Grasă și proastă - Rodica Ojog-Brasoveanu

 La fel ca și volumul "Bărbații sunt niște porci" acest volum conține o serie de povestiri, fără legătură între ele, îndrăznețe, inspirate din viaţa reală cu oameni obișnuiți în ipostaze senzaționale, dar de această dată autoarea vizează comportamentele îndoielnice ale femeilor (nu-i exclude nici pe bărbați) care aleargă după feți frumoși ori averi. Povești de dragoste sau nu, amuzante presărate cu ironii , cu final fericit sau trist...sunt foarte ușor de citit. Am găsit și cuvinte pe care nu le știam și am apelat la dicționar.

Povestirile sunt scrise într-un ritm alert, m-au captivat, iar finalurile au fost greu de intuit. La o singură povestire am ghicit finalul. 

Poză din arhiva personală

Povestea lui Ghiocel, un băiețel nevinovat, neglijat și neiubit de mama și bunicii lui, m-a afectat intr-un fel și finalul m-a întristat, dar cum spunea si autoarea.. "Viața nu e doar roz. E in toate culorile. Si dragostea la fel. Nici nu-ți trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minți..."
Are 5 steluțe din partea mea, m-am îndrăgostit de stilul autoarei. 

Cartea (ediția 2018) am cumpărat-o de pe Nemira și mai jos vă las și alte citate care mi-au plăcut:

”Bărbatul poate să mai sară gardul, că de aia are nădragi, muierea însă rămâne cu fustele agățate în uluci. Și încă una! Când îți vâră diavolul coada, cu lăcrămele, cu zăhărele, pe bărbat îl mai întorci acasă, dar pe muiere nici cât să depună mămăligă la copii!”

”Nimic nu-i mai trist decât suferința din privirea copiilor, lacrimile din ochii bătrânilor.”

”-Copilul ăsta, adică el, țipa mama în fiecare zi, mi-a stricat viața...

(Și aici, băiețașul își imagina o mașinărie, un ceas sau o jucărie care trebuie duse la reparat. Dar viața? Cum poți scăpa viața ca pe o ceașcă pe cimentul din bucătărie, de exemplu, și s-o spargi?!)”

”Nu arunci unui om colacul de salvare, ca după aceea să-l lași să se înece. N-avea sens, gândea ea, de parcă toate pe lumea aceasta ar fi avut vreunul...”

”-Ești foarte tânără, draga mea, și, în consecință, insensibilă la nuanțe. Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome...”

Bărbații sunt niște porci - Rodica Ojog Brașoveanu

Poză din arhiva personală

Această carte (ediția 2018) am cumparat-o de pe Nemira pentru că mi-a plăcut titlu. 

Este prima carte, scrisă de această autoare, pe care am citit-o.. Mi-a plăcut foarte mult! Se citește ușor, povestirile au suspans, umor, ironie.
Cartea conține o colecție de povestiri inspirate din realitate - pamflete, care vizează purtările îndoielnice ale oamenilor . Are povesti și cu olteni, amuzante, că noi suntem dați dracului (invidioasele să se abțină 😂) și creăm cele mai tari povesti de ne povestește și dracul în iad!
Stilul autoarei mi se pare formidabil și m-a prins destul de tare.
Personajul care mi-a plăcut este Valentin din povestea "Zâna cea bună", un copil orfan care ajunge la orfelinat pe 14 februarie (ziua mea de naștere🙈). Devine foarte bogat și nu-și poate uita zâna din copilărie și decide să o caute. Finalul este amuzant, pe mine m-a și emoționat puțin. 
I-am acordat cinci steluțe, deoarece a fost o lectură care m-a binedispus! Înscriu postarea în tabelul ”Jocul de luni” găzduit de Suzana, participarea constă în scrierea unor citate favorite.Mai jos las câteva citate din diferite povestiri care mi-au plăcut:

”Cine-și închipuie că se mai poate întoarce pe ulițele tinereții e nebun.” (Revelion 2000)

”-Dar, spunea cineva, ”dacă” nu există. Dacă ceva nu s-a întâmplat, înseamnă că nu s-ar fi întâmplat niciodată.” (Un revelion a la Liz Taylor)

”Începu astfel o dragoste furtunoasă, consumată pe aleile neguroase ale clandestinității.” (Quod Licet Jovis...)

”Omul fără de noroc,

degeaba-l caută țiganca în ghioc.

Pe cât de rar se întâmplă ca doi parteneri

să nu se potrivească deloc,

la fel de rar se întâmplă ca ei

să se potrivească perfect.” (Orgolii)

”Dacă frumos la frumos trage, noi, sluții, ce ne-om face?!” (Orgolii)

”-Timpul însă le vindecă pe toate, chiar rănile cele mai adânci. Poate că mai dor dacă le atingi, dar nu mai sângerează.” (Orgolii)

”Agenda devenise un articol inutil, opis de nume repauzate, de voci noi, necunoscute. Toți cei care-i mobilaseră cândva existența pieriseră, în jurul lui nu mai existau buletine de identitate, ci doar...certificate.” (Giuvaierele Despinei)

320 de pisici negre - Rodica Ojog Brașoveanu - recenzie

Sursă foto: arhiva proprie

     Îmi place tare mult stilul de scriere al doamnei Rodica Ojog-Brașoveanu, iar cartea asta m-a binedispus,a reușit să mă scoată din astenia de toamnă care mă cuprinsese pe neașteptate, am râs cu poftă.

    Nu știam că face parte dintr-o serie, seria Melania Lupu și că este al treilea-lea volum din serie, dar nu a contat prea mult. Povestea începe cu Melania Lupu, o doamnă în vârstă care adora ciocolata și pisicile, și care merge la închisoare, nu știu din ce motiv, pentru că nu am citit volumul anterior, dar am bănuit că ar fi furat ceva (?!), iar la câteva ore de când e instalată în celulă - evadează. Proba care o incriminează este livrată de nimeni altul decât Mirciulică, cel mai bun prieten al ei - o pisică neagră.

Maiorul Cristescua îți petrecea timpul relaxându-se după ce reușise să o prindă pe Melania care îi dăduse destule bătăi de cap, iar atunci când primește vestea șocantă că a evadat devine neobișnuit de agitat: ”O babă nebună și fantastică! I-a pus gând rău nefericitului...”

Melania, un personaj captivant, pe care l-am îndragit imediat, se trezește în mijlocul unei unei acțiuni care presupune căutarea unei comori, mai exact o statuetă din aur pur de mărime naturală a Fecioarei Maria - Madona de aur. Acțiune pusă la cale de un infractor internațional foarte experimentat.

Personajul care trebuia să evadeze este Olga Tudor, dar în locul ei evadează Melania, bineînțeles că nu știu acest lucru cei care o ajută să evadeze, iar Melania profită din plin, jucând rolul unei bătrâne ramolite și senile, pentru a afla detalii despre aventura celor care o scăpaseră de la pușcărie și pentru a putea să modifice probele incriminatoare împotriva ei.

”- Oricum... Închipuiți-vă, până și praful e intact! Poți să juri că de zece zile n-a pătruns o muscă în casă. Două - trei fantome care s-ar fi apucat să mute scrinul, să schimbe tabloul, să intre și să iasă, în sfârșit, să pună la punct farsa, și tot mi-ar fi lăsat o amintire. Vorba aia, vălurile fâlfâinde spulberau praful. Era ceva! Melania a fost mai șmecheră.”

Deodată, de pe străzile Bucureștiului încep să dispară pisicile negre, mai exact 320 de pisici, care mai apoi reapar misterios. Maiorul Cristescu bănuiește că aceste dispariții și reapariții misterioase au legătură cu Melania și își dă toată silința să găsească o pistă care duce spre capturarea ei. Însă Melania nu se lasă mai jos, iar ideile și peripețiile ei fac povestea interesantă și plină de umor.

”Căpiaților le freamătă glandele, le vâjâie creierii, le plouă cu idei. Doar un smintit poate să le vină de hac.”

Finalul nu prea a fost pe placul meu, deoarece planul Melaniei este năruit tot de Mirciulică, motanul negru se pare că îi poartă ghinion.

”Într-o zi sau alta, defectele noastre se răzbună.”

Însă vă las pe voi să descoperiți care este planul Melaniei și ce se întâmpla cu Madona de aur, dacă e găsită și de către cine! Vă recomand această carte! Eu am o ediție mai veche, însă editura Nemira a reeditat volumele, pe care le puteți comanda dând click aici , iar pentru prima comandă puteți folosi cuponul de reducere NEM20 pentru o reducere suplimentară de 20%.

Că tot avem motani în acțiune,
vi-l prezint pe motanul meu Pablo!