duminică, 17 noiembrie 2024

Don Giovanni - libretul scris de Lorenzo Da Ponte

 Sâmbăta trecută am fost la operă, însă abia acum reușesc să scriu despre acea seară minunată.

Am văzut Don Giovanni, celebra operă a lui Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris de Lorenzo Da Ponte. Știai că premiera absolută a acestei opere a avut loc la Praga, la Ständetheater, pe 29 octombrie 1787, chiar sub bagheta lui Mozart? De atunci, Don Giovanni a rămas una dintre cele mai iubite opere ale sale, o adevărată capodoperă care îmbină umorul cu drama și ne vorbește despre aventurile și necazurile infamului seducător Don Giovanni. Deși opera e tragică, are și momente comice care te destind. În această piesă în două acte, se explorează teme precum puterea, dragostea, dorința și consecințele faptelor noastre – toate acompaniate de muzica plină de viață a lui Mozart.

Actul 1

Povestea începe cu Don Giovanni, un nobil faimos pentru escapadele sale romantice și caracterul său libertin. În primele scene, acesta încearcă să o seducă pe Donna Anna, însă tatăl ei, Comandorul, intervine și îl provoacă la duel. Lupta se încheie tragic, cu moartea Comandorului, iar Don Giovanni și servitorul său, Leporello, fug.

Don Giovanni își continuă aventurile fără remușcări. O întâlnește pe Donna Elvira, o femeie pe care a sedus-o și abandonat-o, dar care încă îl iubește și caută răzbunare. În același timp, Don Giovanni îi tulbură relația tinerei Zerlina cu logodnicul ei, Masetto, încercând să o seducă și pe ea în ziua logodnei lor. Donna Elvira intervine, iar planurile lui Don Giovanni sunt, temporar, dejucate.

Actul se încheie cu o petrecere organizată de Don Giovanni, unde încearcă din nou să o cucerească pe Zerlina. Donna Anna, Donna Elvira și Don Ottavio (logodnicul Annei) își  dau seama că Don Giovanni este criminalul tatălui Annei și il confruntă, dar acesta reușește să scape.

Actul 2

Don Giovanni nu renunță la stilul său de viață desfrânat. În acest act, el îl convinge pe Leporello să facă schimb de haine cu el pentru a păcăli o nouă victimă. Îmbrăcat în hainele lui Don Giovanni, Leporello ajunge să fie prins într-o situație periculoasă, acesta este recunoscut de cei care caută să se răzbune pe adevăratul Don Giovanni.

Între timp, Don Giovanni ajunge într-un cimitir, unde dă peste statuia Comandorului, tatăl Annei. Într-un moment de bravură sfidătoare, Don Giovanni îl invită pe Comandor la cină. În mod supranatural, statuia acceptă invitația.

Seara, la cină, fantoma Comandorului apare și îi oferă lui Don Giovanni o ultimă șansă de a se căi pentru păcatele sale. Însă acesta refuză cu aroganță. Drept pedeapsă, este tras de statuie în infern, astfel viața lui se sfârșește în mod tragic. În final, personajele rămase comentează soarta lui Don Giovanni și meditează asupra dreptății divine.

Distribuția a fost impresionantă! Armando Piña López din Mexic a interpretat rolul principal, Don Giovanni. Carisma și energia sa au adus personajul la viață într-un mod foarte convingător – practic, l-a transformat într-un personaj pe care îl iubești și îl urăști în același timp. Alături de el, Leporello, servitorul lui Giovanni, a fost jucat de Darius Botorea din Cluj-Napoca. Relația dintre cei doi e un deliciu de urmărit – Leporello e sarcastic și plin de umor, contrastând perfect cu natura extravagantă a lui Don Giovanni.

Mi-a plăcut foarte mult interpretarea Melaniei Turcu în rolul Donna Anna. A adus o emoție aparte în povestea tragică a personajului său. De asemenea, Stanislav Voloșin a fost un Don Ottavio impresionant, iar duetele lor au fost superbe – vocile lor se îmbinau armonios în ritmul muzicii.

Scenograful Răsvan Drăgănescu a creat o atmosferă urbană, cu elemente moderne, fără să piardă acel aer clasic. Mi-a plăcut mult cum s-a folosit de luminile colorate (roșii,verzi și albastre), conferind scenelor o notă de mister. Iar costumele lui Cătălin Botezatu au fost elegante și potrivite pentru fiecare personaj – un mix între clasic și modern, care a adăugat un plus de farmec întregii reprezentații.

Muzica a fost, evident, minunată. Dirijorul Eduard Dabrowski din București a condus orchestra cu o energie debordantă, iar fiecare notă parcă vibra în aer.

A fost o seară frumoasă , iar dacă ai ocazia să vezi Don Giovanni, îți recomand din tot sufletul! Îți garantez că vei rămâne impresionat de poveste și de spectacolul unic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu