care a început bine dar finalul.....finalul a stricat tot. În ultimele pagini dezvăluie misterul tot deodată..... adică după ce m-a ținut în suspans și nu mai reușeam să intuiesc ce e coșmar si ce realitate în două-trei pagini îmi dezleagă tot misterul plus ca evadarea aia chiar nu e verosimilă, e prea simplu, prea SF, prea ca la țară.

poză din arhiva personală

Susan se trezește într-un spital și nu știe cum a ajuns acolo și de ce. Nu-și amintește nimic despre persoanele din viața ei, își amintește doar firma la care lucra. Nu-și amintește nici măcar de accident pe care se presupune că l-a avut.
Un doctor șarmant, McGee, "vrea" să o ajute să-și amintească totul, să-și recupereze amintirile pierdute.
Dar tot ce reușește să-și amintească este o întâmplare groaznică petrecută cu 13 ani într-o peșteră numită Casa Tunetului, unde iubitul ei este ucis de 4 indivizi și ea e martoră. Retrăiește momentul și are halucinații cu cei 4 indivizi, aceștia vor să îi facă viața un iad și chiar să o ucidă.
Este disperată și vrea să facă tot felul de analize pentru a depista o leziune, un cheag pe creier, care ar putea să ii dea aceste halucinații care pareau foarte reale, mai ales că se indragostise de doctor și nu voia să o creadă nebună.
Oare reușește să scape și să vindece? Veți afla doar dacă veți citi cartea.
I-am dat 3 steluțe,

Las și câteva citate din carte:

”Te doare atât de mult să pierzi, chiar dacă pierzi ceva ce nu ți-a aparținut niciodată în realitate.”

”-Viața nu e prea apetisantă dacă nu o mai condimentezi un pic, din când în când.”

”Mi-am spus totdeauna că e bine să mă deosebesc de ceilalți oameni. Mi-am spus că sunt mai bună decât oricare dintre ei, că sunt superioară plebei. Mândria mea teribilă s-a materializat într-un autocontrol de nezdruncinat și mi-am clădit viața pornind de la această premiză.”

Dragoste e un cîine venit din iad - Charles Bukowski

 O fi el cel mai vândut, citit și imitat poet americam.....eu îi zic pas!

Ce am înțeles din toate cele 61 de poeme? Că facea sex ca nebunu cu femei diferite și multe, dar nu pot să înțeleg cum naiba de era tot singur!?Aaa....uitasem ca bea multă bere, și vin roșu, și alb...și whisky...și tot mai era în stare să facă și sex....

poză din arhiva personală

Poemele conțin cuvinte obscene, sunt vulgare și parcă nu era de ajuns, așa că a venit și dl Dumitru Gorzo cu ilustrațiile lui...care îți fac greață efectiv!

Mi-au plăcut vreo 2 sau 3 poeme printre care "singur cu toată lumea"!

Iubirea despre care vorbește Bukowski este dură, umilitoare, murdară, vulgară ....nu este tandră deloc!

Cartea a costat destul de mult, are coli de calitate și coperta cartonată, parcă cei de la editura au vrut să compenseze cumva acest aspect cu ilustrațiile mai mult decât vulgare ale lui Gorzo, nu mai zic nimic de poeme! Cartea am dat-o la schimb pentru ”Vântul demonilor” de Marco Buticchi cuiva de pe grupul de Facebook.

Mai jos las unul dintre poemele care mi-au plăcut:

singur cu toată lumea

carnea învelește oasele

și ei pun și-o minte acolo

și uneori și-un suflet

și femeile sparg vaze

de pereți

și bărbații beau prea mult

și nimeni nu-și găsește

perechea.

dar o țin tot într-o

căutare

tîrîndu-se în paturi

afară din paturi.

carnea învelește oasele

și carnea caută

ceva mai mult decît

carnea.

n-aveam nicio

șansă:

sîntem prizonierii

aceluiași scenariu.

nimeni nu-și găsește

perechea.

gropile de gunoi pline

ospiciile pline

spitalele pline

cimitirele pline

nimic altceva

plin.

Invitație la vals - Mihail Drumeș

 Această carte am citit-o în decembrie 2021 și nici acum nu îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a o descrie, cert este că această carte este despre orgolii, despre cum orgoliile ar trebui să nu își găsească locul în dragoste.

poză din arhiva personală

Mihaela și Tudor își încep ciudata (?!) relație la mansarda vilei unde locuiau cu chirie ascultând melodia L'invitation à la valse de Weber cântată de orchestra lui Stokowsky, de unde vine și titlul romanului.

Tudor reușește cu greu să o cucerească pe Mihaela, el constată că nu e ca celelalte femei. O vreme cei doi au fost așa de fericiți, au petrecut clipe de neuitat în vacanța de la Constantinopol.

Dar odată cu terminarea vacanței începe și sfârșitul relației lor. Orgoliile nu-i lăsa să fie împreună și ambii au câte un plan de răzbunare care într-un final duce la finalul tragic al romanului,pe care îl știm încă de la început.

Tudor devine conștient și își pune destul de multe întrebări cu privire la acțiunile lui, dacă ar fi putut să schimbe finalul....dar, cum el afirmă, e prea târziu. Din primele pagini/rânduri îți dai seama că cineva moare, că ceva rău s-a întâmplat (deși după titlu pare o poveste de dragoste fericită), sfârșitul tot m-a surprins, m-a întristat....

Te pune pe gânduri și te face să îți analizezi propriul comportament vis-a-vis de dragoste și să îți pui întrebări...

Prima carte pe care am citit-o scrisă de acest autor a fost ”Elevul Dima dintr-a șaptea” despre care voi scrie altădată, până atunci vă recomand această carte scrisă de Mihail Drumeș.

O să închei cu un citat din scrisoarea Mihaelei:

💬"Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce îți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine nu puteam să-ți dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparență just. Dar ce experiență aveam, de unde să știu că iubirea dintre două ființe nu e egală, că balanța atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama?"

Alte citate din carte:

💬”Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe care ne-a aparținut o dată, ne pune la lumină adevăratul preț.”

💬”E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste.”

💬”Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă...”

💬”Sunt greșeli care nu se mai pot repara!”

💬”Visuri născute moarte...”

Iepurașul de Paște

 Prima temă (la mine a doua) impusă la transformările creative din luna aprilie presupune să creăm o figurină 3D din cofraj de ouă. Eu am găsit un cofraj, care nu este de ouă, este mai rezistent și cu o formă mai ciudată.

Am tăiat o formă din cofraj și parcă semăna cu un iepure, așa că am făcut și urechile (tot din cofraj dintr-o bucată dreaptă) și-am folosit, pentru codiță, carton franjurat dintr-un colet, din care am făcut și cuibul coșului pascal.

Apoi am lipit urechile, coada, i-am pus și doi ochișori și-am colorat și desenat:

Dacă nu vi se pare că seamănă cu un iepure, nu e vina mea, nu ne aflăm pe aceeași lungime de undă!😅L-am numit iepurașul de Paște pentru că s-a născut a doua zi de Paște!

Mai jos vă prezint un proiect mai vechi ornat cu decorațiuni de Paște (primite în urma unui concurs de citit), realizat din cutii de carton, sfoară, bucățele de blug, ață decorativă tip bandă și silicon la cald pentru lipit:

Mona Lisa - Leonardo da Vinci (1452-1519)

 Leonardo este geniul care nu și-a terminat niciuna dintre lucrările sale, s-a născut la Anchiano/Vinci, lângă Florența, în 1452 și a murit în 1519 la castelul Cloux din Franța. A fost un geniu universal: pictor, poet, arhitect, sculptor, muzician, chimist, anatomist, inginer, literat și fizician, îi datorăm multe invenții. Avea atât de multe idei că nu începea bine un proiect că îl lăsa baltă pentru o nouă idee, nici tabloul Mona Lisa nu a făcut excepție.

Portretul Monei Lisa a fost pictat pe lemn de plop și are dimensiunea 77x53 cm, este un tablou încântător și fără niciun dubiu un tablou unic care a făcut istorie. Mona Lisa ne privește  direct cu ochii săi blânzi și pleoape moi, are o privire pătrunzătoare și un zâmbet enigmatic, iar în spatele ei observăm, în contrast cu eleganța ei, un peisaj muntos și sălbatic.

Mona Lisa - puzzle!

Puzzle-ul meu are 1000 de piese, și l-am luat dintr-un second împreună cu un alt puzzle (pe care vi-l voi prezenta la momentul oportun) și cu un set de păpuși, și reprezintă pictura cea mai cunoscută a lui Leonardo da Vinci - Mona Lisa. Nu am apucat să fac multe poze, deoarece atunci când voiam să mă relaxez opream datele mobile și pentru a nu fi tentată de telefon îl țineam cât mai departe. Le voi lăsa mai jos pe toate să le admirați! Îmi doream demult acest puzzle cu Mona Lisa și sunt foarte încăntată de rezultat.

Gașca de păpuși!

Înainte de a lăsa pozele să ”vorbească” vă scriu și o poezie:

Două guri sărutându-se,

ce infinit!

O Mona-Lisa surăzănd,

ce stare de spirit!

Un verb lângă un substantiv ar fi sărutul. DAr

care verb? Și ce substantiv? 

Sărut - de Nichita Stănescu

Cutia puzzle-ui pe verso!

Câteva poze din timpul lucrului:

Și rezultatul final:

Am spart și sticla ramei la un colț, poza a ieșit cu reflexii:

Pozele sunt din arhiva personală, iar postare o înscriu la Clubul de puzzle!

Dansatoare de flamenco - Miercurea fără cuvinte!

Poze din arhiva personală. Colaj realizat cu PhotoRetrica

 

Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Arcașul verde - Edgar Wallace

 Crime, răpiri, mister, supereroi - o carte care te ține captiv în acțiune. Fiecare capitol s-a terminat în suspans și nu am putut să las cartea până nu am terminat-o, deoarece eram foarte curioasă de ceea ce urma.

”Silueta tristă a castelului se proiecta amenințător și sinistru pe cerul roșiatic al apusului. Ce secrete ascundeau acele ziduri? Ce tragedii adăposteau?”

poză din arhiva personală

Valeria Howett își caută mama naturală care pare că a inghitit-o pământul, iar căutările ei o duc către un răufăcător milionar Abel Bellamy, proprietarul castelului Garre. Dar nu doar drumurile Valeriei se intersectează cu ale lui Abel, ci și ale unei "fantome" îmbrăcată în verde care tragea cu arcul, având săgețile la fel de verzi ca îmbrăcămintea.
Povestea este destul de încâlcită și cu mai multe personaje:
- Detectivul Jim Fearherstone care o supraveghea pe Valeria în aventurile ei primejdioase.
- Soții Savin care făcuseră parte dintr-o bandă de răufăcători și care în final ajută poliția.
- Tatăl vitreg al Victoriei care este bănuit până la final că ar fi arcașul verde, desi era miop.
- Și mulți mulți răufăcători....
Nu mi-a plăcut finalul și de aceea am depunctat-o. Acțiune, suspans ... și pac se termina capitolul. Apoi începe ultimul capitol cu toți adunați într-o încăpere și povestesc cine e ăla si de ce a făcut aia, cine e arcașul etc.... Adică mergea un alt fel de final sau dezvăluirile făcute altfel.

Găinușa cu ouăle de lemn!

 La transformările creative din luna aprilie a acestui an materia primă folosită trebuie să fie cofrajele de ouă. Eu nu am cofraje de ouă, dar având nevoie de un patent, am găsit în magazia soțului un carton care are aceeași textură ca a unui cofraj, cred că a protejat în cutie vreo uneltă cumpărată!

”Cofrajul” meu are o formă foarte ciudată nu prea știam ce obiect cu tematică de Paște să fac și pentru că mi-a plăcut foarte mult găinușa moțată a lui Rux, am zis să încerc să fac și eu una! Am tăiat cu greu cofrajul din cauza formei ciudate și apoi l-am lipit.

Am folosit și câteva pene de fazan, găsite pe câmp în plimbările cu Uzzi....că nu prea arăta a găină fără ele.😅 Ciocul și creasta le-am colorat cu un marker roșu.

Uitasem să-i fac ochișorii, așa că am luat repede un marker negru și i-am desenat (mai exact făcut două puncte) ochișorii.

Am împărțit fiecărei decorațiuni câte un oușor de lemn și le-am pozat împreună (la poza finală am observat că găina mea nu avea ochi😂)!

Sărbători binecuvântate și o zi frumoasă vă doresc!

Notă: Pozele sunt din arhiva personală editate cu PhotoRetrica.