Acest roman face parte dintr-o serie ”Seria Helen Grace” și este un thriller psihologic foarte răscolitor și captivant. Stilul pe care autorul îl abordează în acest roman este unul alert, personajele sunt destul de complexe făcându-te să te întrebi care sunt limitele între care fiecare dintre noi valorifică moralitatea.
fotografie din arhiva personală
Acțiunea se patrece în Anglia, mai exact în Southampton, iar eroina este inspectorul-detectiv Helen Grace, non-conformistă, celibatară, cu o mască dură, care se luptă cu proprii demoni, plină de remușcări, dedicată meseriei, dar cu o stimă de sine scăzută. Este impresionant și de apreciat cum un bărbat, autorul, a construit acet personaj feminin foarte puternic.Cartea începe cu o sedință sado-masochistă, în care o Ea plătește pe un EL să o bată. Ca o paranteză, mi-a plăcut că fiecare capitol este scris din punctul de vedere al altui personaj, astfel poți să știi ce este în mintea fiecăruia și patrunzi mai ușor în esența acțiunii. După episodul sado-masochist cartea continuă cu povestea a doi studenți care sunt îndragostiți, aceștia se întorceau de la un concert din Londra și ajung captivi într-un loc dezafectat, mai exact într-o piscină. Sam și Amy sunt luați la ocazie, drogați și aruncați într-o piscină înaltă de 4 metri scoasă din uz, fără a avea posibilitatea de a ieși, lăsați să moară de foame și sete. Dintre cei doi, doar unul poate scapă deoarece criminalul le lasă un pistol cu un glonț și un telefon cu bateria descărcată și codat, pe care se găsea următorul mesaj: ”Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt supraviețuitorul va fi liber!” Ce faci când te afli într-o situație din care poți ieși doar dacă trebuie să ucizi persoana de lângă tine? Supraviețuitorul va reuși să trăiască cu vinovăția crimei comise? Instinctul de supraviețuire sau sacrificiul de sine va triumfa? Un criminal în serie, care nu ucide, fortându-și victimele să omoare, le dă de furcă polițiștilor. Cine este acest criminal? Va fi prins? Există legătură între victime? Ce minte bolnavă poate elobora așa un plan? Veți afla doar dacă veți citi carte! Este foarte greu de intuit cine este criminalul, autorul ducând cititorul pe piste greșite. Recomand cartea tuturor iubitorilor de suspan, thriller și groază, e superbă! Multe întorsuri de situație! Finalul este puțin cam grăbit, dar pentru ca e un roman de debut , îi voi acorda 5 steluțe. Nu o recomand persoanelor sensibile, deorece în carte sunt abordate subiecte precum sado-masochismul, violeța domestică, incestul, violul, abuz fizic și emoțional.
Nu mi s-a părut a fi un volum de poezie excepțional. Mircea Cărtărescu a declarat că acest volum de poezii l-a scris ca o formă de terapie....mie mi se pare ca își plânge de milă. Poate azi nu am avut eu starea potrivită pentru acest volum de poezii.L-am notat cu 3,5
Mai jos las una dintre poeziile care mi-au plăcut :
nu striga niciodată ajutor
nu striga niciodată ajutor n-o să te audă nimeni pentru că nu există nimeni în jurul tău
înghite-ți strigătul rabdă îndura
trage-ți palme, trage-ți pumni taie-te pe brațe dă-te cu capul de pereți
dar nu striga ajutor îți pierzi vremea
nu aștepta nimic de la nimeni cel mai puțin de la tine
să nu crezi în minuni minune e că mai respiri
când te doare prea rău când te răzbește fugu afară agață-te de oameni
ei or să-și șteargă-n părul tău noroiul de pe bocanci sperma sângele așa îți va trece mai ușor timpul
dar să nu strigi ajutor fiindcă nu e nimeni în jurul tău să te-audă
Cred că v-am spus că îmi plac foarte mult picturile celebre sau nu, și că mi-ar plăcea foarte mult să pictez și eu. Vă spuneam la un moment dat, în postarea despremarioneta-cățeluș, că pictorița care zace în mine are două mâini stângi sau ambele mâini frânte😂, dar acest lucru nu m-a descurajat și m-am înscris la un curs în care am aflat gratuit pașii, în total șapte, necesari pentru a picta icoana pe care astăzi vi-o prezint.
Dacă vreți să încercați și voi, vă puteți înscrie pentru a primi materialul gratuit pe următorul link:https://mihaelagrosan.ro.
După ce am citit-o pe Carmen despre Sesiunea de pictură în ulei am tot căutat pe domnul Google cursuri de pictură pentru începători, cursuri de pictură pentru antitalentați 😂și tot felul de combinații de cuvinte cheie, dar nu am găsit nimic care să mă facă să încerc.
Apoi Suzana, parcă voia să stârnească și mai mult pictorița, la Miercurea fără cuvinte, a început să posteze picturi diverse, și nu mai știu cum, am descoperit-o pe Mihaela Grosan - Pictor și așa am ajuns să pictez aceată icoană, care nu e perfectă, dar mie îmi place foarte mult.
Prima dată am cumpărat din Leroy Merlin rame foto cu clips, format A4 (ramele cu clips au protecția din sticlă și nu sunt scumpe - am dat 6,89 lei pe una), apoi mi-am cumpărat vopsele acrilice și pensule, paletă de culori mi-am confecționat eu, dacă vă mai amintiți, din dopuri de plastic, apoi mi-am printat șablonul icoanei și m-am apucat de treabă!
Spuneam la început că icoana mea nu e perfectă, iar acest lucru se datorează faptului că nu am respectat întocmai toate indicațiile, fiind nerăbdătoare să termin să văd rezultatul! Primul pas a fost să degresez sticla și să trasez conturul cu vopsea neagră:
Am avut și peripeții, din cauză că eram entuziasmată și nerăbdătoare să termin, încât nu am observat că descărcasem un șablon greșit (avea lipsă o literă, iar una era întoarsă), am observat după ce am terminat și finisat conturul și am lăcuit sticla. Am fost așa de supărată pe mine că nu am fost atentă, dar am șters cu diluant partea cu scrisul greșit și am refăcut-o!
Nu am respectat nici ordinea pașilor și veți observa în rezultatul final acest lucru, dar și în imaginea de mai sus, după lăcuire urmează colorarea sfântului, iar eu am început să fac fundalul, deoarece nu-mi sosise comanda de vopsele și aveam la dispoziție doar negru și argintiu. În plus de asta, nu am așteptat suficient să se usuce vopseaua și atunci când am dat cu lac, conturul s-a cam întins sau șters. Mai jos este icoana după primul strat de culoare (față și verso):
Nu mi-a ieșit combinația de culori, deoarece nu am știut exact care este proporția și pielea sfântului a ieșit mai închisă, de fapt toate culorile sunt diferite de modelul icoanei după care am lucrat.
Sursă foto: Mihaela Grosan
Am avut și auriu pentru fundal, dar am preferat argintiul, fiind permisă și această culoare pentru fundal în cazul icoanelor bizantine.
Rezultatul final, vopseaua încă nu este uscată!
Aceasta este prima mea icoană bizantină pictată pe sticlă și sunt foarte mândră, următoarea va ieși mult mai bine, deoarce voi îndrepta greșelile făcute prima dată, voi avea răbdare și voi respecta fiecare pas și mai important timpul de uscare al vopselei acrilice și al lacului. Am omis să scriu că lacul este transparent, pentru piatră, cu uscare de 8 ore, de la Spor.
Prima mea icoana pictată pe sticlă!
Vă doresc o zi frumoasă și un sfârșit de săptămână cât mai frumos!
Printre altele colecționez și bancnote, iar astăzi vă voi arăta doar bancnotele românești pe care le-am strâns de-a lungul timpului! Am avut și o colecție impresionantă de monede, foarte vechi, de argint și nu numai, pe care cineva și-a însușit-o fără acordul meu.
Coperta albumului - exterior/interior!
Fotografiile sunt din arhiva personală, video-ul l-am realizat cu Canva, iar colajele cu PhotoRetrica!
Sper să vă placă bancnotele mele românești colecționate până în acest moment! Pe curând
Și acest coșuleț este un proiect mai vechi , l-am prezentat acum ceva (mult) timp pe blogul vechi și se pare că această postare am distribuit-o pe profilul meu pe Pinterest. Ce bine ! Pentru că azi vă arat cum îl puteți confecționa! Coșulețul roz nu-l mai am, care apare în postarea veche, deoarece l-am făcut cadou, dar am unul alb pe care îl veți putea admira mai jos. hihi
Ce puteți face cu un cd și câteva cheițe de doză? Un simpatic coșuleț!!
Pentru a realiza coșulețul aveți nevoie de următoarele materiale :
-ață;
-un cd vechi;
-108 cheițe de doza (pentru un coșuleț înalt de 6cm) + 9 cheițe pentru mâner;
-croșetă (mărimea o alegeți în funcție de grosimea aței).
Începem cu cd-ul: Corșetăm de jur-împrejurul cd-ului, ca în imaginea de mai jos:
Apoi facem rândurile coșulețului (coșulețul alb are trei rânduri); Le unim cu croșeta și dăm contur coșulețului. Deoarece nu am mai avut cheițe manerul coșulețului roz l-am făcut din mai puține cheițe, punând una in continuarea celeilalte , nu suprapuse ca și la rândurile ce formează cosulețul. Sper că vă place coșulețul meu!
Ce mai puteți face din cheițe de doză? Puteți face brățări croșetate sau împletite, suport pentru pahare sau vase de bucătărie, ornamente pentru bradul de Crăciun. Brățara roz (cea din mijlocul celor confecționate din cheițe) am realizat-o pentru provocarea verde din 2013- Dantelă
Fotografiile sunt din arhiva personală, editate cu Canva!
Creștinii ortodocși, azi 21 Mai, sărbătoresc pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare și mama sa, Elena. Cu această ocazie las și eu aici o rugăciune și le urez tuturor celor ce poartă numele sfinților, și nu numai: La mulți ani! Multă sănătate și toate cele bune!
poza din arhiva personală; Israel 2022
Sfinților Împărați Constantin și Elena, cei ce sunteți mai cinstiți decât toți împărații, aleșii lui Dumnezeu, căzând înaintea voastră cu lacrimi vă rugăm:
Dați-ne mângâiere și nouă celor ce suntem în necazuri;
voi sunteți mijlocitori Sfintei Treimi , și puteți să ne ajutați nouă.
Auziți-ne și pe noi acum, alungați de la noi necazurile și nevoile ce vin asupra noastră în această vremelnică viață și vindecați neputințele, tămăduiși bolile noastre, potoliți răutatea noastră, izgoniți pe vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți.
Dați-ne nouă ca în pace și în liniște să trăim;
ajutați-ne nouă cu sfintele voastre rugăciuni.
Pentru mântuirea sufletelor noastre faceți milă cu noi acum, când cu frică și cu umilință grăim către voi așa:
Bucurați-vă, părinții creștinilor.
Amin
* Rugăciune din Acatistul Sfinților Împărați Constantin și Elena, Editura Bunavestire, Bacău, 2003
Acest iepuraș l-am croșetat acum cățiva ani, nu mai știu exact data, l-am postat și pe vechiul blog, care astăzi nu mai există și m-am gândit că ar fi bine să-l am și pe actualul blog!
Acest model de iepuraș îi aparține luiJonas Matthies, iar eu l-am lucrat după tutorialul postat de Captain Crocket, pe Youtube. Are șapte părți și explică pas cu pas cum se realizaeză acest simpatic iepuraș:
Eu am folosit pentru acest proiect resturi de ață (corpul și limba le-am făcut din ață degrade), am zis că dacă nu voi reuși să-l croșetez să nu-mi pară rău de ața irosită.😂 DAR, îmi place foarte mult cum mi-a ieșit și poate în viitor voi încerca să fac altul!
Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :
Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).
Încă o carte SF se adaugă celor citite de mine pănă acum. E prima carte scrisă de această autoare pe care o citesc, carte care a obținut două premii Hugo, două premii Nebula și un premiu Locus. Nu știam nimic despre această autoare, dar pe prima pagină a cărții, Editura Nemira (la această editură a apărut în 2011 și face parte din colecția Nautilus science fiction) oferă câteva informații despre autoare, pe care le voi lăsa și eu mai jos:
poză din arhiva personală
Connie Willis, pe numele său adevărat Constance Elaine Trimmer
Willis, s-a născut în Denver, Colorado, pe 31 decembrie 1945. În 1967 a
absolvit Colorado Stare College, numită în prezent University of
Northern Colorado. Prima sa povestire publicată a fost „The Secret of
Santa Titicaca” apărută în Worlds Of Fantasy, în 1971. În anul 1982, după
primirea unei subvenţii din partea NEA (National Endowment for the
Arts – Fundaţia Naţională pentru Artă a Statelor Unite), a renunţat la
cariera din învăţământ şi s-a dedicat în întregime scrisului.
Este una dintre cele mai premiate autoare de science fiction. A
obţinut, pentru proză scurtă şi roman deopotrivă, zece premii Hugo –
plus alte treisprezece nominalizări, şase premii Nebula – şi opt
nominalizări, trei premii Locus – şi o nominalizare, un premiu John W.
Campell Memorial şi nominalizări la premiile World Fantasy, Arthur C.
Clarke şi British Science Fiction. Acestora li se adaugă cel mai recent
dintre trofeele sale, Premiul Nebula 2010 pentru romanele Blackout şi All
Clear, anunţat pe 21 mai 2011, în cadrul weekendului Nebula.
Connie Willis locuieşte în prezent în Greeley, Colorado, împreună cu
soţul ei, Courtney Willis, profesor universitar de fizică, şi fiica lor,
Cordelia Connie Willis.
Cartea chiar dacă a primit cinci premii nu m-a impresionat! Când am cumpărat cartea mă gândeam că este o poveste care este scrisă în două volume, dar cele două volume ”Vânturile de la Marble Arch” conține o colecție de povestiri SF, volumul de față, numărul unu, conține 11 povestiri. Dintre cele unsprezece povestiri mi-au plăcut doar trei, poate patru.
Povestea care poartă numele acestei cărți este una dintre poveștile care mi-au plăcut: Soțul lui Cath simte niște vânturi cu miros ciudat de sulf sau putrefacție în câteva stații din metroul londonez și începe să investigheze. Doar el și cei bătrâni se pare că le simțeau și în final, află că și soția lui:
”Şi aerul de acolo, de jos, înregistra totul, îl întemniţa sub pământ, îl
distila într-o esenţă de moarte şi de distrugere şi de descompunere.
Cath se înşela. La urma urmelor, era Războiul Fulger. Şi fata care
plângea în metroul către Balham, şi cuplul de americani care se certau.
Înstrăinare şi dezastru şi despărţire. M-am întrebat dacă urma să se
înregistreze şi asta, teama lui Cath şi nefericirea noastră, şi dacă avea să
sufle prin tunelurile, pe şinele şi prin pasajele din staţiile metroului
londonez, ca să izbească-n faţă un biet turist care nu bănuia nimic. Sau
dacă asta urma să se-ntâmple peste cincizeci de ani.”
”Luna albăstruită” a fost amuzantă prin coicidențele bizare rezultate în urma eliminării emisiilor reziduale a unei uzine experimentale. La fel și povestea,”Scrisoare informativă”, cu extratereștii care pun stăpânire pe oameni: doi colegi de birou intră la bănuieli când oamenii din jur încep să se comporte frumos și civilizat (stau la coadă fără să se enerveze, donează și multe altele).Încep să facă cercetări și descoperă că această invazie, deși era benefică, avea și reacții adverse pentru gazda ocupată - aceasta începea să aibă probleme de sănătate. O aventură frumoasă care mi-a făcut plăcere să o citesc. Oare oamenii au nevoie de o invazie extraterestră să se comporte frumos?
”Nimeni nu crede niciodată ceea ce se întâmplă, decât după ce e prea
târziu.”
O altă poveste care mi-a plăcut, așa și așa, a fost ”Cei care pândesc focul”: Bartholomew, un istoric, călătorește în timp, în 1940 când Londra se afla sub bombardamente, iar lecția pe care acesta o învață împreună cu colegii lui istorici este că ”trecutul nu poate fi salvat”. Povestea este tip jurnal.
”Nu o voi găsi niciodată. Nu o voi salva niciodată. M-am uitat la
femeia care curăţa ceaiul vărsat şi mi-am dat seama că nici pe ea nu o
puteam salva. Enola, motanul sau oricare dintre ei era pierdut aici, pe
şirurile de trepte nesfârşite, în fundăturile timpului. Erau deja morţi de o
sută de ani, nu mai puteau fi salvaţi. Trecutul nu poate fi salvat. Sigur
asta e lecţia pe care a vrut s-o învăţ Catedra de Istorie când m-a trimis
aici. Ei bine, am învăţat-o. Acum pot să plec acasă?”
”Istoria a triumfat asupra timpului, iar asupra lui nimic altceva n-a triumfat,
decât eternitatea.” — Sir Walter Raleigh
”Fiicele mele iubite” mi-a făcut greață efectiv, vocabular vulgar și povestea...pfff (vă las pe voi să o descoperiți😂), abia am terminat-o deși avea câteva pagini această poveste!
Făcând media steluțelor date fiecărei povești, volumul l-am notat cu 2,5 steluțe, cu indulgență 3!
Alte citate din carte:
„Nimeni nu cunoaşte viitorul, poate doar să arate în direcţia lui.”
„Se spune că viitorul e la fel de real ca trecutul.”
„Lumea e un coridor lung, iar timpul, un fel de lanternă purtată
de-a lungul lui[..]„Dacă timpul nostru ar fi o
simplă extensie a universului, oare ziua de mâine ar fi la fel de reală ca
aceea de ieri? Dacă s-ar putea face un salt înainte…”
Cu toate că această carte nu m-a impresionat, am aflat și lucruri interesante pe care nu le știam! De exemplu am descoperit-o pe Georgia O'Keeffe, pictorița americană considerată unul dintre cei mai mari pictori moderniști, renumită pentru picturile ei cu flori supradimensionate și nu numai.
Peștele fugu este o delicatesă în Japonia și cea mai căutată din lume, dar foarte periculos din cauza toxinei otrăvitoare pe care ficatul său o conține și care nu are antidot.
Poemul ”Foc și Gheață” scris de Robert Frost, tradus de Octavian Cocoș:
”Lumea, zic unii, va pieri de foc,
Zic alţii că de gheaţă.
Dar am gustat dorinţa şi cred că la
soroc
A noastră lume va pieri de foc.
Dar dac-ar fi să pier de două ori
Cred că şi ura o cunosc prea bine
De aceea eu vă spun că uneori
Şi gheaţa-i de ajuns să ne termine
Iar asta poate să ne dea fiori.”
Doi actori englezi John Gielgud și Laurence Olivier care nu-mi sunt cunoscuți, deși unele filme în care au jucat îmi sunt cunoscute. Mi-am pus în listă câteva filme pe care le voi urmări în acest sfărșit de săptămână, cum ar fi Dracula, 1979, regizat de John Badham, Discipolul diavolului, 1959, regizat de Guy Hamilton, Crima din Orient Express, 1974, regizat de Sidney Lumet și Merlin, 1998, regizat de Steve Barron!
Ar mai fi câteva lucruri, dar mă opresc aici să nu vă plictisesc! Pe curând!
Pentru acest proiect am reciclat următoarele materiale:
- un catalog de produse cosmetice (nu m-am îndurat să stric nicio carte - chiar veche și cu pagini lipsă);
- foarfecă;
- șablonul pentru bufniță - pe care îl puteți descărca gratuit de pe Atta Girl Says, tot aici găsiți și explicațiile pas cu pas în realizarea bufniței;
- am folosit și o bucată de carton, deoarece catalogul nu are consistența și structura unei cărți;
- lipici și două mărgele pentru ochi.
Am realizat această bufniță pentru tranformările creative din luna mai, postare ănscrisă în tabelul găzduit de blogul Explorator prin viață: tema cu numărul doi: Reciclează o carte!, la mine este ultima temă, deoarece ordinea nu este impusă!
După ce am descărcat șablonul, l-am printat și apoi decupat. Am trasat conturul bufniței cu ajutorul unei carioci negre, după șablon, pe catalogul deschis la jumătate, apoi am decupat. Pentru că era sărăcăcios în pagini, am folosit și marginile rămase, după ce am decupat paginile catalogului. S-a potrivit la fix șablonul pentru marginile rămase.
Pentru că paginile nu stăteau răsfirate și chiar și cu acele pagini suplimentare adăugate tot nu arăta înfoiată ca bufnița din tutorial, am desenat conturul bufniței pe un carton și am lipit paginile, am transformat-o într-o decorațiune de perete.
Am pus o bandă de hârtie, decuptă tot din catalog, de jur împrejurul foilor în dreptul gâtului, deoarece nu a fost chip să stea acele pagini răsfirate, plus că pe unele le-am lipit între ele (se observă în imaginea de mai sus). Ochii i-am făcut din mini-evantaie lipite între ele și cu o mărgică în mijloc. În timp ce scriam articolul, de fapt acum la final, am observat că uitasem ceva (ghiciți ce?)! Exact, uitasem să-i fac ciocul!😂
Am luat repede un colțișor dintr-o foaie de caiet dictando și i-am făcut păsării și cioc! Proiectul meu e finalizat! Dar, nu sunt prea încăntată de rezultat, probabil dacă o confecționam dintr-o carte ieșea mai bine....dar asta e!
Această rețetă este mai veche, am postat-o pe vechiul blog și am găsit-o distribuită pePinterest, așa că o s-o postez și aici, chiar dacă nu am multe poze, ci doar una. Mi-a plăcut foarte mult și aproape uitasem de această rețetă.
Așadar, aveți nevoie de:
- 500 g carne tocată;
- 2 ouă;
- o ceapă (dată pe răzătoare);
- puțin usturoi;
- sare și condimente: piper, boia;
- 8-10 cartofi (tăiați pe jumătate să aibă mărimea chiftelei);
- 3 linguri de smântână (merge și fără smântână, am trimis-o pe fetița mea să cumpere smântână și a cumpărat iaurt 😄 );
- 1 lingură pastă de roșii (sau 4 linguri în caz că nu aveți smântână + o linguriță de zahar+ 1 pahar cu apă);
- verdeață;
- ulei.
Preparăm chifteluțele astfel: amestecăm carnea tocată cu ouăle, adaugăm ceapa dată pe răzătoare (eu am dat-o pe sita mică), usturoiul pisat, sare, piper, boia si verdeața.
Apoi curățăm cartofii și-i tăiem pe jumătate, punem puțin ulei in tavă, și începem să aranjăm în tavă un rând de chifteluțe, unul de cartofi.
După ce am terminat de aranjat cartofii și chiftelele acoperim tava cu folie de aluminiu și o dăm la cuptorul preîncălzit, la 200 grade pentru 25 de minute.
Într-un castron punem patru linguri de pastă de roșii, sare, piper, o linguriță de zahăr, un pahar de apă. Dacă faceți cu smântâna adăugati 3 linguri de smântână și o lingură de pastă.
Amestecăm totul bine și după ce au trecut cele 25 de minutate adaugăm sosul peste cartofi și chiftele. Lăsăm la cuptor până se rumenesc, adăugăm verdeața și gata!
Poftă bună!!!
Later Edit: Mai jos vă las rezultatul final, după cum am promis:
Cu ocazia provocării verzi numărul unsprezece, din proiectul Salvăm păpuși : Timbre, m-am hotărât să confecționez un clasor pentru timbrele strânse în timp, pe care le păstram într-un plic.
Materialele necesare pentru acest proiect sunt:
- o bucată de carton pentru confecționarea copertei;
- câteva folii transparente de protecție coli, pentru confecționarea filelor clasorului;
- imagini diverse din reviste, din care am confecționat timbre pentru decorarea coperții;
- ambalaje și hârtie de împachetat cadouri și timbre dubluri, folosite tot pentru a decora coperta;
- foarfecă normală și foarfecă decorativă;
- lipici și scoci.
Câteva din materialele folosite!
Primul pas a fost să realizez coperta, a durat cam două zile până s-a uscat bine lipiciul. Am luat un carton și am dat forma unei coperți de dimensiunea unei coli A5 (jumătatea colii A4), apoi am lipit un ambalaj roz pe carton dintr-un colet primit cu oje, iar din unul negru primit in același colet am lipit în interiorul coperții.
Până s-a mai uscat puțin lipiciul am confecționat timbrele cu care am decorat exteriorul coperții: am decupat diverse imagini (flori, modele, nori, cer, etc) dintr-un catalog cu produse cosmetice, iar cu ajutorul foarfecii decorative le-am dat forma timbrelor decupând marginile.
Cum am confectionat timbrele!
Tot cu ajutorul foarfecii decorative am tăiat marginile hârtiei de împachetat, pe care am lipit-o în centrul coperții. Apoi m-am apucat de decorat, adică de lipit. Le-am lipit cum mi-a venit, nu am avut un plan! Și coperta arată așa (poza nu e prea reușit și acum am observat că nu am prins totul în fotografie!):
Coperta - rezultat final!
A doua zi când lipiciul s-a uscat complet, am lipit in interior foliile transparente de protecție, de data aceasta am folosit pistolul cu silicon! Am aranjat timbrele în clasor și pentru că aveam foarte muuult loc, am pus și bancnotele mele vechi, pe cale le păstram tot într-un plic. Am împărțit clasorul jumătate bancnote, jumătate timbre! Am decorat și coperta din spate, dar nu cu timbre ci cu bani, să știu în ce parte sunt banii și în ce parte sunt timbrele!
Coperta a doua!
Am pus o bucată de hărtie de împachetat cadouri decupată cu foarfeca decorativă, deoarece mi s-a părut că penele acestei păsări seamănă cu niște bănuți!
Dacă vreți vă las mai jos fotografii cu timbrele mele pentru a le admira:
Fotografiile sunt din arhiva personală, iar colajul este realizat cu PhotoRetrica! Sper să vă placă timbrele mele confecționate din imagini din revistă și clasorul, bineînțeles!
Pe curând!
Later Edit: Înscriu postarea la transformările creative din luna mai, tema Fii creativ!
.jpg)
.jpg)
.jpg)
