Pe-o gură de vie,
Mi se întâlniră
În inima Vrancei,
Pe colinele cu soare,
O Fetească Neagră, una Regală
Și-un Merlot,
Să fie cu noroc!
Să dea de veste-n țară,
Dar și peste hotare,
Despre vinul de valoare
Depozitat la Monumentul Beciul Domnesc
Loc vechi, legendar
De pe vremea lui Ștefan
Stau comori adăpostite,
Vinuri bune, de soi vechi,
În tainițe răcoroase, foarte bine păstrate.
— Eu-s voinică, ne-nfricată,
Cresc pe dealurile Vrancei, unde viile zâmbesc la soare,
Am aromă de prună uscată,
În pahar se aud balade
Sunt un vin de sărbătoare,
Pentru gusturile regale!
Maturat cu răbdare
Șase luni în barrique am stat
Pentru a deveni un vin mai fin, mai delicat
Un vin nobil, elegant
Cu note pline de gust și culoare
Cum doar la Beciul Domnesc găsești
Cine mă-ncearcă, se înveselește,
Și începe a cânta: ”Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu știu viei ce i-oi face.”1
Am culoare rubinie
Și-aromă intensă
De scorțișoară, piper, vanilie,
O feerie.
Cu fripturi din carne roșie mă asortez,
Alături de brânză afumată și bine maturată.
Sunt partenerul perfect
Pentru momentele de sărbătoare,
Constantă peste timpuri.
— Eu-s domnița din vie,
Galbenă ca Floarea Soarelui
Proaspătă și demiseacă
Vin curat, miros a flori culese de pe câmpie,
Miros dulce de cireș,
Cu pui, păstrăv sau doradă,
Fac mereu paradă.
Iar când oamenii se-adună,
Să ciocnească împreună,
Vinul meu îi înveselește,
Și pe loc îi înfrățește.
”Ni-i vinul şi prieten şi aur şi noroc” 2
Nu ai nevoie de ocazii speciale
Ca viața să-ți fie sărbătoare adevărată.
Deschide-mă încet, ca pe o carte,
De mister,
Miroase-mă ”pagină cu pagină”
Și-apoi dezleagă misterul
Din pahar.
— Frați de vie, frați de gust,
Sunt un soi rezistent și curajos
Sunt un voinic frumos
La frig, la secetă mă țin tare
Să aduc un vin de calitate în pahare
Demisec și echilibrat,
Gustul meu e rafinat,
Mă potrivesc cu preparate delicioase,
Din carne roșie,vânat sau brânzeturi fine.
Cu jurămite mii,
Că pe mese vor sosi,
În case la toți românii
Vin bun a dărui.
La Monumentul Beciul Domnesc,
Sub pământul răcoros,
Acolo, în beciuri milenare,
Stau peste 100.000 de sticle rare,
Păstrate cu grijă, de tradiție vie,
Din vremea lui Ștefan, mândru-n domnie.
Să vorbească blând, divin,
Că-n pahare, la români,
Este tradiția din bătrâni,
Dorul, veselia mare,
Și cântec pupular de sărbătoare.
Face masa mai bogată,
Face inima mai blândă.
Învăluit în parfum fin,
Cine gustă, simte-n piept
Țara, graiul înțelept,
De pe dealurile Vrancei,
Unde curg izvoare-cristaline,
Unde vinul e-mpărat,
De veacuri lăudat.
Vinurile se fac dar,
Pe mesele din toată țara,
Fetească, Merlot, Chardonnay sau Tămâioasă
De la Beciul Domnesc,
Vinuri alese, de pe meleaguri românești.
Hai noroc și să trăim,
Să iubim, să povestim,
Cu un vin ce ne vorbește,
Și sufletul ni-l întinerește.