E prima postare pe care o fac de pe telefon și sper să se vadă bine, deoarece am rămas fără laptop, mai grav fără documentele și pozele din el. Sper să le recuperez cumva. Până îmi vine noul laptop am zis să fac o postare de pe telefon, să las o recenzie scurtă despre cartea lui Cebrián.
Cartea este ușor de citit. Prezintă crimele a 15 dintre cei mai cunoscuți criminali psihopați într-un rezumat, câteva informații despre copilărie și crima care nu a fost tocmai perfectă,care a dus la prinderea acestora. Iar la final mai sunt prezentați încă 15 (nu mai știu sigur) alți criminali în maxim 10 fraze.
Mi-ar fi plăcut să conțină mai multe detalii, despre copilăria lor spre exemplu, sau viața lor de adult, pentru a-i putea analiza prin prisma acțiunilor lor .
După fiecare capitol citit căutăm informații pe internet pentru mai multe detalii și astfel am găsit neconcordanțe. Informațiile din carte nu prea sunt veridice(!?). Legat de scrisoarea pe care Fish a trimis-o familiei Budd, în carte este redat un pasaj care este diferit de ceea ce am găsit pe net, plus ca această scrisoare nu era foarte mare ar fi putut să pună textul integral.
Dacă ar fi să compar portretele acestor criminali făcute de Cebrián cu un portret pictat, acesta ar avea multe elemente lipsă, ba un ochi, ba o buză, ba o sprânceană....😅
Cu toate aceste neajunsuri 😂 mi-a plăcut această carte, dar mai mult de trei steluțe nu pot să îi dau.
După ce am pictat prima mea icoană pe sticlă am zis să mai încerc o dată, dar cu mai multă răbdare, însă una zic și alta fac...ca popa😂 (cum e o vorbă mai veche din popor). După ce am trasat conturul icoanei, am așteptat câteva minute să se usuce vopseaua acrilică, apoi cu ajutorul unui bețișor ascuțit făcut dintr-o crenguță de salcie, am corectat liniile prea groase. Apoi trebuia să mai aștept ceva timp să se usuce foarte bine conturul, dar de unde atâta răbdare? Așa că repede am dat cu lac și.....ce credeți? vopseaua a început să se întindă😓...
Când am văzut ce se întâmplă nu am mai întins nici lacul cum trebuie și a ieșit valuri-valuri...din ce în ce mai rău, însă nu am renunțat...am zis măcar să încerc să îmi iese mai bine combinația de culori, că mai rău de atât nu puteam să mai greșesc.
Așa că a doua zi m-am apucat să aplic culorile, am început cu umbrele și am lăsat o zi culorile să se usuce bine. De data aceasta am aplicat un strat gros de vopsea, de 2 ori, deși mai trebuia aplicat un strat. Despre Sf. Ierarh Alexandru, care se sărbătorește pe 30 august, găsiți mai multe pe site-ul CrestinOrtodox.
În stânga este prima icoană pictată, în dreapta este cea de-a doua icoană. Care dintre ele vă place mai mult?
Cu vopseaua rămasă în paletă am pictat un tablou cu flori, conturul l-am făcut după o pagină dintr-o Carte de colorat pentru adulți. Nici acest tablou nu a ieșit strălucit, deoarece conturul e unul complicat, dar l-am adaptat cât de cât pentru pictură. Conturul, dacă observați, pe lângă flori are o altă nuanță, deoarece stratul de vopsea a fost mai subțire, de teamă să nu amestec culorile. Tabloul cu flori l-am pictat pe sticla unui tablou vechi (din acelea prinse cu cuișoare în rama de lemn frumos ornată) care s-a potrivit perfect pe palul(!?) unei rame cu clipsuri care mi s-a spart.
Le-am terminat pe ambele în același timp și a durat mai mult de o săptămână, deoarece am mai avut și alte task-uri de finalizat.
Înscriu tabloul cu flori la tema cu nr. 4: Fii creativ! la transformările creative ale lunii iunie, în total patru lucrări, postare care compensează tema cu nr. 3 pe care o voi omite, deoarece nu am niciun pahar/cana/farfurie ciobit.
Sper să vă placă icoana și tabloul meu, chiar dacă nu sunt perfecte.
Vă doresc o seară frumoasă și un început de săptămână ușor!
Este ”cea mai bună autobiografie scrisă vreodată de un actor. O carte uluitoare!” așa o descrie Chicago Tribune, însă eu cred că este o poveste care te inspiră și te încuranjează, să nu te dai bătut și să-ți urmezi visul, povestea cerșetorului care devine prinț.
fotografie din arhiva personală
Viața lui este exact ca un film creat de el: o melodramă -o viață tristă, ironică, cu umor, dragoste și aventură, iar finalul este unul fericit. Cred că majoritatea îl știu pe actorul de filme mute și pantonimă, care a creat personajul Charlot cu mustăcioară neagră, îmbrăcat în pantaloni largi negri, cu pălărie Melon neagru și pantofi supradimensionați. Viața lui nu a fost roz de la început, a trecut prin multe greutăți împreună cu fratele lui Sydney până să ajungă un actor foarte cunoscut.
A vândut ziare, a fost tipograf, păpușar, sticlar, asistent la cabinetul unui doctor etc, dar nu-și uitase niciodată scopul lui final: acela de a deveni actor. A traversat singur perioada dificilă și neplăcută a adolescenței, furios pe viață - era un visător trist care își dorea dragoste și aventură.
Își dorise să aibă atenția publicului și să fie bogat, iar atunci când le-a obținut, în mod paradoxal, îl făceau să se simtă singur și deprimat.
”Singurătatea e ceva oribil. Are o aură subtilă de tristețe, e nepotrivită cu interesul sau cu atracția, te face să te simți penibil. Dar, pânăla un anumit nivel, oricine se confruntă cu ea. Totuși singurătatea mea era frustrantă, pentru că aveam tot ce-mi trebuia ca să-mi fac prieteni. Eram tânăr, bogat și celebru și, totuși, eu umblam de unul singur, stingher, prin New York.”
Din această autobiografie discursivă nu lipsesc remarcile despre cum se fac filmele, nu vorbesște doar despre viața și filmele sale, ci și despre arta actoriei, a regiei și realizării filemelor. Își spune părerea despre muzică, știință, artă, poezie și literatură și despre cei care le practică, care de altfel se numărau printre prietenii și cunoscuții lui. Printre prietenii săi se numără și Albert Einstein, Winston Churchill și mulți alții.
”Inteligența total lipsită de sensibilitate este caracteristică prototipului criminalului, iar sensibilitatea total lipsită de inteligență este caracteristică idiotului inofensiv. Dar când intelectul și sensibilitatea se află în echilibru perfect, avem de-a face cu actorul la superlativ.”
Popularitatea lui a scăzut odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind acuzat că este comunist, fiindu-i filmele interzise, presa îl denigra și parcă nu era de ajuns, o fostă iubită, care dorea să facă rost de bani, îl dă în judecată, acuzându-l de imoralitate, și se transformă într-un proces coșmar care pare că nu se mai termină.
Dar reușește să treacă cu bine peste tot, fiindu-i alături Oona O'Neill, fiica dramaturgului Eugene O'Neill, care în ciuda diferenței mare de vârstă dintre ei, îi devine soție. Părăsește America împreună cu Oona și copiii lui și se mută în Elveția unde duc o viață fericită. Nu a uitat niciodată de unde a plecat și mereu vizita locurile copilăriei.
În carte se află discursul din filmul ”Dictatorul” și câteva pasaje din scenariul filmului ”Domnul Verdoux”, inspirat din viața criminalului Barbă Albastră, pe care cenzorii de la Motion Picture Association îl interziceau.
Mi-a făcut plăcere să citesc povestea vieții lui și închei cu un citat care mi-a plăcut și este de actualitate:
"Devenim victimele unor condiții impuse sufletului, ale sancțiunilor și ale permisiunilor.
Matricea în care ne-am lăsat modelați vine din lipsa de cultură. Orbi, trăim în urâțenie și aglomerație și nu mai apreciem frumosul. Profitul, puterea și monopolul ne-au tocit simțul de a trăi. Ne-am lăsat cuprinși de aceste forțe, care ne-au învăluit în pur dispreț pentru urmările nefaste.
Fără să urmărească inteligent o anumită direcție și fără simțul răspunderii, știința a ajuns la politicieni, iar armele de distrugere militare pe care ei le țin în mână pot anula destinul fiecărei făpturi vii de pe acest pământ.
Puterea încredințată acelor prea puțin înzestrați, ca să fiu blând, cu răspundere morală și competențe intelectuale, în unele cazuri aproape deloc înzestrați, ar putea duce în cele din urmă la un război de exterminare a tuturor formelor de viață de pe pământ. Iar noi mergem orbi mai departe."
Se spune că această sticluță este ca un "talisman" pentru cămările noastre . Sticluța - talisman conține straturi de diferite semințe de cereale sau condimente și este bine să fie ținută la vedere.
Aceste semințe din sticluțele Sporul Casei atrag energiile pozitive și le alungă pe cele rele. Așa că mi-am ”confecționat! și eu una și în același timp am bifat și tema cu numărul 2: Sticla de la transformările creative din luna iunie!
Materiale folosite:
- o sticluță goală de parfum;
- semințe: de in, linte roșie, orez și semințe de fenicul;
- condimente: boia și piper;
- o panglică subțire bleu;
- o bucățică de dantelă;
- silicon la cald.
Am curățat eticheta sticluței de parfum și apoi am început să aranjez straturi- straturi de semințe și condimente. Nu s-au așezat cum trebuie din cauza formei pe care sticla o are sau pentru că trebuia să pun mai întâi condimentele, apoi semințele. Data viitoare voi încerca să asez mai întâi condimentele și peste ele să pun semințele.
Când am umplut sticluța i-am făcut un dop cu ajutorul pistolului de lipit cu silicon și am lipit și panglica bleu de jur-împrejurul gâtului...iar deasupra am lipit o floricică decupată din dantelă.
Asta a fost tot! Acum am și eu o șticluță Sporul Casei! Sper să vă placă chiar dacă nu a ieșit perfect!
Mi-a plăcut această carte. Este un thriller cu un impact emoțional puternic. Autorul s-a inspirat dintr-un caz real de răpiri.
Cartea are 2 părți - în prima parte ne prezintă coșmarul prin care trece Rachel, o mamă singură, care se luptă cu un cancer în remisie, când fiica ei este răpită, iar pentru a o salva trebuie să se transforme în monstrul care îi rapise copilul.
Kylie, fiica lui Rachel, este răpită și pentru a o răscumpăra trebuie să plătească 25.000 de dolari și să răpească un alt copiș care să o înlocuiască pe Kylie. Nu are voie să anunțe poliția sau pe oricine altcineva, altfel fiica va fi omorâtă împreună cu toți din familie. Rachel cere ajutorul cumnatului ei Pete.
În partea a doua - impactul evenimentelor petrecute se răsfrânge asupra lui Rachel și fiicei sale. Rachel face un plan să scape de Lanț pentru totdeauna, deoarece își recuperase fiica, dar încă trăiau coșmarul.
Pentru a-și salva fiica de la o eventuală sinucidere, deoarece starea ei se agrava de la o zi la alta, dar și pentru liniștea lor, rachel face un plan să distrugă răul - Lanțul.
Este foarte interesant cum Rachel reușește să ajungă la cei care au creat Lanțul și cum intră în joc și fostul soț al lui Rachel, un avocat chipeș care săptămânal își schimbă iubita. Cartea te ține în suspans și îți stârnește curiozitatea, astfel dorindu-ți să continui lectura fără a lăsa cartea din mână.
Mi-am notat și câteva citate din carte:
”Egiptenii trăiau într-o lume infestată de zei și de demoni. Demoni sunt și aici, dar sunt ființe umane.”
”După cum a evidențiat scriitorul J.G. Ballard, civilizația nu este decât un văl fragil, subțire, întins peste legea junglei: Mai bie să mori tu decât să mor eu. Mai bine copilul tău decât al meu.”
”Kirkegaard spunea că plictiseala și frica sunt rădăcina tuturor relelor.”
Ieri, adică duminică, am mers la cinema și am văzut filmul 3D Transformers: Rise of the Beasts, film care a fost lansat vineri 09.06.2023. Nu este genul meu de film preferat, dar acesta mi-a plăcut, fiind, totodată, și primul film 3D la care merg. Este un film științifico-fantastic de aventură cu multă acțiune, presărat pe alocuri și cu scene amuzante.
fotografie din arhiva personală
Acțiunea are loc în anii '90, mai exact în 1994, când Autoboților (se transformă în mașini) li se alătură noi extratereștri - Maximalii (care se transformă în animale) în lupta cu răul - Scourge și armata sa, care îl slujesc pe Unicorn - acesta se hrănea cu planetele din Galaxie.
Maximalii se refugiaseră pe Pâmănt în timp ce Unicorn le devora planeta, luând și cheia care îi deschidea portalul către alte planete bune de devorat, salvând astfel planetele și pe Unicorn ținându-l captiv.
Aceștia rup cheia în două și o ascund în diferite colțuri ale planetei noastre - Pământ - pentru a nu fi găsită de Scourge. Însă arheologii descoperă o jumătate de cheie și când Elena, o tânără cercetător de artefacte, o analizează, cheia trimite semnale pe care oamenii nu le pot vedea/simți și așa începe războiul.
Noah, un fost soldat, este în căutare de serviciu pentru a-și putea întreține frățiorul bolnav și este prins în războiul roboților.
Fiecare lupta pentru a-și salva familiile (fiecare avea planul lor) și când sunt aproape învinși, Noah realizează că doar uniți pot învinge răul.
Mi-a plăcut cum s-a văzut 3D, dar în același timp a fost și obositor, deoarece totul se vedea atât de aproape parcă făceam parte din film, iar atunci când aruncau cu ceva sau se împușcau aveam impresia că vin direct în mine.😂
Deși, pe vremuri 😂(cum sună asta), mergeam foarte des la cinema, acum merg mai rar, probabil din cauza Netflix-ului. La cinema am mai fost la lansarea filmului House of Gucci, care mi-a plăcut foarte mult!
Voi când ați mers ultima dată la cinema? Ce film ați văzut?
Vă doresc o zi de luni cu soare ( la mine plouă) și o săptămână plină de realizări!
Acțiunea se petrece în anii '30, în timpul Marii Crize Economice, când oamenii făceau orice pentru a supraviețui.
Filmul They Shoot Horses, Don't They? este adaptare după cartea lui Horace McCoy, cu același nume, este încadrat la categoria dramă și respectă în totalitate acțiunea din carte. Filmul l-am văzut după ce am terminat cartea de citit.
Sursa: Cinemagia.Ro
Regizat de Sydney Pollack, în rolurile principale Jane Fonda (Gloria) și Michael Sarrazin (Robert), filmul (și cartea) spune povestea a doi tineri care vor să scape de sărăcie și să devină celebri, o poveste atipică depre un El și o Ea ale căror destine se leagă surprinzător și irevocabil. Acești tineri și nu numai, participă la un maraton de dans, unde trebuie să danseze ore, zile, săptămâni fără oprire, ultima pereche rămasă în picioare câștigând 1500 de dolari. Este o dramă psihologică cu final tragic.
Maratonul de dans era una dintre infinitele mașinării de făcut bani pe care o societate înfometată de avere le poate imagina. Se înscriu mulți tineri în competiție și este multă disperare.
”Lumea asta blestemată parcă este o audiție pentru distribuția principală. Totul este aranjat chiar înainte să te prezinți.”
Nu știu cum aflat de carte, dacă mi-a fost recomandată sau am descoperit-o eu, dar nu am mai găsit-o pe nicăieri în format fizic, doar în format electronic. Are 192 de pagini și se citește rapid. I-am acordat 4 steluțe din 5, tot timpul e loc de mai bine.
fotografie din arhiva personală
Cartea are 14 capitole:
Capitolul 1 - Inculpatul să se ridice în picioare ...
Capitolul 2 - ... există vreun temei legal pentru care sentința să nu poată fi pronunțată?
Capitolul 3 - Constatând că nu există niciun temei legal pentru care sentința să nu poată fi pronunțată fără întârziere ...
Capitolul 4 - ... tribunalul, după ce a procedat la examinarea cauzei, hotărăște ...
Capitolul 5 - ... că, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav ...
Capitolul 6 - ... de care ai fost găsit vinovat prin verdictul juriului ...
Capitolul 7 - ... să se aplice pedeapsa maximă prevăzută de lege ...
Capitolul 8 - ... inculpat Robert Syverten, vei fi predat ...
Capitolul 9 - ... de șeriful Districtului Los Angeles directorului Penitenciarului ...
Capitolul 10 - ... pantru ca sus-menționatul director ...
Capitolul 11 - ... să ducă la îndeplinire execuția, aplicând pedeapsa cu moartea ...
Capitolul 12 - ... în ziua de 19 a lunii septembrie anul Domnului 1935 ...
Capitolul 13 - ... în conformitate cu prevederile legii și statului California. Și ...
Capitolul 14 - ... Dumnezeu să te ierte!
descrierea cărții - fotografie din arhiva personală
” - Mâine, tot timpul mâine, a zis. Tot timpul marea șansă e mâine, niciodată acum. ”
Jenny duce o viață nu tocmai morală, conduce o casă de toleranță împreună cu asociatul ei Benoit.
fotografie din arhiva personală
Ea are o fiică Danielle pe care a ținut-o departe de viața ei, ascunzându-i acesteia adevărul despre meseria ei, care ajunge mare pianistă, deoarece Jenny plătește ca fiica ei să aibă cea mai bună educație. Părinții logodnicului lui Danielle descoperă cu ce se ocupă mama ei și se opun căsătoriei. Danielle cu inima frântă părăsește Londra și se mută la mama ei în Franța.
Jenny avea un amant ,Lucien ,care era foarte tânăr, pe care Jenny îl întreținea. Lucien avea ca șofer și prieten pe Xavier Montlusant care îi dadea sfaturi în privința ținutei, a felului în care să mănânce, să se îmbrace, îl șlefuia. Xavier era singurul lui prieten deoarece pe cei vechi se jena să-i întâlnească din cauza situației în care se afla , cei pe care ii dorea ca prieteni nu aveau niciun fel de stimă pentru el, iar cei de genul lui îi disprețuia.
Acesta începe să își urască viața pe care o duce, se gândise de multe ori să o ia de la început, să lase viața aceasta imorală și să-și găsească un job adevărat, dar nu avusese curaj să facă acest pas...
Când o întâlnește pe Danielle, de care se îndrăgostește, trece peste piedici și e hotărât să își schimbe viața, chiar dacă ii va fi greu și nu va avea bani...Iubirea ce i-o purta lui Danielle avea să facă mai suportabilă tranziția.
Deși e o carte ușor de citit și aș putea spune previzibilă, eu tot nu am intuit finalul, care de altfel m-a dezamăgit. Mă așteptam ca Jenny să fie cea care își va depăși condiția și să își schimbe viața, având în vedere prin câte trecuse, dar a preferat să asculte de cuvintele lui Dromader (prietenul lui Benoit): "când ai ajuns la fund...e bine să rămâi acolo..." Se întoarce la viața ei de animatoare veselă...
Dar Lucien iese din carapacea lui, își lasă în urmă viața imorala și pe Jenny , pleacă departe cu Danielle unde începe o viață noua, de la zero și cinstită.
fotografie din arhiva personală
O carte ușoară care a mers foarte bine după multe lecturi de specialitate de la facultate. Traducătoare m-a disperat cu cuvântul "vexat" de care mi s-a părut că a făcut abuz.
Câteva citate din carte care mi-au atras atenția :
”Nu e vina ta, ai buzunarele pline și inima goală. Nu poți avea totul...”
”Morala: Când ești la fund, e bine să rămâi acolo...”
”-Un portofel este și el ca o floare...se deschide și înflorește....”
”[...]...toate durerile sunt la fel, când sunt pricinuite de dragoste și sunt cu atât mai crude când îmbătrânești, iar cele din urmă sunt și cele mai dureroase... pentru că după ele nu mai aștepți nicio bucurie.”
Agenția LitoralulRomanesc.ro și Hotel Opal din Cap Aurora ne-au făcut o surpriză frumoasă, nouă celor din comunitatea SuperBlog, oferindu-ne două nopți de cazare cu mic dejun inclus la mare. SuperBloggerii participanții ai ediției 26 - Spring SuperBlog au avut cazarea gratuită, ceilalți 50% din tarif!
După ce mi-am ales zilele în care voi ajunge la Mare, 03-05 iunie, m-am apucat să-mi fac bagajul, dar nu singură, ci împreună cu prietena mea, care a achitat 50% din tarif!
Gala SuperBlog nu s-a mai ținut anul acesta, dar acest lucru nu ne-a împiedicat să cunoaștem alți SuperBloggeri sau Sponsori.
Prima zi de vacanță
Am ajuns în Constanța la 09:52 am, de unde ne-a preluat Diana Slav care a fost foarte drăguță și ne-a primit în grupul care avea programat un tur prin Constanța, și astfel, pentru aproximativ o oră, a fost ghidul nostru. Ne-a prezentat Centru Vechi și ne-a povestit lucruri interesante.
Știți cum s-a numit Constanța prima dată? Da, Tomis, DAR știți de unde vine numele Tomis? Tomis vine din greaca veche, pentru că a fost fondat de imperiul grec, și vine de la cuvântul grecesc τομή (tomí) care înseamnă tăietură/despicătură, deoarece se află într-o peninsulă.
Constanța vine de la Împăratul Constantin cel Mare.
Apoi la ora 12 ne-am întâlnit cu grupul nostru format din superbloggeri (Andrei Olteanu - câștigătorul SuperBlog 2022, ediția 25), sponsori (avocat Nora Cosmina Drulea) și parteneri (Daniel Botea, însoțit de soția sa, Monica) și am mers spre Siminoc, la degustare de vinuri, la Familia Vlădoi (Crama).
La cramă, am întâlnit un cuplu texan, două cupluri din București și am cunoscut-o pe Anca Maria Vlădoi care ne-a prezentat vinuri din Gama Anca Maria, o gamă de vinuri fresh, sprintene , vioaie, cu o mineralitate surprinzătoare în care se reflectă personalitatea vinificatoarei. Pe lângă vinurile din Gama Anca Maria ne-a fost prezentat și un vin semnat de Ion Vlădoi - Chardonnay (barique), care mi-a plăcut foarte mult, deși eu prefer vinurile roșii, pe care nu am mai fost în stare să le degust, din cauza oboselii, deși mirosul lor era ispititor.
După degustarea de vinuri am mers la hotel să ne cazăm, ne-am schimbat și apoi am ieșit la plimbare, am mers la pas prin stațiune. Ne-am retras devreme în cameră deoarece am fost foarte obosite.
A doua zi de vacanță
Eu m-am trezit devreme în fiecare dimineață și am fost recompensată cu răsărituri de soare superbe, am avut cameră standard cu vedere la mare!
După ce am luat micul dejun, am hotârăt să mergem pe plajă să ne bronzăm, deși Marea Neagră a fost foarte agitată, apa a fost caldă (am intrat puțin cu picioarle, deoarece valurile erau foarte mari), apoi am mers la piscina hotelului. Apoi am luat prânzul și pentru a arde caloriile am mers până în stațiunea Neptun pe jos, unde am văzut pe lac un cârd de lebede. Am făcut poze foarte multe, prin toate locurile vizitate, ne-am cumpărat suveniruri.
Seara, după ce am luat cina, ne-am întâlnit cu colegi de-ai noștri din Craiova, care spre surprinderea noastră erau cazați la Hotelul Opal, cu care ne-am distrat foarte bine.
A treia zi de vacanță
A treia zi a fost luni - 05 iunie, zi în care ne-am și întors acasă, dar nu înainte de a trece și pe la Cazinoul din Constanța. A fost o zi scurtă la mare, am petrecut-o mai mult pe drum.
Am servit micul dejun și înainte să pornim la drum am mers pe plajă să ne luăm rămas bun de la mare, care se mai calmase între timp, am adunat de pe plajă scoici/ melci, iar într-o punguță am luat puțin nisip.
Aceste scoici și melcișori adunați de pe plajă mi-au prins foarte bine pentru tema Fii creativ! din cadrul tranformărilor creative aferente lunii iunie, deoarece am ales să păstrez o parte din mare/plajă într-un bec! Ați auzit bine: într-un BEC!
Pentru acest proiect am folosit un bec ars, scoici, melcișori și nisip de pe plaja mării. Am urmărit diferite filmări-tutorial în care se arată cum să desfaci capacul becului fără să-l spargi, am pus nisipul și scoicile în bec și am lipit capacul becului la loc, iar rezultatul este următorul:
M-am distrat și am avut inspirație (din natură) și astfel am reușit să finalizat cu succes încă o temă.
A fost o mini-vacanță frumoasă și relaxantă, iar pe această cale le mulțumesc sponsorilor amintiți la începutul articolului cât și echipei SuperBlog.
Este o lectură ușoară cu un stil de scriere simplu, care tratează subiecte dureroase precum violența domestică, abandonul și violul.
fotografie din arhiva personală
Două povești: una despre o dragoste pierdută și una despre o dragoste găsită.
Tina este căsătorită cu Rick, un alcoolic violent și manipulator care o lovise încă din seara nunții. După mult timp se hotărăște să-l părăsească. În cele 4 luni cât a fost singur, Rick nu a mai consumat alcool, a devenit ordonat, își găsise chiar un loc de muncă. Tina află că e însărcinată și faptul că Rick se schimbase o face să se întoarcă.
Tina lucra la birou , iar sâmbătă lucra la magazinul pentru săraci, unde într-o zi găsește, într-o haină, o scrisoare. Scrisoarea lui Billy către Chrissie, veche de aproape 35 de ani, sigilată și încă neștampilată de oficiul poștal, ceea ce o face curioasă . De ce nu a fost trimisă? Ce s-a întâmplat? Căci Billy părea destul de sincer în scrisoare.
Billy și Chrissie sunt doi tineri îndragostiți, dar care nu pot fi împreună din cauza doctorului Skinner, care nu e de acord cu relația lor. Chrissie rămâne însărcinată și e trimisă de doctor (tatăl ei) în Irlanda la mătușa ei. Mabel, mama ei, moare la căteva zile după plecarea ei într-un accident de mașină. Moare și mătușa Chrissei de tuberculoză , iar ea ajunge la mănăstire, unde naște și după ce crește copilul timp de 3 ani este obligată sa-l dea spre adopție. Billy moare și el în război în 1940.
Să revenim la Tina și Rick , după ce se întoarce acasă, Rick revine la vechile lui obiceiuri și o lovește săptămânal. Într-o zi Rick găsește scrisoarea lui Billy în geanta Tinei, beat fiind și turbat de gelozie când Tina se întoarce de la serviciu acesta o bate atât de rău încât pierde copilul. Când realizează ce greșeală a făcut Rick se hotărăște să plece, iar la câtva timp este găsit mort pe o alee.
După un an de zile Tina se hotărăște să reia căuterea de a o găsi pe Chrissie să-i dea scrisoarea.
În acest timp și fiul Chrissiei , William se hotărăște și primește binecuvântrea părinților adoptivi, să-și caute mama naturală.
Cartea are prea multe coincidențe. Personajele sunt slab conturate.
Foarte greu mi-a fost să o punctez, 3 steluțe cu indulgență.
Ce repede a trecut o jumătate de an! Nu-mi vine să cred că suntem în luna iunie! Pentru transformările creative din această lună materia primă pe care trebuie să o transformăm este sticla și porțelanul!
De data aceasta voi începe chiar cu prima temă împusă, adică Borcan, care presupune să transformăm un borcan într-un obiect decorativ. Eu nu l-am transformat într-un obiect decorativ ci l-am decorat pictându-l pentru a depozita ceaiul în el.
De câteva zile adun mușețel, din curtea mea, și-l pun la uscat, o parte din el s-a uscat și am constatat că nu mai am cutii de depozitare! Mi-am amintit însă că aveam niște borcănele de cafea solubilă și m-am pus pe căutat!
După ce am găsit borcănelele într-un sac, în pod, trei la număr, le-am spălat foarte bine și le-am pus la uscat. În timp ce așteptam să se usuce, mi-am amintit de o convorbire telefonică cu Mihaela Grosan în care îmi spunea cum a pictat căni cu acrilice și că sunt foarte reistente pe ceramică! Și atunci mi-am zis: de ce să nu încerc să pictez borcanul? I-am scris repede pe WhatsApp și am întrebat-o cât timp trebuie să las borcanul la cuptor, pentru că uitasem...și m-am apucat de treabă.
Pentru acest proiect aveți nevoie de un borcan, culori acrilice, pensule și imaginație cât cuprinde (eu am făcut totul pe fugă, plec la mare, și imaginația nu a fost prea productivă).
După ce am spălat borcanul, am curățat foarte - foarte bine eticheta și m-am apucat să pictez mușețel pe borcan. Nu am avut culoarea alb (am puțină) și pentru petale am folosit argintiu. Am desenat, stângaci, conturul florilor cu negru, codițele cu verde și tot cu negru am scris pe o parte Mușețel și pe cealaltă parte Romaniță. Pentru capac n-am avut nicio idee, așa că l-am lăsat exact cum a fost el.
După ce am terminat cu pictatul l-am bagat la cuptor și culorile s-au schimbat puțin.
M-am chinuit foarte tare să fac poze, pentru că fiind sticlă, transparentă, imaginile se suprapun. În timp ce scriu această frază mi-a venit ideea că aș fi putut băga o coală de hârtie alba în interior, dar...asta e! Am folosit și lac pentru a izola pictura, deoarece eu nu am culori acrilice profesionale. După ce s-a răcorit borcanul, l-am dat cu lac de piatră! Borcănelul meu are o utilitate nouă și o ”haină” nouă! Sper să vă placă!
Această carte te învață cum să mănânci sănătos și să faci sport pentru a avea un creier sănătos.
fotografie din arhiva personală
Când creierul funcționează bine, noi funcționăm bine, iar atunci când creierul nostru are probleme, suntem mult mai predispuși să ne confruntăm cu probleme. Trebuie să renunțăm la alimentele care creează dependență și nu sunt sănătoase; să dormim între 7-8 ore pe noapte; să facem sport; să postim 12 ore pe timpul nopții (de când am luat cina să treacă 12 ore până vom lua micul dejun); să ne hidratăm și multe alte sfaturi sănătoase găsiți în această carte. Eram dependentă de cafea și coca cola (beam în cantități enorme), dacă nu îmi beam cafeaua dimineața pe parcursul zilei aveam dureri de cap și nu mă simțeam în formă....Am mai încercat să ma las de băut cafea și după trei zile intram într-un fel de sevraj. Nu am reușit.
Însă după ce am terminat cartea de citit, am reușit și se fac aproape doi ani de când nu mai beau deloc coca cola, iar cafea foarte foarte rar (o ceșcuță de cafea pe lună sau mai rar) datorită sfaturilor din aceasta carte. Mă simt mult mai bine și nu simt nevoia să beau cafea chiar dacă cineva bea în fața mea. Mie mi-a plăcut foarte mult și voi încerca să continui să aplic sfaturile din această carte.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
