Ultima seară a Festivalului de Jazz din Craiova

 În aerul răcoros al serii de 8 septembrie, la Muzeul de Artă din Craiova, am trăit una dintre acele experiențe muzicale care îți rămân în minte mult timp după ce cade cortina.😊Marcian Petrescu (muzicuță) și Mihai Tacoi (chitară), duo-ul din spatele conceptului Storytellers, au transformat o colecție de piese clasice într-o călătorie sonoră care a traversat decenii de muzică – de la blues arhaic, la gospel și negro spirituals. Muzicuța lui Marcian părea să vorbească un limbaj secret al sufletului, în timp ce chitara lui Mihai aducea un echilibru perfect între delicatețe și forță.

Mă bucur că am reușit să merg la ultima seară de festival, din păcate, fiind duminică seara, am fost nevoită să plec mai devreme, pentru că a doua zi trebuia să merg la serviciu de dimineață. Dar hai să-ți arăt câteva imagini și videoclipuri din acea seară frumoasă.

Din primele sunete ale muzicuței, publicul a fost captivat. „Odă Proștilor”(versuri de Ion Pribeagu) a fost un moment de satiră socială foarte potrivită vremurilor pe care le trăim. Versurile pline de umor și ironie au adus zâmbete și au destins atmosfera. Am reușit să surprind acest moment în videoclipul pe care îl vei găsi mai jos:

A venit și momentul piesei „Hey! Miss Bessie”, care m-a surprins cu influențele de rock 'n' roll, oferind o schimbare de ton ce a adus o notă veselă și ritmată serii. Era piesa care te invita la mișcare, amintindu-mi de atmosfera anilor ’50, când rock 'n' roll-ul lua amploare. Această piesă a redat atmosfera clasică pe care o căutam – simplă, dar profundă, cu note care te transportau în alt timp și loc. Aici, publicul a intrat într-o stare de reverie, chitara și muzicuța completându-se perfect.

Deși nu am reușit să filmez „House of the Rising Sun”, această piesă a fost, fără îndoială, punctul culminant al serii pentru mine. Atmosfera era aproape ca într-un bar vechi din New Orleans, unde timpul curge diferit, iar poveștile prind viață în acordurile muzicii. 

„Sure Seem Strange” (dedicată celor căsătoriți😅) a fost una dintre acele melodii care părea să încetinească timpul. Vocea lui Marcian, plină de profunzime, și chitara lui Mihai au creat o armonie care părea să spună o poveste nescrisă. Piesa a evocă melancolie și introspecție, reflectând asupra schimbărilor surprinzătoare și adesea dezamăgitoare din relații. A fost un moment în care muzica părea să vorbească mai mult decât ar fi putut vreodată cuvintele. 

Deși concertul celor doi a durat mai mult de o oră, seara nu s-a terminat, dar eu trebuia să plec. Înainte de a pleca, am ascultat câteva melodii de la THQ (UNMB), dar nimic nu putea egala emoția trăită cu Marcian Petrescu și Mihai Tacoi. Cât au cântat cei doi am avut pielea de găină😂, așa cum spune Andra. Spuneam că am plecat acasă înainte ca seara de festival să se încheie, dar nu am plecat cu mâna goală ci cu două CD-uri semnate ca suveniruri, care îmi vor aminti întotdeauna de această seară magică.

Pe curând!🎷

Istoria Jazz-ului pe scurt

 Jazz-ul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în New Orleans, un oraș cu o bogată diversitate culturală, fiind influențat de muzica africană, ritmurile caraibiene, și tradițiile muzicale europene. Una dintre trăsăturile distinctive ale jazz-ului este improvizația, care permitea muzicienilor să-și exprime liber emoțiile și creativitatea în timp real.

1900–1920

Primele forme de jazz, precum Ragtime și Blues, erau caracterizate de o structură ritmică sincopată și un accent pe solo-uri instrumentale. Buddy Bolden, considerat unul dintre pionierii jazz-ului, a fost unul dintre primii muzicieni care a combinat diferite stiluri dând naștere unui stil muzical distinct, ce avea să devină fundația jazz-ului.

1920–1940

Anii 1920 sunt adesea numiți Epoca Jazz-ului (sau „The Jazz Age”), o perioadă în care jazz-ul a devenit extrem de popular, mai ales în Harlem (New York). Personalități ca Louis Armstrong, cunoscut pentru tonul său clar și tehnica sa de improvizație, au modelat evoluția jazz-ului. În anii 1930, jazz-ul a evoluat spre swing, un stil caracterizat de ritmuri dansabile și orchestră mare (Big Band). Mari artiști ai acelei perioade sunt Duke Ellington, Count Basie și Benny Goodman.

1940–1960

După epoca swing, jazz-ul a suferit o schimbare radicală, devenind mai complex din punct de vedere ritmic și armonic. Acest stil nou, numit bebop, era centrat pe improvizație rapidă și structuri muzicale elaborate. Charlie Parker și Dizzy Gillespie au fost doi dintre cei mai mari reprezentanți ai acestui stil. În anii 1950, un stil mai relaxat, numit cool jazz, a devenit popular, cu artiști precum Miles Davis și Dave Brubeck.

1960–prezent

În anii 1960, jazz-ul a fuzionat cu alte stiluri, cum ar fi muzica rock și funk, dând naștere jazz-ului fusion. Personalități precum Herbie Hancock și John Coltrane au adus noutăți în jazz prin explorarea unor abordări muzicale neconvenționale și prin integrarea influențelor spirituale și filozofice în muzica lor. În deceniile următoare, jazz-ul a continuat să evolueze și să se îmbine cu genuri variate, cum ar fi muzica electronică, world music, și hip-hop.

Pe măsură ce jazz-ul a început să se diversifice, au apărut artiști care au transformat muzica în ceva mai mult decât divertisment – au transformat-o într-o formă de protest, de eliberare. Un astfel de artist, care a reușit să creeze o punte între jazz, blues, și lupta pentru drepturile civile, este Nina Simone, o artistă pe care eu o ador. Vocea ei inconfundabilă și felul în care reușește să transforme fiecare notă într-o poveste mă fascinează de fiecare dată. Fiecare interpretare a sa reușește să mă transpună într-o lume în care muzica și emoția sunt inseparabile.

Astăzi, jazz-ul este o formă de artă internațională, cu scene vibrante în toate colțurile lumii, păstrându-și esența improvizației și inovării.

În următorul articol, voi împărtăși impresiile despre ultima seară a Festivalului de Jazz, o seară în care am fost fermecată de trupa Storytellers. Acești muzicieni talentați au adus pe scenă o fuziune captivantă de muzicuță și chitară, transformând jazz-ul într-o experiență inedită. Dar până atunci vreau să știu dacă și ție îți place jazz-ul și care este artistul tău preferat!? Dacă vrei să-mi zici, bineînțeles.

Pe curând!🎷

***pozele din arhiva personală, informații culese din cartea ”Marea Enciclopedie Ilustrată” (am achiziționat-o de pe Bookzone) și din diverse surse online.

O seară de jazz fermecată...

A fost odată ca niciodată, într-un tărâm în care sunetele călătoreau dincolo de timp și spațiu, o sală de concert din inima orașului Craiova. La ceas de seară, când soarele începea să se ascundă după orizont, porțile Filarmonicii Oltenia s-au deschis larg pentru a primi oaspeți dornici să se lase vrăjiți de muzica fermecată a jazz-ului.

De îndată ce ceasul a bătut ora 19, pe scenă și-a făcut apariția primul vrăjitor al sunetelor – Mischa Blanos, un tânăr din regatul României, cunoscut pentru puterea sa de a îmblânzi atât sunetele pianului acustic, cât și pe cele născute din electronică. Mischa a ridicat bagheta magică și a invocat o armonie cum nu a mai fost auzită, un echilibru subtil între lumea tradițională și cea modernă. Într-un moment neașteptat, pianul lui s-a despărțit de vrăjile electronice, iar Blanos a cântat o piesă doar la pian, o melodie ce părea să vină din adâncul sufletului său, încântându-i pe toți cei prezenți. Așa cum un izvor cristalin curge lin printr-o pădure fermecată sunetele pianului lui Blanos au pătruns în inimile oamenilor.

Apoi, în cea de-a doua parte a serii, au sosit trei magicieni muzicali veniți din regatul Marii Britanii: Andrew McCormack Trio. Conduși de Andrew McCormack, cu pianul său magic,  un maestru care poate să transpună o întreagă audiență într-o călătorie sonoră. Cu primele acorduri, publicul a fost transportat peste ocean, direct în inima New York-ului. Dar nu s-au oprit acolo. Prin notele piesei lor Brooklyn Memoir, i-au purtat pe toți din Manhattan în Brooklyn, prin locuri unde jazz-ul a prins viață, unde străzile înguste ascund povești de demult. Și totuși, deși călătoria părea să fie în New York, magia lor era atât de puternică încât, pe măsură ce melodiile lor se rostogoleau, întreaga sală se transforma într-un bar din New Orleans, locul unde jazz-ul s-a născut.

Trio-ul nu doar că a cântat; ei au comunicat prin magia muzicii. Interacțiunea dintre cei trei muzicieni a fost fluidă și naturală, ca o conversație muzicală intensă și plină de nuanțe, fiecare piesă fiind o poveste în sine, menită să te transporte dintr-o lume în alta. Rod Youngs, toboșarul cu mâini iscusite, a creat un dans hipnotic cu fiecare bătaie a tobelor. Contrabasistul, Joe Downard, a trimis valuri adânci de sunete, asemenea ecourilor ce răsună într-o pădure în timpul nopții. Iar Andrew McCormack, la pian, țesea povești nespuse, povești care împleteau trecutul și prezentul într-un singur fir de aur sonor.

Dar magia serii nu s-a sfârșit aici. Din regatul Serbiei, pe scenă a apărut trupa EYOT, niște tineri curajoși care au îndrăznit să îmbine sunetele jazz-ului cu forța brută a rock-ului. Muzica lor era ca o furtună în mijlocul unei mări liniștite. O explozie neașteptată, dar fascinantă, o Nirvana a jazz-ului balcanic, ce a făcut ca fiecare notă să vibreze până în adâncul sufletului. Deși nu au fost tocmai pe gustul meu, energia lor a fost irezistibilă, iar publicul a fost prins în valul de sunete care parcă sfidau legile muzicii tradiționale.

Când ceasul a bătut miezul nopții și ultimele acorduri s-au stins, magia serii a început să se risipească. Publicul, încă vrăjit de sunetele care i-au purtat prin lumi necunoscute, a părăsit sala, ducând cu ei amintirea unei seri de neuitat. Era clar că se aflaseră într-un tărâm fermecat, unde jazz-ul domnea și niciun suflet nu poate scăpa nepătruns de vraja lui.

Și astfel, seara s-a încheiat, dar povestea jazz-ului, ca orice basm adevărat, va continua să fie spusă și resimțită, ori de câte ori muzica va răsuna în inimile celor ce o ascultă.

Pe curând!🎷

CRAIOVA JAZZ FESTIVAL

Craiova Jazz Festival 2024 a ajuns la cea de-a VIII-a ediție și se va desfășura între 5 și 8 septembrie, fiind organizat de Filarmonica Oltenia Craiova. Evenimentul își propune să aducă pe scenă artiști naționali și internaționali de jazz, oferind publicului o experiență muzicală diversă și de calitate. Festivalul reprezintă o oportunitate unică pentru iubitorii de jazz de a se bucura de concerte memorabile într-un cadru cultural de prestigiu.

🎷Sunt o mare iubitoare de jazz și, chiar dacă nu am reușit să ajung la toate zilele festivalului, astăzi am ocazia să mă bucur de concertul oferit de MISHA BLANOS, ANDREW McCORMACK TRIO și EYOT. Cred că va fi o seară memorabilă și abia aștept să mă bucur de muzica lor live!

Mischa Blanos este un muzician care îmbină cu măiestrie muzica clasică cu cea electronică, creând o paletă sonoră unică. Carieră lui începe de la o vârstă fragedă, Blanos a început să studieze pianul clasic la șapte ani și a câștigat numeroase premii internaționale. Mischa Blanos este recunoscut pentru contribuția sa semnificativă la muzica neoclasică și electronică, reprezentând un element distinctiv pe scena muzicală contemporană.

Andrew McCormack Trio este o trupă de jazz, condusă de pianistul Andrew McCormack, care colaborează cu basistul emergent Joe Downard și toboșarul de excepție Rod Youngs. Împreună, aceștia formează un trio deosebit care oferă jazz contemporan de pian în stilul unor artiști precum Keith Jarrett și Brad Mehldau. McCormack, cunoscut pentru parteneriatele sale anterioare cu Kyle Eastwood Band, este acompaniat de Downard și Youngs, care sunt printre cei mai căutați muzicieni pe scena de jazz din Londra, dar și internațională. 

EYOT este o trupă de jazz din Serbia cunoscut pentru abordarea sa eclectică și energetică. Cu peste 300 de concerte în 25 de țări, EYOT a câștigat recunoaștere internațională pentru combinația sa distinctivă de rock, jazz, punk și influențe clasice. Trupa îmbină sunete diverse creând compoziții complexe și atrăgătoare. Performanțele live ale trupei sunt renumite pentru energia și emoția pe care o transmit, oferind spectatorilor o experiență unică și captivantă. EYOT se remarcă prin explorarea limitelor între tradiție și modernitate, aducând pe scenă un sunet proaspăt și creativ care sfidează convențiile jazzului european.

Abia aștept să merg diseară la concert! Voi reveni cu poze și filmări, însă până atunci închei acest articol cu citate despre Jazz, apoi îl voi înscrie în tabelul cu ”Citate favorite”, găzduit de Suzana.

• "Jazzul este singura muzică în care aceeași notă poate fi cântată noapte de noapte, dar diferit de fiecare dată." – Ornette Coleman
• "Frumusețea jazzului este că este o lume liberă. Poți face greșeli și nimeni nu știe atunci când cânți o notă greșită sau o notă frumoasă." – Wynton Marsalis
• "Jazzul nu este doar muzică, este un mod de viață, un mod de a fi, un mod de a gândi." – Nina Simone
• "Jazzul este sunetul surprizei." – Cannonball Adderley
• "În jazz, asculți și auzi ce încearcă muzicienii să exprime. Este esența libertății, creativității și inovației." – Billie Holiday
• "Jazzul este singura muzică în care ascultătorul trebuie să fie un participant pentru a o aprecia pe deplin." – Duke Ellington
• "Mi-a luat toată viața să învăț ce să nu cânt." – Dizzy Gillespie
• "Dacă nu trăiești asta, nu va ieși din instrumentul tău." – Charlie Parker
• "Sunt doar un copil al jazzului, cred." – Ella Fitzgerald
• "Esența jazzului este improvizația, capacitatea de a te adapta la moment și la situație, de a crea ceva spontan și frumos." – Herbie Hancock

Pe curând!🎷