Pe 23 ianurie sărbătorim ”Ziua scrisului de mână” (Handwriting Day), inițiatorul acestei zile este WIMA - Asociația producătorilor de instrumente de scris și coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock devenit vestit datorită semnăturii sale lizibile de pe Declarația de Independență a SUA.
 |
| Scrisul Meu de Mână!😀 |
Mulți, în special cei din noua generație, nu mai scriu de mână, deși scrisul de mână are beneficii pentru creier și sănătatea emoțională, încă un motiv în plus pentru a sărbători această zi.
Scrisul de mână are o istorie interesantă și bogată, separă preistoria de istorie, comunicarea era verbală apoi au apărut simbolurile și desenele (pictografii) care sunt considerate primele exemple de scris de mână.
Cele mai vechi exemple de scriere sunt cuneiforme, sumeriene și hieroglife egiptene și pentru că aceste metode foloseau multe simboluri, scrisul fiind foarte complex era lăsat în seama scribilor.
Fenicienii, în jurul anului 1850 î.Hr., au adaptat hieroglifele egiptene pentru a reprezenta sunetele limbii lor, considerat a fi primul alfabet, care conținea 22 de simboluri, simplificând procesul de scriere.
În jurul anului 2400 î.Hr. egiptenii au început să folosească pensule de stuf și papirus pentru scris, un pas important în evoluția scrisului.
Scrisul a avansat mult datorită romanilor, care au inventat și contabilitatea și scrisorile, mai multe despre istoria scrisului si a instrumentelor de scris găsiți pe WIMA.
Beneficiile scrisului pentru creier:
- creează căi unice în creier - cei care își iau notițe își amintesc mai bine conținutul decât cei care și-au luat notițe tastând;
- te relaxează;
- stimulează creativitatea;
- ”a scrie de mână înseamnă a da trecutului un viitor.”
Voi mai scrieți de mână? Eu da! Am agende literale în care îmi notez citate și păreri despre cărțile pe care le citesc, cu toate că folosesc si aplicații sau site-uri de contabilizare a cărților citite. La facultate îmi luam mereu notițe, în timp ce multe dintre colegele mele faceau poze sau își luau notițe tastând în tablete.
