 |
| Imagine de Rebekka D de la Pixabay |
Mult prea dușmănoasă și târzie
Și de-atâtea frunze căzătoare,
Nu vara mea, ci iarna ta mă doare.
Toamna noastră s-a-ntâmplat să cadă
Într-o zi de marți, fără zăpadă
Și de-atâta umblet - pescărușii
Ni se prăvăleau în pragul ușii.
Toamna noastră-i toată numai brumă,
Nu ne mai alină, ne consumă
Și de-atâta frig, fără scăpare,
Viața pare înspăimântătoare.
Și de-atâta mine - fără tine,
Nu mai știu cum e să-ți fie bine.
- de Mihaela Baran
Un fel de... singuratate in doi pare ca descrie Mihaela Baran. :-)
RăspundețiȘtergereImi place poezia.
Saptamana cu bine iti doresc! Pupici! ❤
Frumoasa poezia. Si sper sa nu fie
RăspundețiȘtergereviata prea inspaimantatare, totusi!
Pupici si o saptamana faina! ❤️😘
O poezie frumoasa, melancolica, ca un start in noul anotimp....
RăspundețiȘtergereUn start bun in noua saptamana, Mihaela draga 🤗😘
Ce poezie frumoasa :).
RăspundețiȘtergereMi s-a facut dor de niste provocari creative literare.... candva cand s-or mai aseza toate.
Pupici