Jenny - René Lorris

 Jenny duce o viață nu tocmai morală, conduce o casă de toleranță împreună cu asociatul ei Benoit.

fotografie din arhiva personală

Ea are o fiică Danielle pe care a ținut-o departe de viața ei, ascunzându-i acesteia adevărul despre meseria ei, care ajunge mare pianistă, deoarece Jenny plătește ca fiica ei să aibă cea mai bună educație. Părinții logodnicului lui Danielle descoperă cu ce se ocupă mama ei și se opun căsătoriei. Danielle cu inima frântă părăsește Londra și se mută la mama ei în Franța.

Jenny avea un amant ,Lucien ,care era foarte tânăr, pe care Jenny îl întreținea. Lucien avea ca șofer și prieten pe Xavier Montlusant care îi dadea sfaturi în privința ținutei, a felului în care să mănânce, să se îmbrace, îl șlefuia. Xavier era singurul lui prieten deoarece pe cei vechi se jena să-i întâlnească din cauza situației în care se afla , cei pe care ii dorea ca prieteni nu aveau niciun fel de stimă pentru el, iar cei de genul lui îi disprețuia.

Acesta începe să își urască viața pe care o duce, se gândise de multe ori să o ia de la început, să lase viața aceasta imorală și să-și găsească un job adevărat, dar nu avusese curaj să facă acest pas...

Când o întâlnește pe Danielle, de care se îndrăgostește, trece peste piedici și e hotărât să își schimbe viața, chiar dacă ii va fi greu și nu va avea bani...Iubirea ce i-o purta lui Danielle avea să facă mai suportabilă tranziția.

Deși e o carte ușor de citit și aș putea spune previzibilă, eu tot nu am intuit finalul, care de altfel m-a dezamăgit. Mă așteptam ca Jenny să fie cea care își va depăși condiția și să își schimbe viața, având în vedere prin câte trecuse, dar a preferat să asculte de cuvintele lui Dromader (prietenul lui Benoit): "când ai ajuns la fund...e bine să rămâi acolo..." Se întoarce la viața ei de animatoare veselă...

Dar Lucien iese din carapacea lui, își lasă în urmă viața imorala și pe Jenny , pleacă departe cu Danielle unde începe o viață noua, de la zero și cinstită.

fotografie din arhiva personală

O carte ușoară care a mers foarte bine după multe lecturi de specialitate de la facultate. Traducătoare m-a disperat cu cuvântul "vexat" de care mi s-a părut că a făcut abuz.

Câteva citate din carte care mi-au atras atenția :

”Nu e vina ta, ai buzunarele pline și inima goală. Nu poți avea totul...”

”Morala: Când ești la fund, e bine să rămâi acolo...”

”-Un portofel este și el ca o floare...se deschide și înflorește....”

”[...]...toate durerile sunt la fel, când sunt pricinuite de dragoste și sunt cu atât mai crude când îmbătrânești, iar cele din urmă sunt și cele mai dureroase... pentru că după ele nu mai aștepți nicio bucurie.”