poză din arhiva personală |
Mai jos las una dintre poeziile care mi-au plăcut :
nu striga niciodată ajutor
nu striga niciodată ajutor
n-o să te audă nimeni
pentru că nu există nimeni
în jurul tău
înghite-ți strigătul
rabdă
îndura
trage-ți palme, trage-ți pumni
taie-te pe brațe
dă-te cu capul de pereți
dar nu striga ajutor
îți pierzi vremea
nu aștepta nimic de la nimeni
cel mai puțin de la tine
să nu crezi în minuni
minune e că mai respiri
când te doare prea rău
când te răzbește
fugu afară
agață-te de oameni
ei or să-și șteargă-n părul tău
noroiul de pe bocanci
sperma
sângele
așa îți va trece mai ușor
timpul
dar să nu strigi ajutor
fiindcă nu e nimeni
în jurul tău
să te-audă
vaaaai! asta e poezie?! sorry... este autoterapie, este stare de depresie înaintata!
RăspundețiȘtergereMa rog, ce stiu eu despre arta de a te exprima in versuri?! Nimic! Nu am fost niciodata in stare sa criu o poezie... Imi place insa sa le citesc. Aceasta însa striga dupa ajutor! - contrar titlului! ☺
O zi buna draga Mihaela ☺
Asta a fost așa cât de cât, celelalte mi s-au părut prea plângăcioase, să zic așa. 🤭
ȘtergereO seară frumoasă să ai! Pupici
..... terapie? in fine daca prin a scrie gandurile astea ca sa le constientizeze ca le-a avut si sa le lase sa se duca pe pustii, asa o fi.
RăspundețiȘtergereMartirizarea si plangerea de mila... insa, sunt pentru mine un capitol de o maxima pierdere de timp si energie intr-un mod inutl si aducator de boli si probleme :)))).
pupici!!!
Ai dreptate, de aceea mi s-a părut ciudată afirmatia cu terapia și am mentionat-o și in postare.
ȘtergerePupici
Nici nu stiam ca a scris si in acest stil.
RăspundețiȘtergerePare infiorator de trist. Sugereaza ca pe langa el nu exista prieteni.
Sau cine stie ce alte idei atinge, pe care nu le percep!
Seara frumoasa, draga Mihaela! Pupici! 😘❤️
Toate poeziile sunt triste din acest volum... s-ar putea să atingă alte idei pe care noi nu le înțelegem.
ȘtergerePupici. O seară frumoasă să ai, Suzana!
brrr...mi s-a făcut pielea de găină cititnd aceste versuri. Mie nu-mi plac absolut deloc. Ca o persoană care a avut de luptat cu depresia, pot spune că aceste randuri sunt ca și ciocanul primit în cap când te lupți să ieși la liman.
RăspundețiȘtergereExistă o autoare, Remina Radu, are doua cărti scrise „Hai să ne prefacem și azi” și „Minute până la miezul nopții”. Cred că a doua e continuarea primei. Am citit-o doar pe prima, scrisă la persoana întâi, povestea spusă de o persoana depresivă. De a doua carte nu m-am mai apucat că simteam că mă trage pur si simplu pe panta asta a depresiei și nu vreiam să ajung acolo. Mi-amintesc din prima carete de zbuciumul personajului să găsească un motiv să mearga mai departe și că oricat și-ar fi cei din jur aproape tot nu înteeg cu adevărat ce e în mintea celui depresiv, și să vină cineva in scopt terapeutic saă spună „trage-ți palme, trage-ți pumni, taie-te pe brațe
dă-te cu capul de pereți, dar nu striga ajutor, îți pierzi vremea” - e ca și cum i-ar bate primul cui la sicriu. Brrr...
Ciudate versuri... fiecare cu stilul lui ...
RăspundețiȘtergerePupici ❤️