Într-o călătorie recentă la Târgu Jiu, orașul natal al marelui sculptor Constantin Brâncuși, am avut ocazia să explorez moștenirea artistică pe care acesta a lăsat-o în urmă. Printre suvenirurile prețioase aduse din Târgu Jiu se numără o replică a faimoasei sculpturi „Domnișoara Pogany”, care va fi subiectul acestui articol.
Anul trecut, împreună cu bloggerii
din asociația ASBO, am vizitat impresionanta Expoziție
Brâncuși: surse românești și perspective universale, unde am văzut faimoasa sculptură Dra Pogany, dar și alte opere
excepționale din colecțiile prestigioase ale Muzeului Național de Artă Modernă,
Centre Pompidou din Paris, Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul
Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alături de
contribuții din colecții particulare.
Cine a fost Constantin Brâncuși?
Constantin Brâncuși (1876-1957) este unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului
XX, cunoscut pentru abordarea sa revoluționară a formelor și materialelor. După
ce a plecat din România în 1904 pentru a studia și a lucra la Paris, Brâncuși a
devenit o figură centrală în mișcarea artistică modernistă.
Între 1909 și 1912, Brâncuși sculptează busturi de femei de ale căror trăsături se detașează, dornic să pătrundă profunzimea ființei, esența chipului feminin. Dacă în 1909 sculpta într-o piatră poroasă o Danaidă cu trăsăturile schițate vag și cu gâtul abia sugerat, patru ani mai târziu el renunță la conturul inferior al ochilor, la globul ocular bombat, și prelungește mult pliul pleoapelor pe care îl accentuează într-o continuitate armonioaă cu nasul trasat cu finețe. Capul rotunjit, realizat în bronz patinat, se strecoară în seria unei alte tematici: Dra Pogany, ”madonă a timpurilor moderne”, operă emblematică la care va lucra mai bine de douăzeci de ani în căutarea misterului chipului feminin.
În aceași perioadă, pornind de la un model – baroneasa Renee-Irana Frachon – artistul sculptează Muza adormită, strălucit exemplu de metamorfoză a chipului, ajungând prin reducerea trăsăturilor de la bustul clasic la o operă complexă care exaltă frumusețea și armonia chipului feminin, calmul unei figuri în stare de repaus.
Sculptura Dra Pogany
Domnișoara Pogany (Mademoiselle
Pogany) a fost creată pentru prima dată în
1912 și reprezintă un portret
stilizat al lui Margit Pogany, o pictoriță maghiară care a fost prietenă și
model pentru Brâncuși. Prima versiune a sculpturii a fost realizată în marmură
albă, iar în anii următori Brâncuși a creat și versiuni din bronz și ghips,
fiecare dintre acestea evoluând spre o stilizare și esențializare mai
accentuată a formelor.
Fiecare versiune a Domnișoarei
Pogany reflectă cercetările continue ale artistului în ceea ce privește forma
și esența umană. Prima versiune din 1912 este mai realistă, în timp ce
variantele ulterioare prezintă o simplificare progresivă, culminând în forme
abstracte care surprind esența spirituală a subiectului.
Domnișoara Pogany este recunoscută
pentru forma sa ovală a capului, ochii migdalați și trăsăturile simplificate.
Aceste caracteristici reflectă interesul lui Brâncuși pentru reducerea formelor
la esența lor, eliminând detaliile inutile pentru a obține o reprezentare pură
și spiritualizată.
Primele versiuni ale sculpturii au
fost realizate în marmură, urmate de variante în bronz și ghips. Fiecare
material contribuie la expresivitatea lucrării, adăugându-i o dimensiune unică.
Critici
și Aprecieri
La momentul creației sale, Domnișoara Pogany a provocat controverse și a fost întâmpinată cu critici mixte. Unii critici conservatori au considerat sculptura prea abstractă și dificil de înțeles. Cu toate acestea, odată ce publicul și criticii au început să aprecieze modernismul, percepția asupra lucrării s-a schimbat semnificativ.
Suvenirul meu |
Inițial, lucrarea a fost considerată
de unii prea departe de reprezentarea realistă și convențională a portretelor.
Însă, mulți critici moderni au lăudat Domnișoara Pogany pentru inovația și
viziunea sa artistică, subliniind contribuția lui Brâncuși la redefinirea
sculpturii moderne.
În prezent, Domnișoara Pogany este
considerată una dintre capodoperele lui Brâncuși și un simbol al sculpturii
moderne. Lucrarea este admirată pentru eleganța și puritatea formelor sale,
fiind un exemplu emblematic al abordării minimaliste a artistului.
Sculptura a fost expusă în numeroase galerii și muzee din întreaga lume, inclusiv în celebrul Muzeu de Artă Modernă din New York (MoMA) și Centrul Pompidou din Paris. De asemenea, a fost inclusă în multe expoziții retrospective dedicate lui Brâncuși, contribuind la consolidarea reputației sale internaționale.
Domnișoara Pogany este mai mult decât o simplă sculptură; este o manifestare a filosofiei artistice a lui Brâncuși, care a căutat mereu să surprindă esența lucrurilor prin forme pure și simplificate. Aceasta sculptură rămâne un punct de referință în istoria artei moderne și un exemplu strălucit al geniului creativ al lui Brâncuși.
Dra Podany și Omulețul meu cu inima în brațe |
Vizita mea la Târgu Jiu și suvenirul special pe care l-am adus cu mine – o replică a Domnișoarei Pogany – mi-au oferit o oportunitate de a reflecta asupra moștenirii lui Brâncuși și a impactului său profund asupra artei moderne. Domnișoara Pogany rămâne o lucrare emblematică, care continuă să inspire și să provoace admirație în rândul iubitorilor de artă din întreaga lume. Suvenirul meu are o înălțime de 19 cm și a costat 180 ron.
Surse
online despre Brâncuși:
Citate despre „Domnișoara Pogany”:
"Nu am vrut să reprezint o domnișoară. Am vrut să exprim esența unei femei."
"Domnișoara Pogany este una dintre lucrările prin care Brâncuși a arătat lumii cum poate fi redefinită sculptura. Ea nu este doar un portret, ci o reîntoarcere la formele esențiale, la spiritul uman."
"Brâncuși a redus portretul la esență. Prin Domnișoara Pogany, el a transformat figura umană într-o operă de artă pură, eliberată de orice detaliu inutil."
"Prin Domnișoara Pogany, Brâncuși a atins o nouă dimensiune a sculpturii moderne. El a capturat nu doar imaginea, ci și spiritul unei persoane, într-o manieră inconfundabilă."
"Domnișoara Pogany este un exemplu perfect al modului în care Brâncuși a revoluționat portretul sculptural. În loc să se concentreze pe trăsăturile fizice, el a explorat formele abstracte și simbolice, creând astfel o conexiune profundă cu esența subiectului."
"Brâncuși m-a văzut nu așa cum sunt fizic, ci așa cum mă simțeam în interior. Sculptura sa a reușit să surprindă ceva ce nici eu nu știam că există în mine."