Suport de lumânare- La indigo !

 În luna septembrie, pentru „Transformări Creative”, tema a doua este „La Indigo” și provocarea constă în realizarea unui Borcan cu lumânare. Eu am ales să transform un borcan gol, rămas de la castraveți murați, într-un suport de lumânare cu totul special, păstrând toate element obligatorii cerute de temă.

Această lucrare trebuie copiată ”la indigo”

Primul pas a fost să curăț complet borcanul de etichete și să-l pregătesc pentru decorare. După o căutare pe Pinterest, am găsit modelul perfect de frunză – simplu, și potrivit pentru borcanul meu. Am imprimat modelul, l-am decupat și l-am fixat pe interiorul borcanului cu scotch, pentru a avea un ghid exact în conturarea frunzei.

Cu acril negru, am început să trasez marginea frunzei. După câteva minute de așteptare, timp în care conturul s-a uscat, am trecut la etapa vopsirii borcanului. Am ales o nuanță intensă de turcoaz, aplicând mai multe straturi pentru a uniformiza culoarea și am lăsat zona frunzei transparentă, ca o „fereastră” prin care lumina să treacă creând jocuri de umbre și lumini. Apoi, am lăsat totul la uscat pentru o zi întreagă, pentru a mă asigura că straturile de culooare s-au uscat bine.

Pentru a face vopseaua mai durabilă, am introdus borcanul în cuptor timp de 35 de minute la 180 de grade. Totul părea să decurgă perfect, până când a venit momentul aplicării lacului. Fiind distrasă de avionul care zbura deasupra casei mele – același pe care l-am fotografiat pentru „Miercurea fără cuvinte” – am aplicat lacul neglijent, rezultând un finisaj neuniform și vălurit. Lacul a prins chiar o nuanță gălbuie pe alocuri, dar, din fericire, aceasta s-a estompat complet când lacul s-a uscat. Cu toate acestea, imperfecțiunea lacului era evidentă, așa că am apelat la o soluție creativă: dantela.

În a doua poză de la stânga se observă lacul aplicat neuniform.

Dantela s-a dovedit a fi salvarea perfectă! Am adăugat-o la gulerul borcanului, oferindu-i un aer vintage și elegant. Nu m-am oprit aici – am pus și sfoară peste dantelă și o fundă argintie (realizată din bandă decorativă), care i-au oferit un plus de eleganță. Totuși, imperfecțiunile se vedeau în continuare când lumina cădea într-un anumit unghi. Astfel, am decis să conturez frunza cu acril incolor cu sclipici argintiu, adăugând o notă strălucitoare care a mascat aproape complet greșelile. Am făcut o poză de aproape în care se observă lacul neuniform.

Nu am avut lumânărică în seara când am făcut poza, așa că am pus o ghirlandă luminoasă.

În interior, am adăugat pietricele verzi fosforescente, pe care le-am achiziționat de pe Temu, și o lumânare tip pastilă. Când lumânarea este aprinsă, frunza transparentă și sclipiciul creează un efect de lumini și umbre fascinant, dând viață întregii creații.

Acest proiect a fost o adevărată călătorie creativă, plină de improvizații. De la micile greșeli de aplicare a lacului până la soluțiile găsite pentru a le masca, fiecare pas mi-a amintit că transformările creative nu sunt doar despre perfecțiune, ci și despre adaptabilitate și imaginație. Rezultatul final? Un suport de lumânare unic, care reflectă atât tema „La Indigo”, cât și propria mea viziune artistică.

Pe curând!🕯

Istoria Jazz-ului pe scurt

 Jazz-ul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în New Orleans, un oraș cu o bogată diversitate culturală, fiind influențat de muzica africană, ritmurile caraibiene, și tradițiile muzicale europene. Una dintre trăsăturile distinctive ale jazz-ului este improvizația, care permitea muzicienilor să-și exprime liber emoțiile și creativitatea în timp real.

1900–1920

Primele forme de jazz, precum Ragtime și Blues, erau caracterizate de o structură ritmică sincopată și un accent pe solo-uri instrumentale. Buddy Bolden, considerat unul dintre pionierii jazz-ului, a fost unul dintre primii muzicieni care a combinat diferite stiluri dând naștere unui stil muzical distinct, ce avea să devină fundația jazz-ului.

1920–1940

Anii 1920 sunt adesea numiți Epoca Jazz-ului (sau „The Jazz Age”), o perioadă în care jazz-ul a devenit extrem de popular, mai ales în Harlem (New York). Personalități ca Louis Armstrong, cunoscut pentru tonul său clar și tehnica sa de improvizație, au modelat evoluția jazz-ului. În anii 1930, jazz-ul a evoluat spre swing, un stil caracterizat de ritmuri dansabile și orchestră mare (Big Band). Mari artiști ai acelei perioade sunt Duke Ellington, Count Basie și Benny Goodman.

1940–1960

După epoca swing, jazz-ul a suferit o schimbare radicală, devenind mai complex din punct de vedere ritmic și armonic. Acest stil nou, numit bebop, era centrat pe improvizație rapidă și structuri muzicale elaborate. Charlie Parker și Dizzy Gillespie au fost doi dintre cei mai mari reprezentanți ai acestui stil. În anii 1950, un stil mai relaxat, numit cool jazz, a devenit popular, cu artiști precum Miles Davis și Dave Brubeck.

1960–prezent

În anii 1960, jazz-ul a fuzionat cu alte stiluri, cum ar fi muzica rock și funk, dând naștere jazz-ului fusion. Personalități precum Herbie Hancock și John Coltrane au adus noutăți în jazz prin explorarea unor abordări muzicale neconvenționale și prin integrarea influențelor spirituale și filozofice în muzica lor. În deceniile următoare, jazz-ul a continuat să evolueze și să se îmbine cu genuri variate, cum ar fi muzica electronică, world music, și hip-hop.

Pe măsură ce jazz-ul a început să se diversifice, au apărut artiști care au transformat muzica în ceva mai mult decât divertisment – au transformat-o într-o formă de protest, de eliberare. Un astfel de artist, care a reușit să creeze o punte între jazz, blues, și lupta pentru drepturile civile, este Nina Simone, o artistă pe care eu o ador. Vocea ei inconfundabilă și felul în care reușește să transforme fiecare notă într-o poveste mă fascinează de fiecare dată. Fiecare interpretare a sa reușește să mă transpună într-o lume în care muzica și emoția sunt inseparabile.

Astăzi, jazz-ul este o formă de artă internațională, cu scene vibrante în toate colțurile lumii, păstrându-și esența improvizației și inovării.

În următorul articol, voi împărtăși impresiile despre ultima seară a Festivalului de Jazz, o seară în care am fost fermecată de trupa Storytellers. Acești muzicieni talentați au adus pe scenă o fuziune captivantă de muzicuță și chitară, transformând jazz-ul într-o experiență inedită. Dar până atunci vreau să știu dacă și ție îți place jazz-ul și care este artistul tău preferat!? Dacă vrei să-mi zici, bineînțeles.

Pe curând!🎷

***pozele din arhiva personală, informații culese din cartea ”Marea Enciclopedie Ilustrată” (am achiziționat-o de pe Bookzone) și din diverse surse online.

Jocurile Foamei - Suzanne Collins

 Am cumpărat trilogia ”Jocurile foamei” prin 2019, de pe site-ul Nemira, dar abia acum am reușit să o citesc. Într-un weekend căutam să vizionez un film pe Netflix și am dat peste Jocurile foamei: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare 2023 (am și această carte, dar nu am citit-o) și mi-a plăcut. După ce am vizionat filmul am scos trilogia de la naftalina 😂și m-am apucat de citit! Așa cum zicea și Stephen King ”pur și simplu am citit fără să mă pot opri!”După ce am terminat de citit, bineînțeles că am urmărit și filmele, pentru a putea face o comparație. Mi-au plăcut atât cărțile, cât și filmele, acestea din urmă au reușit să păstreze, în mare parte, esența poveștii.

Suzanne Collins este o scriitoare americană cunoscută în special pentru seria „Jocurile foamei.” Înainte de a scrie această serie de mare succes, Collins a lucrat ca scenaristă pentru emisiuni TV pentru copii. A inspirat seria „Jocurile foamei” dintr-o combinație între mitologia greacă, realitățile crude ale războiului și show-urile de televiziune. Stilul său de scris este captivant și plin de suspans, punând mereu accent pe emoțiile umane și pe dilemele morale.

1. „Jocurile foamei” (The Hunger Games)

Prima carte din serie ne introduce într-un viitor distopic, în țara numită Panem, care a înlocuit ceea ce odată era America de Nord. Țara este formată din Capitoliu, o metropolă bogată și extravagantă, și 12 districte mai sărace, fiecare responsabil pentru furnizarea de resurse. Pentru a-și demonstra puterea și a ține districtele sub control, Capitoliu organizează anual „Jocurile foamei,” o competiție mortală televizată în care tineri numiți „tributuri” sunt forțați să lupte între ei până rămâne unul singur în viață.

Protagonista cărții este Katniss Everdeen, o tânără din Districtul 12, care ajunge să fie implicată în Jocuri. Katniss este curajoasă, abilă și plină de resurse, iar pe parcursul primei cărți, cititorii sunt atrași de conflictul ei moral și de dorința ei de supraviețuire. „Jocurile foamei” este o poveste despre rezistență, sacrificiu și voință, oferind un comentariu subtil asupra societății contemporane și a divertismentului brutal.

2. „Sfidarea” (Catching Fire)

A doua carte începe cu urmările Jocurilor și explorează efectele pe care acestea le au nu doar asupra lui Katniss, ci și asupra întregului Panem. Atmosfera este tot mai tensionată, iar Capitoliu încearcă să suprime orice semn de rebeliune care începe să se răspândească printre districte.

În „Sfidarea,” Katniss se confruntă cu noi provocări, iar tensiunea crește rapid. Aici sunt explorate teme mai complexe, cum ar fi natura revoluției, simbolurile de rezistență și impactul violenței asupra celor care o trăiesc. Cartea oferă noi perspective și personaje intrigante. Este plină de răsturnări de situație și momente care te țin cu sufletul la gură.

3. „Revolta” (Mockingjay)

Ultima carte din trilogie aduce o schimbare de ton și ritm, întrucât accentul cade pe război și pe lupta împotriva opresiunii. Katniss devine o figură centrală într-o mișcare de rezistență, iar luptele nu mai sunt doar fizice, ci și psihologice. Cartea explorează temele legate de pierdere, sacrificiu și responsabilitatea pe care o poartă eroii revoluției.

„Revolta” este o poveste intensă despre costul războiului și ce înseamnă cu adevărat libertatea. Fără a dezvălui prea multe, această carte încheie trilogia într-un mod satisfăcător, cu o reflecție profundă asupra puterii, corupției și efectului psihologic pe care conflictul îl are asupra indivizilor.

Pe parcursul celor trei cărți din seria Jocurile foamei, am rezonat cu Katniss, chiar dacă, uneori, m-a și enervat. Haymitch Abernathy a fost un personaj care mi-a plăcut foarte mult, cu toate că stilul său sarcastic și metoda neconvențională de a ajuta nu sunt pe gustul tuturor. În ceea ce privește liderul Districtului 13 - Alma Coin, am avut impresia că este la fel de autoritar și manipulator precum președintele Snow din Panem, iar la final am constatat că am avut dreptate.

„Jocurile foamei” este o serie care combină elemente de acțiune, emoție și comentariu social, oferind cititorilor o poveste captivantă și profundă. Fiecare carte adaugă noi straturi de complexitate, iar evoluția lui Katniss, de la o tânără care doar încearcă să supraviețuiască, la un simbol al rezistenței, este fascinantă. Suzanne Collins scrie cu o claritate care te ține prins de poveste, în timp ce explorează teme grele precum inegalitatea, sacrificiul și puterea autorităților.

Dacă îți plac poveștile distopice care oferă și o reflecție asupra lumii în care trăim, seria „Jocurile foamei” este cu siguranță una care merită citită!

Încei această postare cu câteva citate care mi-au atras atenția:

”Proștii sunt periculoși.”

”Săgeți de dor îmi îndurerează pieptul.”

”Nimeni nu te ajută dacă inspiri milă. O fac cei care te admiră fiindcă refuzi să te dai bătut.”

”Apusul. Îl pot privi imediat, coroana soarelui în coborâre, brăzdând cerul cu numeroase nuanțe de portocaliu. Superb.”

”[...]se poate simți ceva în aer, zgomotul fierturii în clocot înainte de a da în foc.”

Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Pe curând!💝

Ariel în școala pădurii: cu gentuța de scoici și fularul din fire reciclate

 Ariel este o sirenă tânără și curioasă care locuiește în ocean. Ea este fascinată de lumea umană și adună diverse obiecte de pe fundul mării. Ariel își dorește să trăiască pe uscat, să fie parte din lumea oamenilor, și, în cele din urmă, face o înțelegere cu vrăjitoarea mării, Ursula, pentru a primi picioare de om în schimbul vocii sale. Dar, în povestea mea, Ariel are și voce și picioare și face pregătiri pentru scoala pădurii.

Pentru tema Provocările Verzi: Pregătiri Pentru Școala Pădurii i-am pregătit lui Ariel o gentuță, realizată din scoici, și un fular, ca accesoriu, pentru că vremea a început să se cam răcorească.

Gentuța am făcut-o după ideea Dianei, dar adaptată după nevoile lui Ariel. Am folosit două cochilii de scoici, de dimensiuni similare, bandă decorativă argintie,  lănțișor, bandă dublu adezivă și o bucățică de sârmă (cu ea era prinsă un cablu).

Am pus cele două bucățele rotunde de bandă dublu adezivă în interiorul cochiliilor unindu-le, apoi când am lipit lanțul (cu silicon) am mai pus o bucățică de bandă argintie și la exterior. Iar drept închizătoare am folosit bucățica de sârmă, care pare învelită în hârtie bej.

Fularul l-am făcut după tutorialul postat de Ioana. Inițial, am vrut să fac o brățară, dar nu am avut răbdare să fac atâtea noduri și am renunțat. I-am făcut un accesoriu pentru zilele friguroase de toamnă - un fular! Am folosit un accesoriu, care nu stiu cum se numește, pentru a realiza fularul, l-am achiziționat după Temu.

Ariel, cu gentuța ei din scoici și fularul din fire reciclate, este acum pregătită să exploreze Școala Pădurii, unde se va întâlni cu creaturi și peisaje de poveste.

Ariel este gata să pășească în lumea magică a pădurii, pregătită cu gentuța ei din scoici și fularul călduros din fire reciclate. Fiecare accesoriu creat este o dovadă a faptului că pregătirile pentru aventuri implică nu doar creativitate și eleganță, ci și o responsabilitate de a valorifica resursele disponibile cu grijă față de mediu. Acum, nu rămâne decât să vedem ce noi povești va descoperi Ariel în această călătorie prin Școala Pădurii.

Pe curând!💝

Spectacol aerian la cafeluța de dimineață - Wordless Wednesday

 ***pozele sunt din arhiva personală

Postarea participă la:

Image-in-ing

Wordless Wednesday

O seară de jazz fermecată...

A fost odată ca niciodată, într-un tărâm în care sunetele călătoreau dincolo de timp și spațiu, o sală de concert din inima orașului Craiova. La ceas de seară, când soarele începea să se ascundă după orizont, porțile Filarmonicii Oltenia s-au deschis larg pentru a primi oaspeți dornici să se lase vrăjiți de muzica fermecată a jazz-ului.

De îndată ce ceasul a bătut ora 19, pe scenă și-a făcut apariția primul vrăjitor al sunetelor – Mischa Blanos, un tânăr din regatul României, cunoscut pentru puterea sa de a îmblânzi atât sunetele pianului acustic, cât și pe cele născute din electronică. Mischa a ridicat bagheta magică și a invocat o armonie cum nu a mai fost auzită, un echilibru subtil între lumea tradițională și cea modernă. Într-un moment neașteptat, pianul lui s-a despărțit de vrăjile electronice, iar Blanos a cântat o piesă doar la pian, o melodie ce părea să vină din adâncul sufletului său, încântându-i pe toți cei prezenți. Așa cum un izvor cristalin curge lin printr-o pădure fermecată sunetele pianului lui Blanos au pătruns în inimile oamenilor.

Apoi, în cea de-a doua parte a serii, au sosit trei magicieni muzicali veniți din regatul Marii Britanii: Andrew McCormack Trio. Conduși de Andrew McCormack, cu pianul său magic,  un maestru care poate să transpună o întreagă audiență într-o călătorie sonoră. Cu primele acorduri, publicul a fost transportat peste ocean, direct în inima New York-ului. Dar nu s-au oprit acolo. Prin notele piesei lor Brooklyn Memoir, i-au purtat pe toți din Manhattan în Brooklyn, prin locuri unde jazz-ul a prins viață, unde străzile înguste ascund povești de demult. Și totuși, deși călătoria părea să fie în New York, magia lor era atât de puternică încât, pe măsură ce melodiile lor se rostogoleau, întreaga sală se transforma într-un bar din New Orleans, locul unde jazz-ul s-a născut.

Trio-ul nu doar că a cântat; ei au comunicat prin magia muzicii. Interacțiunea dintre cei trei muzicieni a fost fluidă și naturală, ca o conversație muzicală intensă și plină de nuanțe, fiecare piesă fiind o poveste în sine, menită să te transporte dintr-o lume în alta. Rod Youngs, toboșarul cu mâini iscusite, a creat un dans hipnotic cu fiecare bătaie a tobelor. Contrabasistul, Joe Downard, a trimis valuri adânci de sunete, asemenea ecourilor ce răsună într-o pădure în timpul nopții. Iar Andrew McCormack, la pian, țesea povești nespuse, povești care împleteau trecutul și prezentul într-un singur fir de aur sonor.

Dar magia serii nu s-a sfârșit aici. Din regatul Serbiei, pe scenă a apărut trupa EYOT, niște tineri curajoși care au îndrăznit să îmbine sunetele jazz-ului cu forța brută a rock-ului. Muzica lor era ca o furtună în mijlocul unei mări liniștite. O explozie neașteptată, dar fascinantă, o Nirvana a jazz-ului balcanic, ce a făcut ca fiecare notă să vibreze până în adâncul sufletului. Deși nu au fost tocmai pe gustul meu, energia lor a fost irezistibilă, iar publicul a fost prins în valul de sunete care parcă sfidau legile muzicii tradiționale.

Când ceasul a bătut miezul nopții și ultimele acorduri s-au stins, magia serii a început să se risipească. Publicul, încă vrăjit de sunetele care i-au purtat prin lumi necunoscute, a părăsit sala, ducând cu ei amintirea unei seri de neuitat. Era clar că se aflaseră într-un tărâm fermecat, unde jazz-ul domnea și niciun suflet nu poate scăpa nepătruns de vraja lui.

Și astfel, seara s-a încheiat, dar povestea jazz-ului, ca orice basm adevărat, va continua să fie spusă și resimțită, ori de câte ori muzica va răsuna în inimile celor ce o ascultă.

Pe curând!🎷

CRAIOVA JAZZ FESTIVAL

Craiova Jazz Festival 2024 a ajuns la cea de-a VIII-a ediție și se va desfășura între 5 și 8 septembrie, fiind organizat de Filarmonica Oltenia Craiova. Evenimentul își propune să aducă pe scenă artiști naționali și internaționali de jazz, oferind publicului o experiență muzicală diversă și de calitate. Festivalul reprezintă o oportunitate unică pentru iubitorii de jazz de a se bucura de concerte memorabile într-un cadru cultural de prestigiu.

🎷Sunt o mare iubitoare de jazz și, chiar dacă nu am reușit să ajung la toate zilele festivalului, astăzi am ocazia să mă bucur de concertul oferit de MISHA BLANOS, ANDREW McCORMACK TRIO și EYOT. Cred că va fi o seară memorabilă și abia aștept să mă bucur de muzica lor live!

Mischa Blanos este un muzician care îmbină cu măiestrie muzica clasică cu cea electronică, creând o paletă sonoră unică. Carieră lui începe de la o vârstă fragedă, Blanos a început să studieze pianul clasic la șapte ani și a câștigat numeroase premii internaționale. Mischa Blanos este recunoscut pentru contribuția sa semnificativă la muzica neoclasică și electronică, reprezentând un element distinctiv pe scena muzicală contemporană.

Andrew McCormack Trio este o trupă de jazz, condusă de pianistul Andrew McCormack, care colaborează cu basistul emergent Joe Downard și toboșarul de excepție Rod Youngs. Împreună, aceștia formează un trio deosebit care oferă jazz contemporan de pian în stilul unor artiști precum Keith Jarrett și Brad Mehldau. McCormack, cunoscut pentru parteneriatele sale anterioare cu Kyle Eastwood Band, este acompaniat de Downard și Youngs, care sunt printre cei mai căutați muzicieni pe scena de jazz din Londra, dar și internațională. 

EYOT este o trupă de jazz din Serbia cunoscut pentru abordarea sa eclectică și energetică. Cu peste 300 de concerte în 25 de țări, EYOT a câștigat recunoaștere internațională pentru combinația sa distinctivă de rock, jazz, punk și influențe clasice. Trupa îmbină sunete diverse creând compoziții complexe și atrăgătoare. Performanțele live ale trupei sunt renumite pentru energia și emoția pe care o transmit, oferind spectatorilor o experiență unică și captivantă. EYOT se remarcă prin explorarea limitelor între tradiție și modernitate, aducând pe scenă un sunet proaspăt și creativ care sfidează convențiile jazzului european.

Abia aștept să merg diseară la concert! Voi reveni cu poze și filmări, însă până atunci închei acest articol cu citate despre Jazz, apoi îl voi înscrie în tabelul cu ”Citate favorite”, găzduit de Suzana.

• "Jazzul este singura muzică în care aceeași notă poate fi cântată noapte de noapte, dar diferit de fiecare dată." – Ornette Coleman
• "Frumusețea jazzului este că este o lume liberă. Poți face greșeli și nimeni nu știe atunci când cânți o notă greșită sau o notă frumoasă." – Wynton Marsalis
• "Jazzul nu este doar muzică, este un mod de viață, un mod de a fi, un mod de a gândi." – Nina Simone
• "Jazzul este sunetul surprizei." – Cannonball Adderley
• "În jazz, asculți și auzi ce încearcă muzicienii să exprime. Este esența libertății, creativității și inovației." – Billie Holiday
• "Jazzul este singura muzică în care ascultătorul trebuie să fie un participant pentru a o aprecia pe deplin." – Duke Ellington
• "Mi-a luat toată viața să învăț ce să nu cânt." – Dizzy Gillespie
• "Dacă nu trăiești asta, nu va ieși din instrumentul tău." – Charlie Parker
• "Sunt doar un copil al jazzului, cred." – Ella Fitzgerald
• "Esența jazzului este improvizația, capacitatea de a te adapta la moment și la situație, de a crea ceva spontan și frumos." – Herbie Hancock

Pe curând!🎷

IntenCity 2024: Cele mai bune momente și surprizele festivalului

 Au trecut deja două luni de la terminarea festivalului IntenCity 2024, iar acum e momentul să îți povestesc experiența mea. Chiar dacă anul acesta nu am avut parte de muzica retro, m-am distrat de minune și am trăit fiecare moment la intensitate maximă.

Unul dintre momentele de top pentru mine a fost concertul susținut de Andia și The Motans, cel din urmă  acompaniat de Orchestra Operei Române din Craiova. Combinația dintre sunetul modern al trupei și elementele orchestrale a creat un spectacol aparte, plin de emoție și profunzime.

Când a urcat pe scenă Damian Drăghici atmosfera a devenit explozivă. Am cântat și dansat atât de mult încât am plecat de acolo cu febră musculară😂. Acesta a fost unul dintre momentele în care m-am lăsat complet captivată de muzică, uitând de orice altceva – inclusiv de poze sau filmări.

Subcarpați au fost mereu printre preferații mei, dar anul acesta m-au dezamăgit puțin. Deși am dansat și am fredonat câteva dintre piesele lor emblematice, în afară de 2-3 melodii noi, spectacolul lor a fost aproape identic cu cel de anul trecut. Mi-aș fi dorit să vină cu un show care să surprindă publicul.

Dacă Subcarpați nu au reușit să îmi depășească așteptările, Dubioza Kolectiv a fost, fără îndoială, surpriza serii. Au oferit un show energic, plin de viață și interacțiune cu publicul. Nu am reușit să filmez sau să fac poze nici aici, pentru că pur și simplu nu puteai sta pe loc – toată lumea dansa, cânta și vibra în ritmul lor. Publicul s-a strâns pe stadion în număr impresionant, iar energia trupei s-a reflectat perfect în atmosfera creată.

Deși era cap de afiș, Helena Paparizou nu a reușit să mă impresioneze la fel de mult. Spectacolul ei a fost unul corect, dar nu memorabil. Cu toate acestea, sunt sigură că fanii ei au apreciat prezența sa pe scenă.

Pentru a-ți face o idee mai clară despre ce a însemnat IntenCity 2024, las pozele și filmările pe care le-am făcut să vorbească de la sine.

Pe curând!᭩

Cutia Pandorei - artă modernă!

 La Teatrul Colibri din Craiova, arta prinde viață printr-o nouă și fascinantă interpretare a mitului Pandorei. Opera de artă, intitulată sugestiv „Cutia Pandorei”, este o creație care combină simplitatea materialelor cu un impact vizual puternic, reușind să capteze atenția și imaginația oricărui vizitator.

Lucrarea este realizată dintr-o cutie de lemn, simplă în aparență, dar încărcată de semnificații. Cutia, fiind deschisă, evocă momentul crucial al mitului în care Pandora, înfrântă de curiozitatea ei, eliberează toate relele lumii. Din interiorul acestei cutii se revarsă un element surprinzător: furtunuri de duș din inox, care se întind în exterior asemenea unor tentacule amenințătoare.

 Această interpretare pune accentul pe complexitatea naturii umane și pe responsabilitatea pe care o avem în gestionarea acțiunilor noastre și a impactului pe care îl putem avea asupra lumii din jurul nostru. „Cutia Pandorei” nu este doar despre rele, ci și despre responsabilitate și nevoia de a controla forțele pe care le dezlănțuim.

Tentaculele din inox par să iasă din cutie ca niște entități vii, care își caută calea în lume. Aceasta poate fi văzută ca o metaforă pentru modul în care problemele și conflictele pot lua forme neașteptate și pot afecta viața noastră într-un mod insidios și omniprezent. Furtunurile, fiind flexibile și adaptabile, simbolizează capacitatea răului de a se adapta și de a se infiltra în orice aspect al vieții noastre.

Mitul Pandorei provine din mitologia greacă și vorbește despre prima femeie creată de zei, Pandora, căreia i s-a încredințat o cutie (sau mai corect spus, un vas) ce conținea toate relele lumii. Curiozitatea a împins-o să deschidă cutia, eliberând astfel toate relele, lăsând doar speranța în interior. Această poveste a fost interpretată de-a lungul secolelor în numeroase forme, de la literatură la artă vizuală, fiecare interpretare aducând o nouă perspectivă asupra mitului.

În contextul actual, „Cutia Pandorei” capătă noi valențe. Într-o lume în care informația circulă rapid și deciziile noastre au consecințe globale, această operă de artă ne amintește de puterea și responsabilitatea pe care le deținem. De asemenea, ea ne încurajează să nu pierdem din vedere speranța, chiar și în momentele cele mai dificile.

Teatrul Colibri continuă să fie un loc de întâlnire pentru iubitorii de artă și cultură, iar „Cutia Pandorei” se alătură galeriei sale impresionante de lucrări care provoacă și inspiră. Dacă te afli în Craiova, nu rata ocazia de a vizita această operă de artă și de a te lăsa purtat în lumea miturilor prin ochii unui artist contemporan,

Pe curând!💝

Cactusul exotic: Smochinul de Barbaria

 Astăzi vreau să îți vorbesc despre un cactus cu totul specială, Opuntia maxima Mill., sau smochinul de Barbaria din colecția mea. Această specie de cactus nu este doar o frumusețe exotică în casa ta, dar și un aliat de nădejde pentru sănătatea noastră.

Fructele acestei plante, cunoscute sub numele de „prickly pears” sau smochinele de cactus, sunt pline de vitamine și antioxidanți. Consumate proaspete, sunt un adevărat deliciu, dar beneficiile lor nu se opresc aici. Extractul de Opuntia este recunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii, fiind utilizat în creme și suplimente care ajută la menținerea sănătății pielii și la combaterea radicalilor liberi.

Când am fost în Israel, acest cactus îl întâlneam peste tot, iar ghidul nostru ne-a spus că este foarte periculos să culegem fructele fără a ne lua măsuri de protecție. Culesul fructelor de Opuntia maxima Mill., necesită măsuri de protecție specială datorită țepilor și glochidelor (spini mici și invizibili) care acoperă fructele. Acești spini pot provoca iritații severe la nivelul pielii și mucoaselor. De aceea, este recomandat să se poarte mănuși groase și îmbrăcăminte de protecție, iar uneori se folosește un instrument special pentru a desprinde fructele fără a atinge planta direct. După culegere, fructele trebuie spălate atent pentru a îndepărta glochidele. Climatul cald și uscat din Israel este ideal pentru dezvoltarea acestui cactus. În Israel, fructele sale sunt cunoscute sub numele de „sabra” și sunt apreciate pentru gustul lor. Opuntia maxima este cultivată și pentru rolul său ecologic și economic, contribuind la combaterea eroziunii solului și fiind utilizată în diverse produse alimentare și cosmetice.

Acest cactus rezistent este perfect pentru grădinile cu sol arid, unde adaugă o notă de verde intens și flori superbe, chiar și în cele mai severe condiții de secetă. Îngrijirea sa este simplă, având nevoie de mult soare și sol bine drenat. În fiecare zi, această minunată specie de cactus ne amintește cât de mult avem de învățat în ceea ce privește adaptabilitatea și simplitatea.

Așadar, dacă ești în căutarea unei plante care să îmbine frumusețea, rezistența și beneficii reale pentru sănătate, Opuntia maxima Mill. este cu siguranță o alegere excelentă. Și cine știe, poate că acest cactus te va inspira și pe tine să îmbrățișezi un stil de viață mai simplu, dar plin de vitalitate!

Am mai postat în trecut poze cu florile acestui cactus, care credeam că e ”Limba soacrei”, dar căutând informații pentru acest articol, am aflat că ”Limba soacrei” i se spune plantei Sansevieria trifasciata, care nu este un cactus, ci face parte din familia Asparagaceae. Aceasta este o plantă suculentă, cunoscută pentru frunzele sale lungi și ascuțite, adesea variegate, și este populară ca plantă de interior datorită ușurinței cu care poate fi întreținută și a capacității sale de a purifica aerul.

Pe curând!💮

***fotografiile sunt din arhiva personală