Jocurile Foamei - Suzanne Collins

 Am cumpărat trilogia ”Jocurile foamei” prin 2019, de pe site-ul Nemira, dar abia acum am reușit să o citesc. Într-un weekend căutam să vizionez un film pe Netflix și am dat peste Jocurile foamei: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare 2023 (am și această carte, dar nu am citit-o) și mi-a plăcut. După ce am vizionat filmul am scos trilogia de la naftalina 😂și m-am apucat de citit! Așa cum zicea și Stephen King ”pur și simplu am citit fără să mă pot opri!”După ce am terminat de citit, bineînțeles că am urmărit și filmele, pentru a putea face o comparație. Mi-au plăcut atât cărțile, cât și filmele, acestea din urmă au reușit să păstreze, în mare parte, esența poveștii.

Suzanne Collins este o scriitoare americană cunoscută în special pentru seria „Jocurile foamei.” Înainte de a scrie această serie de mare succes, Collins a lucrat ca scenaristă pentru emisiuni TV pentru copii. A inspirat seria „Jocurile foamei” dintr-o combinație între mitologia greacă, realitățile crude ale războiului și show-urile de televiziune. Stilul său de scris este captivant și plin de suspans, punând mereu accent pe emoțiile umane și pe dilemele morale.

1. „Jocurile foamei” (The Hunger Games)

Prima carte din serie ne introduce într-un viitor distopic, în țara numită Panem, care a înlocuit ceea ce odată era America de Nord. Țara este formată din Capitoliu, o metropolă bogată și extravagantă, și 12 districte mai sărace, fiecare responsabil pentru furnizarea de resurse. Pentru a-și demonstra puterea și a ține districtele sub control, Capitoliu organizează anual „Jocurile foamei,” o competiție mortală televizată în care tineri numiți „tributuri” sunt forțați să lupte între ei până rămâne unul singur în viață.

Protagonista cărții este Katniss Everdeen, o tânără din Districtul 12, care ajunge să fie implicată în Jocuri. Katniss este curajoasă, abilă și plină de resurse, iar pe parcursul primei cărți, cititorii sunt atrași de conflictul ei moral și de dorința ei de supraviețuire. „Jocurile foamei” este o poveste despre rezistență, sacrificiu și voință, oferind un comentariu subtil asupra societății contemporane și a divertismentului brutal.

2. „Sfidarea” (Catching Fire)

A doua carte începe cu urmările Jocurilor și explorează efectele pe care acestea le au nu doar asupra lui Katniss, ci și asupra întregului Panem. Atmosfera este tot mai tensionată, iar Capitoliu încearcă să suprime orice semn de rebeliune care începe să se răspândească printre districte.

În „Sfidarea,” Katniss se confruntă cu noi provocări, iar tensiunea crește rapid. Aici sunt explorate teme mai complexe, cum ar fi natura revoluției, simbolurile de rezistență și impactul violenței asupra celor care o trăiesc. Cartea oferă noi perspective și personaje intrigante. Este plină de răsturnări de situație și momente care te țin cu sufletul la gură.

3. „Revolta” (Mockingjay)

Ultima carte din trilogie aduce o schimbare de ton și ritm, întrucât accentul cade pe război și pe lupta împotriva opresiunii. Katniss devine o figură centrală într-o mișcare de rezistență, iar luptele nu mai sunt doar fizice, ci și psihologice. Cartea explorează temele legate de pierdere, sacrificiu și responsabilitatea pe care o poartă eroii revoluției.

„Revolta” este o poveste intensă despre costul războiului și ce înseamnă cu adevărat libertatea. Fără a dezvălui prea multe, această carte încheie trilogia într-un mod satisfăcător, cu o reflecție profundă asupra puterii, corupției și efectului psihologic pe care conflictul îl are asupra indivizilor.

Pe parcursul celor trei cărți din seria Jocurile foamei, am rezonat cu Katniss, chiar dacă, uneori, m-a și enervat. Haymitch Abernathy a fost un personaj care mi-a plăcut foarte mult, cu toate că stilul său sarcastic și metoda neconvențională de a ajuta nu sunt pe gustul tuturor. În ceea ce privește liderul Districtului 13 - Alma Coin, am avut impresia că este la fel de autoritar și manipulator precum președintele Snow din Panem, iar la final am constatat că am avut dreptate.

„Jocurile foamei” este o serie care combină elemente de acțiune, emoție și comentariu social, oferind cititorilor o poveste captivantă și profundă. Fiecare carte adaugă noi straturi de complexitate, iar evoluția lui Katniss, de la o tânără care doar încearcă să supraviețuiască, la un simbol al rezistenței, este fascinantă. Suzanne Collins scrie cu o claritate care te ține prins de poveste, în timp ce explorează teme grele precum inegalitatea, sacrificiul și puterea autorităților.

Dacă îți plac poveștile distopice care oferă și o reflecție asupra lumii în care trăim, seria „Jocurile foamei” este cu siguranță una care merită citită!

Încei această postare cu câteva citate care mi-au atras atenția:

”Proștii sunt periculoși.”

”Săgeți de dor îmi îndurerează pieptul.”

”Nimeni nu te ajută dacă inspiri milă. O fac cei care te admiră fiindcă refuzi să te dai bătut.”

”Apusul. Îl pot privi imediat, coroana soarelui în coborâre, brăzdând cerul cu numeroase nuanțe de portocaliu. Superb.”

”[...]se poate simți ceva în aer, zgomotul fierturii în clocot înainte de a da în foc.”

Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Pe curând!💝

Doren un hoț neobișnuit - Cătălin Ioniță

 Zilele trecute am reușit să termin de citit cartea primită ca premiu în luna octombrie, pe care EU mi-am ales-o. Deși volumul nu este imens, am avut dificultăți să o duc până la capăt, căci povestea nu m-a captivat deloc.

Descrierea cărții este următoarea:

Viața lui Doren pare ruptă din povești. Locuiește într-un castel împreună cu tatăl lui și este lipsit de griji. Este, însă, lipsit și de încrederea tatălui care încă îl tratează ca pe un copil, deși are o vârstă respectabilă.

Când află că problemele financiare ale părintelui său îi pot da viața peste cap, Doren nu ezită să se arunce în jungla urbană bucureșteană pentru a încerca să-i dovedească acestuia că este vrednic de numele pe care-l poartă. Îi scapă, însă, cateva aspecte importante: nu știe nimic despre viața de oraș, pentru că a trăit într-un castel rupt de civilizație, iar planul său e imposibil de realizat pe timpul zilei… pentru că e vampir.

Editura StoryCraft promovează doar autori români, iar cartea pe care am ales-o este fantasy-comedie, o lectură ușoară cu o poveste drăgălașă, care pe mine nu a reușit să mă impresioneze. Mi-a luat o lună jumătate să o citesc. 

Despre Cătălin Ioniță nu știu să îți zic nimic, pentru că editura nu oferă informații (alte edituri afisează pe site și câteva informații despre autori). 

Dar să revin la carte: Este vorba de un vampir tânăr care locuiește cu tatăl său într-un castel din inima munților din România. Pentru că nu se maturizase, chiar dacă avea 100 de ani, tatăl lui îl dojenea mereu și parcă era nemulțumit că fiul său nu se maturizează.

Aurul pe care îl foloseau, în locul banilor, în schimbul serviciilor oferite de săteni, era pe terminate, așa că Doren se hotărăște să recupereze aurul pe care banca îl confiscase tatălui său. Este o aventură foarte riscantă, deoarece la tot pasul își pune viața în pericol. Iese din încurcături cu ajutorul prietenului său liliac, Mirel și este ajutat de Ana să-și recupereze trupul rănit. A avut câteva scene amuzante, dar....

Personal i-am acordat trei steluțe, cu o doză de indulgență.

Sanatoriul - Sarah Pearse

 Înainte să-mi scriu părerea MEA despre carte voi scrie câteva informații despre autoarea acestei cărți, informații care se găsesc pe coperta interioară.

Sarah Pearse a studiat limba și literatura engleză, precum și scrierea creativă la University of Warwick. A lucrat în domeniul public relations pentru mai multe companii din Marea Britanie. După ce s-a mutat în Elveția, și-a petrecut fiecare cclipă liberă explorând munții și încă mai are o caasă în orașul alpin Crans-Montana, ale cărui peisaje i-au slujit drept sursă de inspirație pentru Sanatoriul. Mărturisește că poveștile de groază au atras-o dintotdeauna și îi place să viziteze clădiri abandonate. Sanatoriul este romanul său de debut și a apărut la editura Nemira (Armada) în 2022.

Acest roman mi-a plăcut și pentru un debut mi s-a părut bun, nu la fel de bun ca Shining cum îl recomandă People, dar acțiunea se petrece, la fel ca și în Shining, într-un hotel izolat în munți pe parcursul a cinci zile din ianuarie 2020.

Romanul începe cu dispariția unuia dintre arhitecții hotelului Le Sommet, Daniel Lemaitre, în ianuarie 2015. Elin Warner împreună cu iubitul ei, Will, sunt invitați la hotel de fratele ei, Isaac, la petrecerea lui de logodnă cu Laure (prietena din copilărie a lui Elin).

Elin nu are chef să meargă în munți, dar se duce totuși la petrecere, însă merge mai mult să afle adevărul despre ce s-a întâmplat cu fratele ei mai mic, Sam. A avut un eșec la serviciu cu un caz eșuat, în urma căruia s-a ales cu atacuri de panică și o pauză pe perioadă nedeterminată, lucra ca detectiv.

Le Sommet este un fost sanatoriu în care au fost abuzate și ucise multe femei, care nu erau neapărat bolnave, dar în perioada aceea femeile trebuiau să se supună bărbaților, să nu aibă opinii proprii, în 1927 erau lipsite de drepturi civile și politice. În martie 2018 are loc inaugurarea hotelului.

Când Elin ajunge cu Will la hotel are un sentiment ciudat legat de hotel, simte cumva energiile negative strânse de-a lungul timpului în acel loc. În timp ce Elin și Will se cazează, o angajată a hotelului, Adele, dispare la fel de misterios ca și arhitectul Daniel și cineva găsește în pădurea din apropierea hotelului, în zăpadă, un cadavru, care nu e al nimănui altul decât al arhitectului nostru dispărut fără urmă în 2015. Iar a doua zi seara dispare logodnica fratelui său Laure.

Când hotelul trebuie evacuat din cauza unei avalanșe apare și cadavrul lui Adele în piscină. O bună parte din turiști sunt evacuați, dar personalul hotelului și câțiva turiști rămân în hotel, deoarece avalanșa blochează drumurile, iar furtuna nu permite evacuare cu alte mijloace de transport. Atunci, Lucas patronul hotelului ia legătura cu poliția telefonic și o roagă pe Elin, neștiind că ea e într-o pauză, să îi ajute să prindă ucigașul.

Elin încearcă să își controleze atacurile de panică și se folosește de tot ce știe din experiența ei ca detectiv pentru a prinde criminalul și a evita alte tragedii. Este urmărită în hotel, împinsă într-o piscină adâncă (din cauza a ceea ce se întâmplase cu fratele ei, Sam, avea un fel de teamă de apă) și atacată de ucigaș cu gândul de a o scoate din ”joc”. Terifiant și captivant! Elin nu are nicio pistă, apare și cadavrul lui Laure, deși o bănuia că ea ar fi criminala pentru că toate dovezile duc spre ea, însă află ce s-a întâmplat cu fratele ei, Sam. Află adevărul, că nu Isaac l-a omorât și că a fost un accident la care a fost martoră, doar că din cauza șocului creierul ei încerca s-o protejeze deformându-i amintirile.

Ucigașul imita crimele din fostul senatoriu făcând victimele să treacă prin aceleași torturi groaznice care au avut loc în 1927. Însă dacă vreți să aflați cine este și alte detalii trebuie să citiți cartea, pentru că eu mă opresc aici.

I-am acordat 5 steluțe cu toate că nu am înțeles finalul, deși am citit de două ori, cine este cel care o urmărea în drum spre casă? Poate cartea are o urmare și voi afla atunci...cine știe!

Citate am notat două-trei pe GoodReads, pentru că am fost captivată de acțiunea din carte nu am avut timp să mi le notez în agendă, am citit cartea într-o zi.

Cele O Sută de Mii de Regate - N.K.Jemisin

poză din arhiva personală

Magie, mitologie, intrigi, conspirații, alianțe și trădări!

O fată războinică orfană (Yeine Darr) este împinsă în mijlocul unui război politic și este numită spre surprinderea ei, ca posibilă moștenitoare a bunicului său (Dekarta) alături de verișoara ei (Scimina) și vărul ei (Relad).

Când ajunge în Văzduh, capitala celor O Sută de Mii de Regate, Yeine descoperă în timp ce căuta adevărul despre uciderea mamei ei (Kinneth) că este un pion într-un joc sinistru dintre oameni și zei.

Yeine se îndrăgostește de un zeu (Nahadoth). Stăpânul Nopții este un zeu de temut, neînțeles, izolat și greu de controlat care trebuie doar să fie iubit pentru a se schimba. Ea află secrete despre mama ei și ea.

Zeii erau sclavii familiei Arameri.

La început erau trei zei care s-au certat și au pornit un război (Războiul Zeilor). Itempas o ucide pe Enefa iar pe Nahadoth și copii lui îi întemnițează în formă de muritori. Fiindcă Aramerii erau cei mai devotați Strălucitorului Itempas, acesta le-a dat puterea de a conduce și a controla zeii întemnițați.

Mi-a plăcut de Yeine că era directă și foarte curoajoasă. Mi-a plăcut și de zei, în special de Seih.

Citate care mi-au plăcut:

⦾"E important să poți aprecia frumusețea, chiar și atunci când apare într-o formă negativă.”

⦾”Învățătura bunicii: Ferește-te de iubire, mai ales cu bărbatul nepotrivit.”

⦾”Poate că în mijlocul a atât de multă singurătate, lacrimile își pierd rostul.”

⦾”Plăcerea este deseori folosită ca armă, a spus Zhakkarn. Nu e vorba de iubire.”

⦾”Când un foc termină de ars, lucruri noi cresc din cenușa lui.”

Eu am citit cartea în format electronic, dar o puteți achiziționa de pe Libris, dacă folosiți vouchere (exemplu: STUDENTOMNIPASS - 20%) și aplicații cashback, cum e TIPLI, o luați la un preț foarte bun! Eu de obicei cumpăr când este transportul gratuit!🙈