**Henri Desire Landru (1869-1922) este un celebru ucigaș în serie – Un Barbă Albastră seducător de văduve - prin intermediul anunțului la ziar agăța văduve înstărite, apoi le ucidea și le ardea în șemineul casei pe care o închiriase (după ce le tranșa), rămânând cu banii și bunurile acestora.
Don Elemirio Nibal y Milcar este Barbă Albastră în povestea Ameliei, acesta este un spaniol înstărit care avea o vilă într-o zonă selectă a Parisului și care prin intermediul anunțului dat în ziarul local își căuta o colocatară. Acest Don Elemirio este foarte ciudat și la fel este și percepția lui asupra iubirii și morții.
”-Rolul artei este să completeze natura, iar rolul naturii este să imite arta. Moartea e funcția pe care a născocit-o natura pentru a imita fotografia. Iar oamenii au inventat fotografia pentru a capta acest formidabil stop-cadru pe care-l reprezintă momentul morții. Stau și mă întreb ce sens putea avea moartea înainte de Nicephore Niepce.”
Saturnine, o tânără profesoară inteligentă, dură și neînfricată, își caută chirie deoarece nu voia să-și deranjeze prietena la care stătea. Dă peste anunțul din ziar și I se pare o ofertă destul de avantajoasă având în vedere suma modică pe care proprietarul o cerea pe chirie în raport cu luxul oferit. Sunt multe femei care vor să vadă camera și multe sunt curioase să-l cunoască pe proprietar (acesta nu ieșise din casă de mai bine de 20 de ani), deoarece celelalte opt colocatare anterioare dispăruseră fără urmă. Oare și Saturnine va avea soarta celor opt foste colocatare? Va afla ea ce s-a întâmplat cu ele?
Romanul este sub formă de dialog, dialogul dintre Don Elemirio și Saturnine, există foarte foarte puțină narațiune. I-am dat 3 steluțe.
