În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄

Reciclare creativă: Profesor Vulpe!

Astăzi, am decis să iau o pauză și să mă relaxez puțin. În cadrul proiectului Provocări verzi, l-am creat pe profesorul Vulpe, o creație mult mai rapidă și simplă decât ce aveam inițial în minte. Voi povesti în curând și despre vizita la o altă fabrică din Craiova, parte din proiectul Fabricat la Craiova, pe care am vizitat-o duminică. Dar, până atunci, hai să facem cunoștință cu ProfesorVulpe!

Planul meu era să fac niște decorațiuni pentru art journal, inspirată de tutoriale văzute pe Facebook. Dar, surpriză! Din câteva frunze adunate din curte, a prins viață... profesorul Vulpe!

Profesorul Vulpe a fost rezultatul unui proiect spontan, dar distractiv. Am folosit materiale accesibile oricui, lucruri pe care le ai deja acasă:

Două frunze (le-am cules din curte);

O bucată de carton (eu am reciclat ambalajul unei perechi de dresuri);

Lipici;

Creion și marker;

Foarfecă;

Hârtie albă și roșie pentru detalii.

Poți să îți personalizezi personajul după bunul plac și să experimentezi culori și forme. Creativitatea nu are limite!

Am fost atât de mulțumită de prima vulpiță, încât am creat alta. De data aceasta, am adăugat câteva detalii noi și am ales să o laminez. Laminarea a scos în evidență nervurile frunzei, creând un efect vizual impresionant. Chiar dacă gelul roșu s-a întins puțin, am fost încântată de rezultat – micile imperfecțiuni fac vulpița mai interesantă și unică.

Pentru a crea cea de-a doua Vulpe am folosit: două frunze, un pix cu gel roșu, un marker gri și stikere.

Am încercat să surprind în poze detaliile frunzelor scoase în evidență prin laminare, însă nu sunt sigură cât de bine am reușit. În schimb, am reușit să evidențiez imperfecțiunile desenului – se pare că am stofă de Picasso.😂

Am descoperit că, pentru a doua vulpiță, aracetul a funcționat mult mai bine pentru lipirea frunzelor decât siliconul la cald, pe care l-am folosit la prima. Siliconul a creat mici cute când am încercat să laminez prima vulpiță, dar chiar și așa, acel mic defect i-a dat o notă aparte, făcând-o specială.

Creația personajelor din frunze a fost o experiență relaxantă. Dacă și tu vrei să îți încerci îndemânarea, nu ezita să te joci cu forme, texturi și culori. Natura îți oferă o mulțime de materiale gratuite și eco-friendly pentru a-ți pune creativitatea la încercare!

 Am ales să laminez creațiile mele din frunze pentru un aspect mai durabil și detalii accentuate.

Pe curând!🦊

Bufnițel și Ilinca în Pădurea Fermecată

 Creațiile fetelor hărnicuțe, care au acceptat Provocările verzi : Spirit al pădurii - Profesor Bufniță, mi-au pus în mișcare rotițele creativității, și-am hotărât să îmbrățișez și eu această noua aventură (provocare).

În mijlocul haosului creat de renovare, ideea de a-l aduce pe Bufnițel la viață s-a transformat într-o provocare la fel de interesantă ca o poveste din pădurea fermecată. Fiecare obiect reciclat părea să aibă un scop precis, iar pe măsură ce le adăugam, simțeam cum întreaga creație prindea viață, transformându-se într-un proiect plin de magie.

Pentru a-l crea pe Bufnițel am folosit următoarele: o cheiță de la conserva de mâncare a domnului Uzzi, resturile de ață ramase de la broscuța țestoasă Tilly, croșeta, capacele de plastic de la două fiole de Ginseng, iar pentru lipsit am folosit pistolul de silicon.

Modelul este făcut după un tutorial de pe YouTube, pe care, bineînțeles, nu l-am respectat în totalitate. El este de fapt un breloc, însă eu am alte planuri cu el când voi pune lucrurile la punct și voi avea acces la buturuga pe care am realizat-o dintr-o întâmplare. Va fi transformat într-un ornament!

Mai facusem în trecut bufnițe - aplicații croșetate, pe care am crezut că le-am postat, dar se pare că nu am făcut-o, așa că vă arat o singură bufniță, care este la îndemână, lipită pe supotul de creioane făcut din cutii de carton.

Aceasta temă de la provocări verzi mi-a amintit de desenul animat preferat al fiicei mele „Bufnița înțeleaptă”, care se difuza pe Minimax. Nu doar eu m-am bucurat de Bufnițel, ci și Ilinca, care l-a privit cu ochii mari și curioși, iar în scurt timp, a devenit personajul ei preferat. Cu un entuziasm molipsitor, l-a luat de mână și l-a dus în mijlocul biroului (sigurul loc mai liber). Acolo a început o ședință foto de poveste, unde Bufnițel a fost, bineînțeles, vedeta.

Pe curând!🦉

Ilinca și colțul ei de natură!

 Nu am mai creat nimic, de ceva timp, pentru transformările creative, iar azi inspirată de postarea Suzanei, i-am creat Ilincăi o bucățică din SInaia.

Provocarea Transformărilor creative păstrează aceleași principii ca și anul trecut: reducerea poluării prin reutilizarea creativă a obiectelor care și-au atins deja scopul.

În luna august a acestui an, vom lucra cu  Dopuri și capace.

Nu-ți mai amintești cine este Ilinca? Este o mini păpușică, câștigată la pufuleții cu surprize😅, iar Rux i-a ales acest nume românesc. Am căutat informații despre acest nume și am aflat că numele Ilinca este de origine românească și este un derivat al numelui Elena, care la rândul său provine din grecescul „Helene.” În greaca veche, „Helene” este asociat cu „helene,” care înseamnă „torță” sau „lumină strălucitoare.” De aceea, Ilinca este adesea interpretat ca având semnificația de „făclie,” „cea care aduce lumină” sau „strălucitoare.”

Numele Ilinca este popular în România și este considerat un nume tradițional, având conotații pozitive și luminoase, legate de ideea de căldură, lumină și claritate.

Deadpool a ținut neapărat să facă poză cu Ilinca, în caz că o ataca cerbul era gata să o salveze!

Acum că ți-am amintit cine este Ilinca, hai să-ți prezint colțul de natură creat special pentru ea.

Am folosit un dop de plută întreg, de la o sticlă de vin ”Crama Ceptura”, pe care este gravat un cerb - perfect pentru decorul pe care îl aveam în minte. Am folosit și o jumătate de dop de plută pe care l-am împărțit în trei părți - nu pot spune egale😂 - pe care le-am folosit ca ”tulpini” pentru conuri. Trei conuri (nu știu specia) luate din Roma și Bruxelle, pietricele verzi fosforescente cumpărate de pe Temu, hârtie de împachetat cadouri (a fost împachetat acest premiu în ea), o cutie de carton în care au fost ambalate niște coli pentru art journal (luate tot de pe Temu), frunze dintr-un pom care cred că este înrudit cu Frasinul, au forma de aripi de libelulă. Pentru lipit am folosit aracet și silicon la cald.

Pentru a tăia hârtia de împachetat am folosit un trimmer pentru hârtie, achiziționat tot de pe Temu la un super preț. Am ajustat cutia de carton, deoarece mi s-a părut prea mare pentru proiectul meu, apoi am lipit cu aracet hârtia de cadouri. După aceea, am lipit cele trei conuri în colțurile cutiei. Următorul pas a fost să fac un orificiu în capătul dopului de plută, pe care l-am umplut cu silicon și am înfipt frunzele în el. Dopul l-am lipit în mijlocul cutiei, apoi am lipit pietricelele ornamentale și trei scoici - în atâta verde era nevoie și de câteva ”roci”!

Cocoțat pe laptop Deadpool mă privea cu scepticism în timp ce meșteream, dar nu l-am băgat în seamă și mi-am văzut de treabă.

După ce am terminat, Ilinca și-a pus rucsacul în spate și a mers să viziteze colțul de natură, apoi am organizat o ședință foto pentru ea:

Ilinca te salută!

Am făcut puțin întuneric în cameră să-ți arăt cum strălucesc pietrele noaptea!

Înscriu această lucrare la tema numărul patru,intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!💝

De la birou în grădină !

 .... povestea organizatorului din dopuri de plastic!

Mi-am luat câteva zile ”fără internet” după programul de serviciu, deoarece vederea mea a avut de suferit. Nu mai vedeam nici de aproape, nici de departe, era cam totul în ceață, iar pauza aceasta a ridicat ceața. Prea multe ore la calculator/ telefon dăunează organismului, nu doar ochilor! În aceată pauză, am citit, m-am plimbat, am alergat.

Așa că ziua de azi mi-am dedicat-o, în mare parte, aranjând grădina cu flori din jurul balansoarului, unde obișnuiesc să mă relaxez.  M-am trezit la ora 6:00 a.m., mi-am făcut o cafea cu lapte, sau mai bine zis lapte cu cafea😂, am citit 70 de pagini din volumul al doilea din seria Jocurile foamei, apoi m-am apucat de curățenie. Am strâns frunzele căzute, se pare că a venit sezonul lor, apoi am dat peste un ghiveci de pământ care s-a spart, dar pe care nu l-am putut arunca, deoarece era de la mamaia mea.

Am luat ghiveciul, care nu mai avea nici fund, și l-am fixat bine în pământ, l-am pictat (mai degrabă mâzgălit) cu vopsea acril magenta, am pus Petunii, care miros minunat. Erau deja înflorite și cam mari, dar sper să-și revină deoarece s-au cam ofilit. Apoi am găsit un coșuleț împletit, pe care l-am primit de un 8 Martie, în care am pus un mini-ghiveci de plastic în care am plantat Iarbă de piatră.

Am improvizat un mini gărduț din niște pavele rămase, pentru a-mi protejeze câteva floricele de Uzzi. Nu le rupe, dar să nu facă pipilică pe ele. Așa mi-a mai uscat lavanda! Acest gărduț este provizoriu, pentru că mi-am comandat de pe Temu un gărduț super-drăguț. După ce am terminat de aranjat ornamentele mele de grădină, parcă lipsea ceva și... mi-am amintit de un proiect vechi, de aproape 5-6 ani, realizat din dopuri de plastic.

Îmi amintesc că tocmai îmi cumpărasem un pistol de lipit cu silicon și voiam neapărat să lipesc ceva, așa că am luat dopurile de plastic pe care le stângeam (pe atunci eram mare băutoare de cola) și m-am apucat de treabă. Am creat un suport pentru creioane și pixuri, dar,  după un timp, am renunțat la el pentru că-mi ocupa cam mult loc pe birou. L-am mutat în baie, unde l-am folosit ca organizator pentru periile de păr, deoarece aveam multe și diverse, dar după o perioadă...a ajuns în dulapul de sub chiuveta, unde soțul meu a început să-l folosească pentru a-și ține surubelnițe și alte unelte. Astăzi, însă, a devenit ornament de grădină!

Cum l-am confecționat? Foarte simplu! Am luat trei tuburi de carton, de la hârtia igienică, și am lipit dopurile în jurul lor, apoi le-am lipit între ele formând un fel de triunghi. Fundul l-am făcut din carton, un ambalaj de la coletele primite! Le-am ornat cu mărgele, care au mai picat de-a lungul timpului. Azi, i-am dezlipit fundul de carton, am pus trei mini-ghivece (rămase de la cactuși) în fiecare tub și am plantat tot iarbă de piatră.

Apropos, am pictat doi pitici de grădină, pe care îi aveam de ceva timp și se decoloraseră, și o lampă de grădină în formă de floare. Această floare am spart-o și am lipit-o cu silicon, iar acum îi venise timpul să o pictez.

Mă uit acum la organizatorul meu din dopuri și mă gândesc la cât de multe roluri a avut în toți acești ani. De la birou, la baie și acum în grădină, a trecut prin multe transformări, dar și-a găsit în final locul perfect. E o amintire frumoasă a faptului că uneori, cele mai simple lucruri pot aduce un strop de culoare și bucurie acolo unde te aștepți mai puțin. Acum, când mă așez pe balansoar, mă simt înconjurată nu doar de flori, ci și de povești – poveștile obiectelor pe care le-am creat.

Pe curând!💝

Reciclare creativă: Floare de cactus!

 Ieri, în timp ce căutam o cutiuță sau ceva rotund, nici mică, dar nici mare, mi-a venit ideea să fac eu una exact cât îmi trebuie. Îmi trebuia pentru a proteja, pe drum, patru puișori de cactus Crinul Paștelui.

Așa că mi-am scos arsenalul unui om creativ😊 și ... așa a ”înflorit” floarea de cactus! De mult îmi doream să croșetez ceva, deoarece am cam neglijart acest hobby. Am decis să croșetez ceva frumos, însă nu mi-a venit în minte niciun model care să-mi placă. Atunci am luat cheițele de doze, pe care le strâng de câte ori am ocazia, și le-am împrăștiat pe pat și totul a venit de la sine.

Nu știu să îți zic o schemă de lucru exactă, pentru că am creat-o pe loc, ghidată de intuiție și creativitate. Drept dovadă cealaltă jumătate de ”cutiuță” nu a mai ieșit la fel, că nu mi-a trecut prin cap să notez sau să rețin ce lucrez😂, pur și simplu am lucrat. și când să cuplez ”bucățelele” am observat diferența, așa că am desfăcut și a doua oară a ieșit aproape la fel ca prima parte din floare. Acest proiect de reciclare creativă a transformat materiale simple în ceva drăguț și util. Se mai pooate folosi și ca mini-portofel pentru monede.

Dar... mai există loc de îmbunătățiri, doar că mie îmi trebuia urgent, așa că am lăsat-o așa. Am folosit o ață crem, cred că a fost un pulover în trecut, un fermoar , tot crem, 36 cheițe de doze galbene (aurii) și 40 cheițe de doze argintii, ac și ațâ de cusut crem, coșetă și foarfecă... și multă imaginație!

Sper să-ți placă floarea mea de cactus din cheițe de doze! Pe curând!🌹