duminică, 27 octombrie 2024

AI în viitorul literaturii: creator sau colaborator?

Este posibil ca AI-ul să devină un scriitor de succes?

În era digitală, tehnologia este în plină expansiune! A avansat foarte mult, încât este un atuu în toate domeniile, inclusiv literatură, și cu cât avansează mai mult cu atât avem mai multe oportunități de a ne pune în valoare ideile creative. Transformă lumea în care trăim în diverse moduri, accesul la artă și cultură este la un click distanță, de exemplu avem posibilitatea de a face un tur virtual unui muzeu.

Dar cum rămâne cu literatura? Scriitorii și inteligența artificială (AI) ar putea ajunge să colaboreze pentru a crea noi povești sau chiar să permită algoritmilor să completeze texte într-o manieră aproape identică cu cea a unui editor uman. Însă, pe măsură ce AI-ul devine mai complex, apare întrebarea: va fi doar o colaborare între creativitatea umană și algoritmi sau AI-ul va ajunge să înlocuiască complet scriitorii?

Poză creată cu AI

Deși AI-ul poate ajuta la generarea de texte, el nu are încă capacitatea de a înțelege și trăi experiențe umane, asta însemnă că texetele lui sunt lipsite de originalitate. Emoția și originalitatea unei povești create de un scriitor sunt greu de replicat, fiindcă ele iau naștere din trăirile și viziunile unice ale fiecărui scriitor.

Conform unui studiu realizat de Allied Market Research, 60% dintre scriitorii din SUA și Europa au folosit cel puțin o unealtă AI pentru generarea de idei sau optimizarea textului. Platformele populare precum Jasper și Writesonic permit scriitorilor să colaboreze cu AI pentru a genera conținut structurat sau a elimina blocajele creative. Iar 78% dintre utilizatori au afirmat că AI-ul le-a crescut productivitatea și le-a redus timpul de lucru cu 30-40% .

Un exemplu în acest sens, vine tocmai din Japonia, conform ziarului Nikkei, un roman generat de AI, intitulat The Day A Computer Writes A Novel, a fost nominalizat la un concurs literar național. Un grup de cercetători au scris acest roman folosind un algoritm AI, evidențiind astfel potențialul AI-ului de a contribui la literatura de ficțiune. Bineînțeles, că aceasta a stârnit discuții în Japonia, dar și pe plan internațional. Deși AI-ul nu are emoții și nu le înțelege, poate construi structuri narative capabile să captiveze cititorii.

Mulți critici își exprimă scepticismul față de calitatea literară a lucrării. De exemplu, unii susțin că, deși textul este coerent, îi lipsește profunzimea emoțională și complexitatea pe care le întâlnim în operele scrise de oameni. Porțiunile generate de AI sunt formule și nu reușesc să rezoneze profund cu cititorii. 

În timp ce AI-ul își face loc în literatură, nu putem să ignorăm valoarea cărților create de oameni. Egiptul Antic. Călătorie în timp, o lucrare captivantă, scrisă de Francisco Llorca și Montse Galbany, oferă o incursiune în istoria și cultura Egiptului Antic, invitând cititorii să exploreze o altă civilizație prin imagini și povestiri detaliate. În același mod, AI-ul poate aduce perspective noi și accesibile, însă doar prin colaborarea cu scriitorii poate crea acea conexiune autentică care ne face să trăim istoria prin cuvinte.

AI-ul nu are „idei” în sensul tradițional, pentru că nu are conștiință sau experiențe proprii. Totuși, el poate crea ceva ce pare nou prin combinarea și reinterpretarea unor concepte existente. De exemplu, un AI poate analiza un volum masiv de date — cărți, povestiri, lucrări științifice, filme — și apoi poate genera combinații între acestea, sugerând idei care nu au fost abordate exact în aceeași formă.

Pentru a avea o idee cu adevărat nouă, o ființă umană își folosește creativitatea, emoțiile și experiențele personale, creând conexiuni între ele. AI-ul doar reciclează și recombină datele existente, orice „idee” produsă de AI este mai degrabă o variație sau o reinterpretare a ceva deja cunoscut, decât o idee nouă. Părerea mea este că AI poate fi de ajutor scriitorilor atunci când au un blocaj, dându-le idei pentru a crea personaje sau chiar o poveste, însă nu cred că pot fi înlocuiți de AI, oricât de mult ar avansa.

Un sondaj realizat de The Authors Guild arată că 85% dintre scriitorii intervievați nu se simt amenințați de AI și mi se pare firesc, nu au de ce să se simtă amenințați, ei văd AI-ul mai degrabă ca pe un „asistent creativ” decât un competitor. Totuși există temeri legate de uniformizarea stilurilor literare și de lipsa diversității emoționale a textelor scrise exclusiv de AI. Dacă AI-ul ar înlocui complet scriitorii, am risca să pierdem tocmai acea conexiune personală cu sciitorul, acel „ceva” unic care face o carte să rămână cu tine mult după ce ai terminat-o de citit.

Unele edituri explorează deja publicarea de cărți scrise exclusiv de AI. Editurile ar putea diversifica abordările, publicând atât cărți scrise de AI, cât și lucrări scrise de autori cu ajutorul algoritmilor, creând astfel o piață mixtă. 

 În România, Editura NICULESCU se adaptează tendințelor moderne și este deschisă către inovație. Recunoscută pentru varietatea sa de titluri, de la beletristică și cărți de dezvoltare personală până la celebrele manuale și dicționare, editura explorează constant noi metode prin care să ofere cititorilor o experiență de lectură cât mai accesibilă și diversificată. Deși nu publică încă lucrări scrise exclusiv de AI, Editura NICULESCU urmărește cu interes evoluția acestui fenomen, fiind în ton cu tendințele internaționale. Colaborarea dintre scriitori și inteligența artificială ar putea deschide noi perspective în literatură, ajutând scriitorii să-și dezvolte ideile și să le finalizeze mai eficient.

Pe măsură ce tehnologia avansează, întrebările despre locul AI-ului în creația literară rămân deschise. Vom avea o piață de carte dominată de lucrări scrise exclusiv de AI sau vom vedea mai degrabă un parteneriat între om și mașină, în care creativitatea și experiențele umane vor rămâne la baza celor mai iubite povești? Probabil viitorul ne va aduce o combinație din ambele, iar rolul editurilor, precum Editura NICULESCU, va fi important pentru a gestiona această transformare, oferindu-le cititorilor o selecție de lucrări care combină inovația tehnologică cu profunzimea experienței umane.

Tu cum vezi viitorul literaturii?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2024!

 

Bibliografie:


sâmbătă, 26 octombrie 2024

Aventura Olfactivă la Aroma Land

 Aroma Land este o companie românească specializată în producerea și distribuirea de produse aromatice, cum ar fi odorizante pentru interior, produse pentru spa, aromaterapie și, în general, soluții destinate creării unei atmosfere plăcute în spații interioare. Aroma Land pune un accent deosebit pe utilizarea uleiurilor esențiale și a ingredientelor naturale, având o gamă largă de produse.

Aromaterapia este o formă de terapie alternativă care utilizează uleiuri esențiale extrase din plante pentru a promova sănătatea fizică, emoțională și mentală .Aroma Land se mândrește cu o tradiție de peste 25 de ani și o colaborare fructuoasă cu specialiști precum Nidhi, parfumierul din India, care a contribuit la dezvoltarea unor colecții unice de parfumuri.

Într-o duminică de octombrie, am vizitat împreună cu bloggeri olteni, fabrica Aroma Land. Vizita noastră a început cu un tur al spațiilor de producție și de depozitare, unde am înțeles mai bine cum se fabrică întreaga gamă de produse. 

Uleiurile esențiale sunt obținute din plante naturale prin diferite metode de extracție, cum ar fi distilarea cu aburi, presarea la rece sau extracția cu solvenți. Acestea conțin compuși aromatici naturali din plante, cum ar fi frunzele, florile, rădăcinile, coaja sau alte părți ale plantei. De exemplu, uleiul de lavandă este obținut din florile de lavandă, iar uleiul de lămâie din coaja fructului.

Acasă, folosesc în mod regulat bețișoare parfumate și conuri backflow, care aduc o notă relaxantă și plăcută în locuință. Nu obișnuiesc să folosesc foarte des uleiurile esențiale, dar vizita la Aroma Land m-a inspirat să explorez mai mult această latură a parfumaterapiei. Uleiurile esențiale pe care le ador sunt: lavandă, scorțișoară și iasomie.

Un aspect interesant pe care nu îl știam este implicarea activă a companiei în procesul de reciclare și responsabilitatea pe care o are față de mediu. Aroma Land își asumă întregul circuit de colectare și reciclare al produselor, o inițiativă care mi se pare lăudabilă, mai ales în contextul în care sustenabilitatea este din ce în ce mai importantă.

După turul de producție, am avut parte de o sesiune specială de analiză senzorială, un exercițiu similar degustării vinurilor, dar în loc de gusturi, ne-am concentrat pe mirosuri. Am explorat subtilitățile fiecărei esențe, identificând notele de bază, mijloc și vârf. Provocarea a fost să identificăm patru arome din gama Aroma Land.

M-am simțit ca un somelier al aromelor, ghicind fiecare ingredient și conectându-mă emoțional la fiecare esență. Am recunoscut rapid mirosul de lavandă, care mi-a adus aminte de zilele calde de vară. Apoi a urmat aroma de Bubble Gum, care mi-a stârnit amintiri din copilărie. Ultimile două arome au fost mai greu de ghicit, una dintre ele mi-a amintit de apa de colonie de lăcrămioare pe care tatăl meu o folosea, iar celălalt mirosea ca un parfum luxos.

Apoi, Nidhi ne-a invitat să descoperim semnificațiile transmise de parfumurile din viitoarele colecții, ghicind notele aromatice și să îi spunem stările de spirit pe care acestea ni le evocă. Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama cât de complexă poate fi lumea parfumaterapiei și cât de multe emoții poate transmite un simplu parfum. 

Dintre toate produsele pe care le-am văzut, cel mai mult mi-au plăcut coșulețele cu flori ornamentale handmade. Acestea nu sunt doar decorative, ci se pot parfuma cu uleiuri esențiale, aducând un plus de eleganță și prospețime oricărui colț din casă. Mi s-a părut o soluție simplă, dar foarte versatilă, pentru a îmbina estetica cu funcționalitatea.


Am aflat că Aroma Land pregătește deja lansări interesante pentru Black Friday și perioada sărbătorilor de iarnă. Este momentul ideal să ne răsfățăm cu odorizante de cameră, uleiuri aromaterapie sau chiar să oferim în dar pachete cu produse de parfumare ambientală. Acestea nu doar că înfrumusețează casele celor dragi, dar contribuie și la starea lor de bine.

Am aflat de la Nidhi lucruri interesante despre India, nu doar despre parfumuri. Vizita la Aroma Land a fost o călătorie senzorială – un loc în care aromele și amintirile se împletesc, iar fiecare notă îți spune o poveste ce merită trăită din nou.

joi, 24 octombrie 2024

Reflexiile unui Pinot Noir Rose

 Fotografia ne oferă o fereastră prin care putem surprinde detalii ascunse, jocuri de lumină și umbre care nu sunt întotdeauna evidente la prima vedere. Am încercat să surprind în fotografii nuanțele și reflexiile delicate, transformând vinul într-un personaj central al unei scene aproape poetice.

Asemenea unui dans subtil între lumină și culoare, acest Pinot Noir Rose demisec de la Podgoria Silvaniei reflectă perfect fiecare fascicul de lumină, dezvăluindu-și textura sa delicată și culoarea de roz pal. Această nuanță atrage privirile, sugerează prospețimea și finețea vinului, invitându-te să-l descoperi. Reflexia din pahar este doar o anticipare a experienței complexe care urmează.

Când am turnat vinul în pahar, am fost învăluită de un parfum fin, elegant, cu note distincte de trandafir și fructe roșii, amintind de cireșe și căpșuni culese pe rouă. Gustul urmează perfect această invitație olfactivă, dezvăluind o dulceață subtilă de fructe, echilibrată de o aciditate sprințară care îți trezește simțurile.

„Oglinda gustului”, dacă tot suntem la rubrica Reflexii în oglindă, este o combinație perfectă între dulceag și amărui, care persistă plăcut pe palatul gurii.

Acest vin nu doar că strălucește în pahar, dar este și extrem de versatil în asocierile culinare. Perfect pentru o masă completă, poate fi savurat alături de salate proaspete, preparate ușoare de pui sau fructe de mare, dar și alături de deserturi fructate, precum o tartă cu fructe de pădure. Un singur avertisment – evită carnea roșie grea, căci finețea acestui rose merită să fie lăsată să strălucească fără a fi copleșită.

Privind reflexiile din pahar, mi-am dat seama că fiecare pahar de vin este, de fapt, o oglindă a momentului în care îl bei. Vinul captează starea noastră de spirit, atmosfera, și chiar discuțiile pe care le purtăm la masă. Un pahar de Pinot Noir Rose demisec oferă ocazia de a reflecta asupra bucuriilor vieții, fie că este vorba despre momente de relaxare într-o seară liniștită sau de o conversație cu prietenii.

Înscriu acest articol la rubrica ”Reflexii în oglindă”, găzduită de Carmen!

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

luni, 21 octombrie 2024

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi
Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!
Iată vine și-un cățel
Cu blăniță aurie,
Care vrea să fie adoptat
De prietenii din pădure!
Peste dealuri, printre flori,
Se ivește un cerb măreț
Coarne lungi și galbene,
Blând, încet șoptește:
Pot să stau și eu aici?
Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.
Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:
- două dopuri de plută;
- o bucățică de sârmă plușată galbenă;
- două bețișoare de lemn de la cafea;
- 4 tubulețe de hârtie;
- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);
- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;
- o ”căciulică” de ghindă;
- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);
- două steluțe;
- bandă argintie ornamentală pentru fular;
- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;
- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.


Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.
AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!
Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.
Așa că nu ezita să încerci și tu! 
Ce părere ai despre cerbul meu? 
Ce mai poți face din dopurile de plută:

Pe curând!💝

sâmbătă, 19 octombrie 2024

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 
Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 
Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.
Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!
Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.
De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.
Pe curând!🐶🍄

vineri, 18 octombrie 2024

Terapie prin comedie: „Retreat Vama Veche” aduce vara înapoi

 Miercuri, 23 octombrie, mă așteaptă o seară de terapie prin comedie. Merg la filmul „Retreat Vama Veche” și abia aștept să văd cum se desfășoară acțiunea. Nu știu cum e la tine, dar eu, când aud de Vama Veche, mă gândesc la nopți de vară fără sfârșit, la vacanță și la amintiri care mă fac să zâmbesc. De aceea, cred că filmul ăsta o să fie exact ce trebuie pentru a mi aduce vara înapoi, măcar pentru o oră și jumătate.

Actori cunoscuți și talentați fac echipă în acest film, ca Ada Condeescu, Laura Cosoi, Adela Popescu, Răzvan Fodor și Radu Vâlcan. Este regizat de Petre Năstase, iar trailerul mi-a dat un vibe de vacanță și bună dispoziție. Dacă vrei să arunci și tu un ochi, dă play:

Povestea ne duce în Vama Veche, unde trei prietene (jucate de Ada Condeescu, Adela Popescu și Laura Cosoi) își respectă o promisiune din tinerețe: să organizeze petrecerea burlăcițelor acolo unde s-au distrat cel mai tare. Nu e nevoie să spun că aventura e plină de distracții ca pe vremuri, întâlniri neașteptate și momente care schimbă totul. Se simte ca o invitație la o vacanță, dar una care vine la pachet și cu ceva lecții de viață. Plus, cine nu s-ar bucura de un pic de terapie prin comedie? 😊

Ce mi-a atras atenția e că acest film nu e doar o comedie, ci o adevărată sărbătoare a prieteniei și a momentelor care ne fac să ne oprim un pic și să ne uităm în jur, la ce contează cu adevărat. Regizorul spune că a vrut să facă o „radiografie a femeii moderne de succes din România”. E un film despre femei puternice, dar vulnerabile, despre cum ne luptăm să le avem pe toate, și în carieră, și în viața personală. Și, deși e o poveste pentru femei, Petre Năstase sugerează că și bărbații ar trebui să-l vadă!

Actorii principali au pornit într-un turneu prin 9 orașe din țară, ceea ce e super tare, transformând aceste locuri în mini-retreat-uri, aducând o parte din spiritul Vămii în cinematografe. Caravana „Retreat Vama Veche” a început deja din 11 octombrie și va trece prin orașe mari precum Constanța, Timișoara, Cluj, Iași, București și altele. Programul complet al caravanei îl găsești aici

Pe 23 octombrie, echipa filmului va fi prezentă la proiecția de la Inspire Cinema Electroputere, ceea ce face seara și mai specială. Vei avea ocazia nu doar să vizionezi filmul, ci și să interacționezi cu actorii din distribuție și să afli povești interesante din culise. Abia aștept!😍

Din 18 octombrie „Retreat Vama Veche” este în cinematografele din toată țara, așa că grăbește-te să-ți iei bilet și să te bucuri de un film care promite să fie o explozie de emoții, zâmbete și amintiri de vară. Așa că, dacă ai nevoie de o pauză de la rutina de zi cu zi, filmul ăsta e ocazia perfectă de a te relaxa și de a te distra alături de prieteni.

Poate că e nostalgia verilor petrecute la mare, sau doar faptul că ador să văd filme care mă fac să râd și să mă simt bine, dar „Retreat Vama Veche” promite să fie genul de comedie care te lasă cu un zâmbet mare pe față. În plus, faptul că regizorul l-a gândit ca o „terapie prin comedie” mă face să cred că voi pleca acasă cu zambetul pe buze și o stare de bine.

Nu rata ocazia să te relaxezi și să te bucuri de o comedie care promite să te scoată din rutina zilnică. Eu mi-am luat deja bilet. Tu?

marți, 15 octombrie 2024

Reciclare creativă: Profesor Vulpe!

Astăzi, am decis să iau o pauză și să mă relaxez puțin. În cadrul proiectului Provocări verzi, l-am creat pe profesorul Vulpe, o creație mult mai rapidă și simplă decât ce aveam inițial în minte. Voi povesti în curând și despre vizita la o altă fabrică din Craiova, parte din proiectul Fabricat la Craiova, pe care am vizitat-o duminică. Dar, până atunci, hai să facem cunoștință cu ProfesorVulpe!

Planul meu era să fac niște decorațiuni pentru art journal, inspirată de tutoriale văzute pe Facebook. Dar, surpriză! Din câteva frunze adunate din curte, a prins viață... profesorul Vulpe!

Profesorul Vulpe a fost rezultatul unui proiect spontan, dar distractiv. Am folosit materiale accesibile oricui, lucruri pe care le ai deja acasă:

  • Două frunze (le-am cules din curte);
  • O bucată de carton (eu am reciclat ambalajul unei perechi de dresuri);
  • Lipici;
  • Creion și marker;
  • Foarfecă;
  • Hârtie albă și roșie pentru detalii.

  • Poți să îți personalizezi personajul după bunul plac și să experimentezi culori și forme. Creativitatea nu are limite!
    Am fost atât de mulțumită de prima vulpiță, încât am creat alta. De data aceasta, am adăugat câteva detalii noi și am ales să o laminez. Laminarea a scos în evidență nervurile frunzei, creând un efect vizual impresionant. Chiar dacă gelul roșu s-a întins puțin, am fost încântată de rezultat – micile imperfecțiuni fac vulpița mai interesantă și unică.

    Pentru a crea cea de-a doua Vulpe am folosit: două frunze, un pix cu gel roșu, un marker gri și stikere.

    Am încercat să surprind în poze detaliile frunzelor scoase în evidență prin laminare, însă nu sunt sigură cât de bine am reușit. În schimb, am reușit să evidențiez imperfecțiunile desenului – se pare că am stofă de Picasso.😂

    Am descoperit că, pentru a doua vulpiță, aracetul a funcționat mult mai bine pentru lipirea frunzelor decât siliconul la cald, pe care l-am folosit la prima. Siliconul a creat mici cute când am încercat să laminez prima vulpiță, dar chiar și așa, acel mic defect i-a dat o notă aparte, făcând-o specială.
    Creația personajelor din frunze a fost o experiență relaxantă. Dacă și tu vrei să îți încerci îndemânarea, nu ezita să te joci cu forme, texturi și culori. Natura îți oferă o mulțime de materiale gratuite și eco-friendly pentru a-ți pune creativitatea la încercare!
     Am ales să laminez creațiile mele din frunze pentru un aspect mai durabil și detalii accentuate.
    Pe curând!🦊

    duminică, 13 octombrie 2024

    Wine Tonic Festival 2024: Cea mai mare degustare de vinuri din Oltenia

    După o ediție de succes în 2023, Wine Tonic Festival revine în forță la Craiova pe 2 și 3 noiembrie 2024, promițând să aducă în prim-plan bucuria degustării vinurilor de calitate, într-un cadru dedicat pasionaților de vinuri. Considerat cel mai mare festival de vin din Oltenia și cea mai importantă degustare de vinuri din regiune, evenimentul reunește crame renumite și oferă o experiență completă de educație, degustare și descoperire.


    Ediția din 2023 a Wine Tonic Festival a fost un adevărat succes, adunând peste 35 de crame din România și din întreaga lume. Timp de două zile, iubitorii de vin au putut savura sortimente variate, interacționând direct cu producătorii și învățând despre arta vinificației. Atmosfera vibrantă și conversațiile interesante au transformat festivalul într-un loc de întâlnire perfect pentru toți cei pasionați de vinuri.

    Anul acesta, Wine Tonic Festival își propune să aducă aceeași energie, dar și noutăți captivante, cu evenimente dedicate pasionaților de vin și gastronomie. Festivalul nu doar că va oferi cea mai mare degustare de vinuri din Oltenia, ci și o ocazie excelentă pentru publicul larg să descopere vinuri internaționale și românești de înaltă calitate. De asemenea, menționez că, în timp ce festivalul de vinuri are loc o dată pe an, la 24HTonic Liquor Store poți degusta diverse vinuri săptămânal, având acces constant la selecții de calitate.

    Unul dintre cele mai așteptate momente ale ediției din 2024 va fi Master Class-ul susținut de celebrul Luca Maroni pe 2 noiembrie, începând cu ora 19:00. Expert în evaluarea vinurilor, Maroni va ghida participanții într-o degustare exclusivistă de vinuri italiene, printre care Romio Prosecco, Cesari Amarone della Valpolicella Classico și Da Vinci Capolavori Brunello di Montalcino. Participanții vor avea ocazia să învețe cum să aprecieze corect complexitatea vinurilor și să îmbine experiența gustului cu preparate culinare sofisticate.

    Program și bilete:

    • Sâmbătă, 2 noiembrie: 12:00 - 20:00
    • Duminică, 3 noiembrie: 10:00 - 17:00

    Prețul unui bilet pentru o zi este de 45 lei, iar un abonament pentru ambele zile este 80 lei. Biletele sunt disponibile online pe Livetickets.ro.

    Wine Tonic Festival 2024 nu este doar o simplă degustare de vinuri; este o sărbătoare a tradițiilor viticole, a inovației și a bucuriei de a savura vinuri de calitate. Fie că ești un cunoscător experimentat sau doar un curios explorator al lumii vinurilor, acest festival promite să îți ofere o experiență de neuitat.

    Vino să te bucuri de un weekend de neuitat la Craiova, unde fiecare pahar de vin spune o poveste.

    Pe curând!🍷

    sâmbătă, 12 octombrie 2024

    Cactusul Coada Șobolanului

    Vreau să-ți povestesc despre o mică surpriză verde care a ajuns la mine din partea soacrei mele. Nu știu cum e la tine, dar când primesc o plantă nouă mă entuziasmez de fiecare dată, mai ales dacă e un cactus! Ador să am grijă de ei, am deja o mică colecție de cactuși, fiecare cu personalitatea lui. Așa că atunci când am primit acest Aporocactus flagelliformis, am fost imediat curioasă să-l descopăr. E cunoscut și sub numele de „Cactus coada  șobolanului” – nu e cel mai fermecător nume, dar sincer, mi se pare că are un farmec aparte.

    La prima vedere, m-a surprins cu tulpinile lui lungi, subțiri care atârnau pe lângă vas. Nu părea cactusul tipic, cu forme rotunde și țepi ascuțiți, ci mai degrabă o plantă care și-ar găsi locul undeva atârnând, cu un aer boem. Acum, trebuie să recunosc că habar n-aveam prea multe despre el. Știam că e un cactus și că, prin definiție, ar trebui să fie o plantă ”rezistentă”. Am aflat rapid că vine din Mexic și că acolo, în mediul său natural, se agață de copaci și stânci, crescând în semi-umbră. Mi s-a părut fascinant cum o plantă din deșert poate să fie atât de adaptabilă.

    Deși la început l-am pus pe pervaz, aproape de fereastră, l-am mutat rapid într-un colț mai retras, ca să-i fie bine. Se pare că, spre deosebire de verișorii lui mai ”arși de soare”, cactusul ăsta preferă locurile mai răcoroase și cu lumină indirectă.

    Fiind obișnuită cu cactușii, știam că nu trebuie să-l ud prea des. Îl ud cam o dată la 2-3 săptămâni, dar mereu mă asigur că pământul e complet uscat între udări. Îți pot spune că este destul de tolerant și nu se supără dacă îl mai neglijezi puțin. Ba chiar, dacă îi găsești un loc cu lumină indirectă, se va simți excelent.

    În primăvară și vară, mi-a răsplătit grija cu flori roz aprins care se deschid și durează câteva zile – o bucurie pentru ochi! E genul de cactus care îți oferă mici surprize și, sincer, m-a cucerit complet.

    Ah, și nu te teme, nu are ace ascuțite, așa că nu riști să te înțepi când îl manevrezi. Eu îl țin într-un ghiveci suspendat, unde tulpinile lui curg grațios și dau viață colțului meu de verdeață.

    Dacă ești la fel de pasionată de cactuși ca mine, îți recomand să adaugi un Aporocactus flagelliformis în colecția ta. Sunt sigură că te va încânta și pe tine cu frumusețea și personalitatea lui unică.

    Pe curând!💮

    duminică, 6 octombrie 2024

    Madama Butterfly: O seară de neuitat la Operă

     A fost minunat! Sincer, nu știam exact la ce să mă aștept când am intrat în sala Operei din Craiova. Decorul mă impresionase încă de la început, cu detalii delicate care evocau atmosfera specifică Japoniei de la începutul secolului XX - totul era parcă scăldat într-o lumină difuză, ca într-un vis. Mi-a dat senzația că am intrat în altă lume, și chiar înainte să înceapă muzica, simțeam că urma să fie ceva magic. Această reprezentație a deschis stagiunea 2024-2025 a Operei Române din Craiova, marcând un nou început promițător pentru iubitorii de operă. Piesa a fost subtitrată în limba română, lucru care a facilitat înțelegerea poveștii și a emoțiilor transmise prin muzica lui Puccini.

    Madama Butterfly este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Giacomo Puccini, un compozitor italian recunoscut pentru talentul său de a crea opere pline de emoție și profunzime. Puccini a avut o influență semnificativă asupra muzicii de operă din secolul XX, iar ”Madama Butterfly” este o dovadă a genului său de a explora dragostea și sacrificiul uman în contextul conflictelor culturale.

    Lisa Houben, cea care a interpretat-o pe Cio-Cio-San, a fost pur și simplu uimitoare! Atunci când a început să cânte ”Un bel dì vedremo”, parcă am simțit fiori pe șira spinării. Vocea ei era atât de puternică și totuși atât de fragilă, încât am simțit suferința și speranța personajului ei. A fost imposibil să nu empatizez cu ea – și în același timp, să nu mă gândesc cât de crudă e viața uneori.

    Soprana Lisa Houben este recunoscută pe plan internațional pentru vocea sa expresivă și pentru interpretările emoționante ale unor roluri importante de operă. A performat pe scene din Europa, Asia și America, fiind apreciată pentru sensibilitatea și profunzimea cu care abordează rolurile lirice. Rolul Cio-Cio-San este unul dintre cele mai dragi roluri ale sale, și a reușit să-i dea viață cu o delicatețe aparte.

    Mi-a plăcut mult și Licia Toscano, care a jucat-o pe Suzuki. A avut un rol atât de sincer, mereu alături de Cio-Cio-San, încercând să o protejeze și să-i aline durerile. Toscano a reușit să transmită acea afecțiune autentică și grija prietenească pe care o ai pentru cineva drag.

    Mezzosoprana Licia Toscano are o carieră vastă în operă, fiind cunoscută pentru versatilitatea și puterea vocală. Toscano a interpretat numeroase roluri celebre din operele lui Verdi și Bizet, iar în rolul Suzuki aduce o căldură și o profunzime care sunt emblematice pentru abordarea ei artistică.

    David Banos, care l-a jucat pe Pinkerton, a fost și el impresionant, deși personajul lui nu mi-a plăcut deloc. Banos a reușit să aducă exact acea aroganță și superficialitate care îl caracterizează pe Pinkerton, dar în același timp am simțit și o nuanță de regret, mai ales în ultimele scene. M-a surprins cât de bine a știut să echilibreze aceste trăsături. Ioan Cherata, în rolul lui Sharpless, consulul american, a fost ca un fel de conștiință a întregii povești – încerca să repare lucrurile, să îndulcească inevitabilul, și asta mi s-a părut foarte uman.

    Tenorul David Banos este cunoscut pentru timbrul său puternic și tehnica vocală impecabilă. De-a lungul carierei sale, a fost invitat să cânte pe numeroase scene de operă din Europa, fiind apreciat în special pentru rolurile din operele lui Puccini și Verdi. Baritonul Ioan Cherata este o prezență constantă la Opera Română Craiova, cunoscut pentru interpretările sale pline de sensibilitate.

    Regia artistică a fost semnată de Chris Catena, iar asistența oferită de Arabela Tănase. Scenografia lui Răsvan Drăgănescu a fost perfectă pentru atmosfera acestei povești tragice, iar conducerea muzicală a lui Francesco di Mauro... sincer, mi-a plăcut la nebunie cum orchestra a reușit să redea fiecare emoție, de la bucurie până la disperare. Parcă muzica mă purta dintr-o stare în alta, fără să-mi dau seama când s-a întâmplat.

    Pe lângă protagoniștii care au dominat scena cu interpretările lor impresionante, fiecare membru al distribuției a contribuit la crearea acestei atmosfere magice. Să aruncăm o privire asupra celor care au dat viață personajelor din ”Madama Butterfly”:

    Francesco Cipri un artist cu o vastă experiență în rolurile de caracter, a oferit o interpretare foarte convingătoare a lui Goro, agentul de căsătorii intrigant. Cipri este cunoscut pentru abilitățile sale de a da viață unor personaje negative cu un farmec aparte, iar Goro nu a fost o excepție.

    Tenorul Cristian Fofucă este unul dintre talentele în ascensiune ale operei din România. Deși rolul Prințului Yamadori este unul secundar, Fofucă a adus o notă de eleganță și noblețe, subliniind delicatețea momentului în care Cio-Cio-San refuză cererea sa în căsătorie.

    Bassul Ioan Toma este bine cunoscut pentru vocea sa profundă și impunătoare. Bonzo, unchiul lui Cio-Cio-San, este un personaj sever, iar Toma a reușit să-i redea autoritatea și dezaprobarea față de nepoata sa într-o manieră care a transmis clar ruptura emoțională dintre ei.

    Say Ufuk Gengis a avut un rol mic, dar important în calitate de Comisar imperial, conducând ceremonia de căsătorie dintre Pinkerton și Cio-Cio-San. Prezența sa a fost fermă, contribuind la autenticitatea scenei ceremoniale.

    Andrei Leonte în rolul copilului, a fost adorabil și a reușit să aducă un plus de emoție în scenele alături de Cio-Cio-San. Prezența sa inocentă a accentuat tragismul poveștii și a făcut finalul cu atât mai dureros.

    Cel mai emoționant moment a fost finalul, când Cio-Cio-San își ia rămas bun de la copilul ei și își acceptă destinul. Nici nu știu cum să-ți explic... dar am simțit cum toată sala amuțea. Era ca și cum nimeni nu îndrăznea să respire, și asta doar datorită interpretării Lisei Houben și a atmosferei create de orchestră.

    Ca să înțelegi cu adevărat complexitatea acestei opere și emoțiile transmise de artiști, e bine să cunoști și firul poveștii, o poveste despre iubire, speranță și sacrificiu:

    Madama Butterfly spune povestea tragică a lui Cio-Cio-San (cunoscută și sub numele de Butterfly), o tânără gheișă japoneză care se căsătorește cu locotenentul american B.F. Pinkerton. Pinkerton vede căsătoria doar ca o convenție temporară, însă Butterfly își pune toată speranța în iubirea lor și își renunță la familia și tradițiile pentru a fi alături de el. După plecarea lui Pinkerton, Butterfly așteaptă cu credință întoarcerea acestuia, convinsă că se vor reuni pentru a-și întemeia o familie alături de copilul lor.

    Pinkerton se întoarce după câțiva ani, dar cu o nouă soție, intenționând să ia copilul în America. Cio-Cio-San, distrusă de trădare și neputând concepe o viață fără demnitate, decide să își ia viața pentru a-și proteja onoarea. Opera subliniază contrastele dintre culturile japoneză și americană, iubirea naivă și egoismul, și tragedia sacrificiului făcut din dragoste.

    Să știi că m-a surprins cât de mult mi-a plăcut opera asta. Nu eram sigură că o să fie genul meu de spectacol, dar am fost atât de absorbită de poveste și de muzică încât mi-am dat seama cât de frumos poate fi. Dacă ai ocazia, ar trebui să mergi și tu. Chiar și pentru cineva care nu e neapărat familiarizat cu opera, experiența live e cu totul altceva. Crede-mă, e imposibil să nu fii impresionat de talentul artiștilor și de magia unei astfel de producții.

    Pe curând!💝