Am cumpărat trilogia ”Jocurile foamei” prin 2019, de pe site-ul Nemira, dar abia acum am reușit să o citesc. Într-un weekend căutam să vizionez un film pe Netflix și am dat peste Jocurile foamei: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare 2023 (am și această carte, dar nu am citit-o) și mi-a plăcut. După ce am vizionat filmul am scos trilogia de la naftalina 😂și m-am apucat de citit! Așa cum zicea și Stephen King ”pur și simplu am citit fără să mă pot opri!”După ce am terminat de citit, bineînțeles că am urmărit și filmele, pentru a putea face o comparație. Mi-au plăcut atât cărțile, cât și filmele, acestea din urmă au reușit să păstreze, în mare parte, esența poveștii.
Suzanne Collins este o scriitoare americană cunoscută în special pentru seria „Jocurile foamei.” Înainte de a scrie această serie de mare succes, Collins a lucrat ca scenaristă pentru emisiuni TV pentru copii. A inspirat seria „Jocurile foamei” dintr-o combinație între mitologia greacă, realitățile crude ale războiului și show-urile de televiziune. Stilul său de scris este captivant și plin de suspans, punând mereu accent pe emoțiile umane și pe dilemele morale.
1. „Jocurile foamei” (The Hunger Games)
Prima carte din serie ne introduce într-un viitor distopic, în țara numită Panem, care a înlocuit ceea ce odată era America de Nord. Țara este formată din Capitoliu, o metropolă bogată și extravagantă, și 12 districte mai sărace, fiecare responsabil pentru furnizarea de resurse. Pentru a-și demonstra puterea și a ține districtele sub control, Capitoliu organizează anual „Jocurile foamei,” o competiție mortală televizată în care tineri numiți „tributuri” sunt forțați să lupte între ei până rămâne unul singur în viață.
Protagonista cărții este Katniss Everdeen, o tânără din Districtul 12, care ajunge să fie implicată în Jocuri. Katniss este curajoasă, abilă și plină de resurse, iar pe parcursul primei cărți, cititorii sunt atrași de conflictul ei moral și de dorința ei de supraviețuire. „Jocurile foamei” este o poveste despre rezistență, sacrificiu și voință, oferind un comentariu subtil asupra societății contemporane și a divertismentului brutal.
2. „Sfidarea” (Catching Fire)
A doua carte începe cu urmările Jocurilor și explorează efectele pe care acestea le au nu doar asupra lui Katniss, ci și asupra întregului Panem. Atmosfera este tot mai tensionată, iar Capitoliu încearcă să suprime orice semn de rebeliune care începe să se răspândească printre districte.
În „Sfidarea,” Katniss se confruntă cu noi provocări, iar tensiunea crește rapid. Aici sunt explorate teme mai complexe, cum ar fi natura revoluției, simbolurile de rezistență și impactul violenței asupra celor care o trăiesc. Cartea oferă noi perspective și personaje intrigante. Este plină de răsturnări de situație și momente care te țin cu sufletul la gură.
3. „Revolta” (Mockingjay)
Ultima carte din trilogie aduce o schimbare de ton și ritm, întrucât accentul cade pe război și pe lupta împotriva opresiunii. Katniss devine o figură centrală într-o mișcare de rezistență, iar luptele nu mai sunt doar fizice, ci și psihologice. Cartea explorează temele legate de pierdere, sacrificiu și responsabilitatea pe care o poartă eroii revoluției.
„Revolta” este o poveste intensă despre costul războiului și ce înseamnă cu adevărat libertatea. Fără a dezvălui prea multe, această carte încheie trilogia într-un mod satisfăcător, cu o reflecție profundă asupra puterii, corupției și efectului psihologic pe care conflictul îl are asupra indivizilor.
Pe parcursul celor trei cărți din seria Jocurile foamei, am rezonat cu Katniss, chiar dacă, uneori, m-a și enervat. Haymitch Abernathy a fost un personaj care mi-a plăcut foarte mult, cu toate că stilul său sarcastic și metoda neconvențională de a ajuta nu sunt pe gustul tuturor. În ceea ce privește liderul Districtului 13 - Alma Coin, am avut impresia că este la fel de autoritar și manipulator precum președintele Snow din Panem, iar la final am constatat că am avut dreptate.
„Jocurile foamei” este o serie care combină elemente de acțiune, emoție și comentariu social, oferind cititorilor o poveste captivantă și profundă. Fiecare carte adaugă noi straturi de complexitate, iar evoluția lui Katniss, de la o tânără care doar încearcă să supraviețuiască, la un simbol al rezistenței, este fascinantă. Suzanne Collins scrie cu o claritate care te ține prins de poveste, în timp ce explorează teme grele precum inegalitatea, sacrificiul și puterea autorităților.
Dacă îți plac poveștile distopice care oferă și o reflecție asupra lumii în care trăim, seria „Jocurile foamei” este cu siguranță una care merită citită!
Încei această postare cu câteva citate care mi-au atras atenția:
”Proștii sunt periculoși.”
”Săgeți de dor îmi îndurerează pieptul.”
”Nimeni nu te ajută dacă inspiri milă. O fac cei care te admiră fiindcă refuzi să te dai bătut.”
”Apusul. Îl pot privi imediat, coroana soarelui în coborâre, brăzdând cerul cu numeroase nuanțe de portocaliu. Superb.”
”[...]se poate simți ceva în aer, zgomotul fierturii în clocot înainte de a da în foc.”
Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana.
Pe curând!💝
Am văzut filmul - doar cel făcut după prima carte; la mai mult nu am vrut sa mă supun. 😊
RăspundețiȘtergereÎmi plac poveștile distopice și mai toate oferă o reflecție asupra lumii noastre - e "aspectul" care mă atrage cel mai mult. Astfel de cărți, filme, accentuează, parcă, distopia lumii în care trăim, distopie pe care o trecem cu vederea fiind captivi - fiecare - în propriul univers.
Mulțumesc pentru scurta trecere în revistă a romanelor, și pentru citate.
Weekend plăcut îți doresc! Pupici! 💗
Sunt sigura ca am auzit vorbindu-se despre acest subiect (Hungergames? poate bat campii) - am citit recenzia ta si banuiesc ca nu ma insel - e un joc pe viata si pe moarte? sau poate era altceva si le incurc.
RăspundețiȘtergereOricum, primul citat este ... genial. Chiar asa prostii sunt foarte periculosi. Iar cea cu mila iar....nu imi place sa plang de mila sau si mai rau sa mi se planga de mila. Cred ca atunci cand cineva are nevoie de ajutor e mai util sa i se intinda o mana, sau sa fie incurajat macar... sa stie ca nu e singur.
Pup cu drag :)
Nu am citit cartile, iar filmele, am vazut ceva pe sarite, insa recunosc ca nu prea le-am suportat. Adevarul este ca in ultimul timp suport din ce in ce mai greu filme de acest gen. Asa ca multumesc pentru ideile rezumate despre carti. Cu ocazia asta mam mai lamurit si eu cu subiectele.
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga Mihaela! Pupici! ❤️😘
Înainte de 1989 eram pasionat de organizarea socială. Îmi amintesc că ăntr-o vreme circulau clandestin filme după operele lui George Orwell (”Ferma animalelor” și ”O mie nouă sute optzeci și patru”. Sunt convins că ”Jocurile foamei”, film și carte, sunt captivante.
RăspundețiȘtergereToate cele bune!