La fel ca și volumul "Bărbații sunt niște porci" acest volum conține o serie de povestiri, fără legătură între ele, îndrăznețe, inspirate din viaţa reală cu oameni obișnuiți în ipostaze senzaționale, dar de această dată autoarea vizează comportamentele îndoielnice ale femeilor (nu-i exclude nici pe bărbați) care aleargă după feți frumoși ori averi. Povești de dragoste sau nu, amuzante presărate cu ironii , cu final fericit sau trist...sunt foarte ușor de citit. Am găsit și cuvinte pe care nu le știam și am apelat la dicționar.
Povestirile sunt scrise într-un ritm alert, m-au captivat, iar finalurile au fost greu de intuit. La o singură povestire am ghicit finalul.
|
Poză din arhiva personală |
Povestea lui Ghiocel, un băiețel nevinovat, neglijat și neiubit de mama și bunicii lui, m-a afectat intr-un fel și finalul m-a întristat, dar cum spunea si autoarea.. "Viața nu e doar roz. E in toate culorile. Si dragostea la fel. Nici nu-ți trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minți..."
Are 5 steluțe din partea mea, m-am îndrăgostit de stilul autoarei.
Cartea (ediția 2018) am cumpărat-o de pe Nemira și mai jos vă las și alte citate care mi-au plăcut:
”Bărbatul poate să mai sară gardul, că de aia are nădragi, muierea însă rămâne cu fustele agățate în uluci. Și încă una! Când îți vâră diavolul coada, cu lăcrămele, cu zăhărele, pe bărbat îl mai întorci acasă, dar pe muiere nici cât să depună mămăligă la copii!”
”Nimic nu-i mai trist decât suferința din privirea copiilor, lacrimile din ochii bătrânilor.”
”-Copilul ăsta, adică el, țipa mama în fiecare zi, mi-a stricat viața...
(Și aici, băiețașul își imagina o mașinărie, un ceas sau o jucărie care trebuie duse la reparat. Dar viața? Cum poți scăpa viața ca pe o ceașcă pe cimentul din bucătărie, de exemplu, și s-o spargi?!)”
”Nu arunci unui om colacul de salvare, ca după aceea să-l lași să se înece. N-avea sens, gândea ea, de parcă toate pe lumea aceasta ar fi avut vreunul...”
”-Ești foarte tânără, draga mea, și, în consecință, insensibilă la nuanțe. Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome...”