Jocurile Foamei - Suzanne Collins

 Am cumpărat trilogia ”Jocurile foamei” prin 2019, de pe site-ul Nemira, dar abia acum am reușit să o citesc. Într-un weekend căutam să vizionez un film pe Netflix și am dat peste Jocurile foamei: Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare 2023 (am și această carte, dar nu am citit-o) și mi-a plăcut. După ce am vizionat filmul am scos trilogia de la naftalina 😂și m-am apucat de citit! Așa cum zicea și Stephen King ”pur și simplu am citit fără să mă pot opri!”După ce am terminat de citit, bineînțeles că am urmărit și filmele, pentru a putea face o comparație. Mi-au plăcut atât cărțile, cât și filmele, acestea din urmă au reușit să păstreze, în mare parte, esența poveștii.

Suzanne Collins este o scriitoare americană cunoscută în special pentru seria „Jocurile foamei.” Înainte de a scrie această serie de mare succes, Collins a lucrat ca scenaristă pentru emisiuni TV pentru copii. A inspirat seria „Jocurile foamei” dintr-o combinație între mitologia greacă, realitățile crude ale războiului și show-urile de televiziune. Stilul său de scris este captivant și plin de suspans, punând mereu accent pe emoțiile umane și pe dilemele morale.

1. „Jocurile foamei” (The Hunger Games)

Prima carte din serie ne introduce într-un viitor distopic, în țara numită Panem, care a înlocuit ceea ce odată era America de Nord. Țara este formată din Capitoliu, o metropolă bogată și extravagantă, și 12 districte mai sărace, fiecare responsabil pentru furnizarea de resurse. Pentru a-și demonstra puterea și a ține districtele sub control, Capitoliu organizează anual „Jocurile foamei,” o competiție mortală televizată în care tineri numiți „tributuri” sunt forțați să lupte între ei până rămâne unul singur în viață.

Protagonista cărții este Katniss Everdeen, o tânără din Districtul 12, care ajunge să fie implicată în Jocuri. Katniss este curajoasă, abilă și plină de resurse, iar pe parcursul primei cărți, cititorii sunt atrași de conflictul ei moral și de dorința ei de supraviețuire. „Jocurile foamei” este o poveste despre rezistență, sacrificiu și voință, oferind un comentariu subtil asupra societății contemporane și a divertismentului brutal.

2. „Sfidarea” (Catching Fire)

A doua carte începe cu urmările Jocurilor și explorează efectele pe care acestea le au nu doar asupra lui Katniss, ci și asupra întregului Panem. Atmosfera este tot mai tensionată, iar Capitoliu încearcă să suprime orice semn de rebeliune care începe să se răspândească printre districte.

În „Sfidarea,” Katniss se confruntă cu noi provocări, iar tensiunea crește rapid. Aici sunt explorate teme mai complexe, cum ar fi natura revoluției, simbolurile de rezistență și impactul violenței asupra celor care o trăiesc. Cartea oferă noi perspective și personaje intrigante. Este plină de răsturnări de situație și momente care te țin cu sufletul la gură.

3. „Revolta” (Mockingjay)

Ultima carte din trilogie aduce o schimbare de ton și ritm, întrucât accentul cade pe război și pe lupta împotriva opresiunii. Katniss devine o figură centrală într-o mișcare de rezistență, iar luptele nu mai sunt doar fizice, ci și psihologice. Cartea explorează temele legate de pierdere, sacrificiu și responsabilitatea pe care o poartă eroii revoluției.

„Revolta” este o poveste intensă despre costul războiului și ce înseamnă cu adevărat libertatea. Fără a dezvălui prea multe, această carte încheie trilogia într-un mod satisfăcător, cu o reflecție profundă asupra puterii, corupției și efectului psihologic pe care conflictul îl are asupra indivizilor.

Pe parcursul celor trei cărți din seria Jocurile foamei, am rezonat cu Katniss, chiar dacă, uneori, m-a și enervat. Haymitch Abernathy a fost un personaj care mi-a plăcut foarte mult, cu toate că stilul său sarcastic și metoda neconvențională de a ajuta nu sunt pe gustul tuturor. În ceea ce privește liderul Districtului 13 - Alma Coin, am avut impresia că este la fel de autoritar și manipulator precum președintele Snow din Panem, iar la final am constatat că am avut dreptate.

„Jocurile foamei” este o serie care combină elemente de acțiune, emoție și comentariu social, oferind cititorilor o poveste captivantă și profundă. Fiecare carte adaugă noi straturi de complexitate, iar evoluția lui Katniss, de la o tânără care doar încearcă să supraviețuiască, la un simbol al rezistenței, este fascinantă. Suzanne Collins scrie cu o claritate care te ține prins de poveste, în timp ce explorează teme grele precum inegalitatea, sacrificiul și puterea autorităților.

Dacă îți plac poveștile distopice care oferă și o reflecție asupra lumii în care trăim, seria „Jocurile foamei” este cu siguranță una care merită citită!

Încei această postare cu câteva citate care mi-au atras atenția:

”Proștii sunt periculoși.”

”Săgeți de dor îmi îndurerează pieptul.”

”Nimeni nu te ajută dacă inspiri milă. O fac cei care te admiră fiindcă refuzi să te dai bătut.”

”Apusul. Îl pot privi imediat, coroana soarelui în coborâre, brăzdând cerul cu numeroase nuanțe de portocaliu. Superb.”

”[...]se poate simți ceva în aer, zgomotul fierturii în clocot înainte de a da în foc.”

Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Pe curând!💝

Wolverine în Benzi Desenate și Deadpool 3 în MX4D: O Experiență Marvel Completă!

 Recent, am avut parte de două experiențe interesante care m-au transportat în universul Marvel, într-un mod cu totul unic. Am vizionat filmul "Deadpool 3" la sala MX4D, de la Inspire Cinema, în format 3D, experiență care mi-a adus aminte de colecția mea de benzi desenate. Inspirată de acest film plin de acțiune și umor, am continuat cu lectura volumului 9 din colecției Renașterea Marvel, volumul se numește Wolverine și combină două saga intense: "Inamicul statului" și "Ținta: Mystique!". Iată cum aceste două aventuri m-au făcut să redescopăr magia supereroilor.

Vizionarea filmului "Deadpool 3" în sala MX4D, format 3D, la Inspire Cinema a fost un adevărat spectacol. Această tehnologie revoluționară aduce filmul la viață într-un mod spectaculos. Am mai povestit despre această sală în articolele trecute, însă acest film a fost primul vizionat în format 3D, la această sală.

Ce face experiența MX4D atât de specială?

Scaunele se mișcă și vibrează în sincronizare perfectă cu acțiunea de pe ecran, amplificând fiecare scenă de luptă și urmărire. Simțurile sunt stimulate cu ajutorul efectelor de vânt, apă și mirosuri, aducând spectatorii mai aproape de acțiunea din film. Tehnologia 3D adaugă profunzime vizuală, făcând fiecare explozie și moment de acțiune să pară mai real și mai captivant.

Filmul

Filmul "Deadpool 3," în care apar Deadpool și Wolverine, este unul dintre cele mai așteptate filme Marvel din 2024. Este primul film Deadpool produs de Marvel Studios în 2024, ceea ce înseamnă că personajele sunt acum incluse în Universul Cinematic Marvel (MCU).

Hugh Jackman revine în rolul lui Wolverine, după ce anunțase retragerea sa din acest rol în timpul filmărilor pentru Logan (2017), ceea ce a entuziasmat enorm fanii. Sala de cinema a fost aproape plină!

Interacțiunea dintre Wolverine și Deadpool este plină de tensiune și umor. Mi-a plăcut foarte mult chimia și conflictele dintre cei doi.

Ryan Reynolds, în rolul lui Deadpool, continuă să încânte cu umorul său caracteristic, combinând glume rapide cu momente de acțiune intensă. Deadpool este cunoscut pentru natura sa imprevizibilă și stilul său de a „rupe al patrulea perete”, vorbind direct cu publicul și recunoscând că se află într-un film. Acest aspect adaugă un plus de divertisment și face ca fiecare scenă să fie neașteptată și captivantă.

Povestea filmului este plină de răsturnări de situație și momente neașteptate, tinându-ne în suspans pe toată durata filmului.

Este primul film cu supereroi, din seria Marvel, pe care îl văd, (am înțeles că ar mai fi două, nu știu sigur!) și mi-a plăcut! 

Cartea

Așa că primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă, a fost să ”scot de la naftalină” colecția mea de benzi desenate cu supereroi. Am aproape toate volumele din colecția Renașterea, Marvel anii 2000, cu excepția numerelor 2, 5 și 8. Colecția conține 10 volume, denumite după numele supereroilor a căror poveste stă ascunsă în spatele coperților.

Eu am ales să încep cu volumul 9 și să aflu mai multe despre Wolverine.

Acest volum conține două saga: Inamicul statului și Ținta: Mystique!

În "Inamicul statului", Wolverine se confruntă cu o situație terifiantă: capturat și spălat pe creier de HYDRA, devine cea mai periculoasă armă a lor. Această poveste este plină de acțiune, suspans și dileme morale, explorând limitele loialității și ale identității. Wolverine, cunoscut pentru natura sa feroce și justițiară, trebuie să lupte nu doar împotriva inamicilor săi tradiționali, ci și împotriva propriei sale condiționări mentale. 

În "Ținta: Mystique", Wolverine este pus pe urmele unui vechi adversar și aliat, Mystique. Această poveste alternează între prezent și flashback-uri din trecutul comun al celor doi, dezvăluind straturi complexe ale relației lor. Acțiunea și tensiunea cresc pe măsură ce Wolverine trebuie să decidă dacă va ceda dorinței de răzbunare sau va alege o cale diferită.

Filmul mi-a trezit interesul pentru supereroii din benzile desenate, iar volumul 9, din seria Renașterea, mi-a dezvăluit complexitatea și profunzimea acestui personaj iconic- Wolverine.

Pentru toți fanii Marvel și nu numai, recomand cu căldură să vă bucurați de aceste aventuri. Fie că este vorba de o experiență cinematografică revoluționară sau de paginile unei benzi desenate pline de acțiune, lumea supereroilor vă așteaptă să o descoperiți în toată splendoarea sa.

Pe curând!🦸

*** sursa posterului și a trailerului: Inspire Cinema
*** sursa foto benzi desenate: arhiva proprie

Transformers: Rise of the Beasts

 Ieri, adică duminică, am mers la cinema și am văzut filmul 3D Transformers: Rise of the Beasts, film care a fost lansat vineri 09.06.2023. Nu este genul meu de film preferat, dar acesta mi-a plăcut, fiind, totodată, și primul film 3D la care merg. Este un film științifico-fantastic de aventură cu multă acțiune, presărat pe alocuri și cu scene amuzante.

fotografie din arhiva personală

Acțiunea are loc în anii '90, mai exact în 1994, când Autoboților (se transformă în mașini) li se alătură noi extratereștri - Maximalii (care se transformă în animale) în lupta cu răul  - Scourge și armata sa, care îl slujesc pe Unicorn - acesta se hrănea cu planetele din Galaxie. 

Maximalii se refugiaseră pe Pâmănt în timp ce Unicorn le devora planeta, luând și cheia care îi deschidea portalul către alte planete bune de devorat, salvând astfel planetele și pe Unicorn ținându-l captiv.

Aceștia rup cheia în două și o ascund în diferite colțuri ale planetei noastre - Pământ - pentru a nu fi găsită de Scourge. Însă arheologii descoperă o jumătate de cheie și când Elena, o tânără cercetător de artefacte, o analizează, cheia trimite semnale pe care oamenii nu le pot vedea/simți și așa începe războiul.

Noah, un fost soldat, este în căutare de serviciu pentru a-și putea întreține frățiorul bolnav și este prins în războiul roboților.

Fiecare lupta pentru a-și salva familiile (fiecare avea planul lor) și când sunt aproape învinși, Noah realizează că doar uniți pot învinge răul.

Mi-a plăcut cum s-a văzut 3D, dar în același timp a fost și obositor, deoarece totul se vedea atât de aproape parcă făceam parte din film, iar atunci când aruncau cu ceva sau se împușcau aveam impresia că vin direct în mine.😂

Deși, pe vremuri 😂(cum sună asta), mergeam foarte des la cinema, acum merg mai rar, probabil din cauza Netflix-ului. La cinema am mai fost la lansarea filmului House of Gucci, care mi-a plăcut foarte mult!

Voi când ați mers ultima dată la cinema? Ce film ați văzut?

Vă doresc o zi de luni cu soare ( la mine plouă) și o săptămână plină de realizări!

Vânturile de la Marble Arch - Connie Willis

Încă o carte SF se adaugă celor citite de mine pănă acum. E prima carte scrisă de această autoare pe care o citesc, carte care a obținut două premii Hugo, două premii Nebula și un premiu Locus. Nu știam nimic despre această autoare, dar pe prima pagină a cărții, Editura Nemira (la această editură a apărut în 2011 și face parte din colecția Nautilus science fiction) oferă câteva informații despre autoare, pe care le voi lăsa și eu mai jos:

poză din arhiva personală

Connie Willis, pe numele său adevărat Constance Elaine Trimmer Willis, s-a născut în Denver, Colorado, pe 31 decembrie 1945. În 1967 a absolvit Colorado Stare College, numită în prezent University of Northern Colorado. Prima sa povestire publicată a fost „The Secret of Santa Titicaca” apărută în Worlds Of Fantasy, în 1971. În anul 1982, după primirea unei subvenţii din partea NEA (National Endowment for the Arts – Fundaţia Naţională pentru Artă a Statelor Unite), a renunţat la cariera din învăţământ şi s-a dedicat în întregime scrisului. Este una dintre cele mai premiate autoare de science fiction. A obţinut, pentru proză scurtă şi roman deopotrivă, zece premii Hugo – plus alte treisprezece nominalizări, şase premii Nebula – şi opt nominalizări, trei premii Locus – şi o nominalizare, un premiu John W. Campell Memorial şi nominalizări la premiile World Fantasy, Arthur C. Clarke şi British Science Fiction. Acestora li se adaugă cel mai recent dintre trofeele sale, Premiul Nebula 2010 pentru romanele Blackout şi All Clear, anunţat pe 21 mai 2011, în cadrul weekendului Nebula. Connie Willis locuieşte în prezent în Greeley, Colorado, împreună cu soţul ei, Courtney Willis, profesor universitar de fizică, şi fiica lor, Cordelia Connie Willis.

Cartea chiar dacă a primit cinci premii nu m-a impresionat! Când am cumpărat cartea mă gândeam că este o poveste care este scrisă în două volume, dar cele două volume ”Vânturile de la Marble Arch” conține o colecție de povestiri SF, volumul de față, numărul unu, conține 11 povestiri. Dintre cele unsprezece povestiri mi-au plăcut doar trei, poate patru.

Povestea care poartă numele acestei cărți este una dintre poveștile care mi-au plăcut: Soțul lui Cath simte niște vânturi cu miros ciudat de sulf sau putrefacție în câteva stații din metroul londonez și începe să investigheze. Doar el și cei bătrâni se pare că le simțeau și în final, află că și soția lui:

”Şi aerul de acolo, de jos, înregistra totul, îl întemniţa sub pământ, îl distila într-o esenţă de moarte şi de distrugere şi de descompunere. Cath se înşela. La urma urmelor, era Războiul Fulger. Şi fata care plângea în metroul către Balham, şi cuplul de americani care se certau. Înstrăinare şi dezastru şi despărţire. M-am întrebat dacă urma să se înregistreze şi asta, teama lui Cath şi nefericirea noastră, şi dacă avea să sufle prin tunelurile, pe şinele şi prin pasajele din staţiile metroului londonez, ca să izbească-n faţă un biet turist care nu bănuia nimic. Sau dacă asta urma să se-ntâmple peste cincizeci de ani.”

”Luna albăstruită” a fost amuzantă prin coicidențele bizare rezultate în urma eliminării emisiilor reziduale a unei uzine experimentale. La fel și povestea,”Scrisoare informativă”, cu extratereștii care pun stăpânire pe oameni: doi colegi de birou intră la bănuieli când oamenii din jur încep să se comporte frumos și civilizat (stau la coadă fără să se enerveze, donează și multe altele).Încep să facă cercetări și descoperă că această invazie, deși era benefică, avea și reacții adverse pentru gazda ocupată - aceasta începea să aibă probleme de sănătate. O aventură frumoasă care mi-a făcut plăcere să o citesc. Oare oamenii au nevoie de o invazie extraterestră să se comporte frumos?

”Nimeni nu crede niciodată ceea ce se întâmplă, decât după ce e prea târziu.”

O altă poveste care mi-a plăcut, așa și așa, a fost ”Cei care pândesc focul”: Bartholomew, un istoric, călătorește în timp, în 1940 când Londra se afla sub bombardamente, iar lecția pe care acesta o învață împreună cu colegii lui istorici este că ”trecutul nu poate fi salvat”. Povestea este tip jurnal.

”Nu o voi găsi niciodată. Nu o voi salva niciodată. M-am uitat la femeia care curăţa ceaiul vărsat şi mi-am dat seama că nici pe ea nu o puteam salva. Enola, motanul sau oricare dintre ei era pierdut aici, pe şirurile de trepte nesfârşite, în fundăturile timpului. Erau deja morţi de o sută de ani, nu mai puteau fi salvaţi. Trecutul nu poate fi salvat. Sigur asta e lecţia pe care a vrut s-o învăţ Catedra de Istorie când m-a trimis aici. Ei bine, am învăţat-o. Acum pot să plec acasă?”  

”Istoria a triumfat asupra timpului, iar asupra lui nimic altceva n-a triumfat, decât eternitatea.” — Sir Walter Raleigh 

 ”Fiicele mele iubite” mi-a făcut greață efectiv, vocabular vulgar și povestea...pfff (vă las pe voi să o descoperiți😂), abia am terminat-o deși avea câteva pagini această poveste!

Făcând media steluțelor date fiecărei povești, volumul l-am notat cu 2,5 steluțe, cu indulgență 3!

Alte citate din carte:

„Nimeni nu cunoaşte viitorul, poate doar să arate în direcţia lui.”

„Se spune că viitorul e la fel de real ca trecutul.” 

„Lumea e un coridor lung, iar timpul, un fel de lanternă purtată de-a lungul lui[..]„Dacă timpul nostru ar fi o simplă extensie a universului, oare ziua de mâine ar fi la fel de reală ca aceea de ieri? Dacă s-ar putea face un salt înainte…”

Cu toate că această carte nu m-a impresionat, am aflat și lucruri interesante pe care nu le știam! De exemplu am descoperit-o pe Georgia O'Keeffe, pictorița americană considerată unul dintre cei mai mari pictori moderniști, renumită pentru picturile ei cu flori supradimensionate și nu numai. 

Sursă foto: The White Flower, 1932

Peștele fugu este o delicatesă în Japonia și cea mai căutată din lume, dar foarte periculos din cauza toxinei otrăvitoare pe care ficatul său o conține și care nu are antidot.

Poemul ”Foc și Gheață ” scris de Robert Frost, tradus de Octavian Cocoș:

”Lumea, zic unii, va pieri de foc,

Zic alţii că de gheaţă.

Dar am gustat dorinţa şi cred că la soroc

A noastră lume va pieri de foc.

Dar dac-ar fi să pier de două ori

Cred că şi ura o cunosc prea bine

De aceea eu vă spun că uneori

Şi gheaţa-i de ajuns să ne termine

Iar asta poate să ne dea fiori.”

Doi actori englezi John Gielgud și Laurence Olivier care nu-mi sunt cunoscuți, deși unele filme în care au jucat îmi sunt cunoscute. Mi-am pus în listă câteva filme pe care le voi urmări în acest sfărșit de săptămână, cum ar fi Dracula, 1979, regizat de John Badham, Discipolul diavolului, 1959, regizat de Guy Hamilton, Crima din Orient Express, 1974, regizat de Sidney Lumet și Merlin, 1998, regizat de Steve Barron!

Ar mai fi câteva lucruri, dar mă opresc aici să nu vă plictisesc! Pe curând!

Vă doresc un sfârșit de săptămână cât mai frumos!

Orașul de la miezul nopții - Charlie Jane Anders

Câștigător al Premiului Locus 2020 la categoria roman science-fiction l-am achiziționat de pe site-ul Nemira. Deși când eram la școală citeam SF, însă trecând de acea perioadă m-am ferit de romanele SF, așa că am luat această carte sperând că mă voi apropia, din nou, de acest gen de literatură.

poză din arhiva personală

Am terminat cartea deși multe lucruri rămân neterminate, nerezolvate. Povestea nu se termina, pur și simplu se oprește brusc.
Sophie, personajul principal, mi se pare atât de naivă, ca să nu folosesc alt cuvânt, deoarece repetă aceleași greșeli mereu, deși autoarea o numește inteligentă și virtuoasă, ea ia doar decizii proaste. Luptă si se sacrifică pentru dragostea prietenei sale Bianca și află în ultimele pagini din carte că aceasta nu-i împărtășește dragostea. Bianca e chiar scârbită de alegerile Sophiei și vrea să o întemnițeze, rănind-o pentru a nu știu câtă oara pe Sophie.
Pe planeta Ianuarie există două orașe Xiophant și Argelo, construite pe o fâșie de apus nesfârșit,despărțite de Marea Ucigașă, iar dacă aceste orașe nu încep să facă comerț între ele viata oamenilor se va înrăutăți, în curând!O parte din planeta Ianuarie este cufundată într-un întuneric înghețat, în timp ce partea cealaltă este pârjolită de o lumină orbitoare.
Mouth si Alyssa sunt niște contrabandiste, Sophie și Bianca niște studende cu viziuni și gânduri mari, își unesc puterile crezând că luptă pentru același scop, dar odată ajunsă la putere Bianca își arată adevărata față.
Mai există și o altă specie pe această planetă, pe care oamenii o numesc crocodil, și trăiesc în Orașul de la miezul nopții, având o tehnologie mult mai avansată decât a oamenilor. Crocodilul, pe care Sophie îl numește gelet, are o blana deasă peste o carapace groasă, cu tentacule, clești frontali, picioare solide în spate, iar cu cele din față se pot cățăra pe orice suprafață. Carapacea impenetrabilă are două gheare tăioase ca lama, dar în mijlocul lor e o pădure de limbi care se zvârcolesc întruna, nu mai lungi ca degetul mic al unui om, cu acești cili se conectau și comunicau între ei. Sophie crede că dacă oamenii vor coopera cu geleții planeta ar putea fi salvată.
Singurul personaj care mi-a plăcut a fost Mouth...

Mai jos las câteva citate care mi-au atras atenția:

🖉 ”Dacă-ți controlezi somnul, atunci ești tăpânul propriilor tale vise, ne spunea. Iar de acolo nu e decât un pas până a fi stăpân pe propria ta viață.”

🖉 ”Timpul nu e temnicerul nostru, încheie Bianca. E eliberatorul nostru.”

🖉 ”Nu călătoritul te îmbătrânea. Stabilirea într-un loc, oamenii de care te atașai, așteptările tale și asimilarea - astea te îmbătrâneau.”

🖉 ”Visele dau buzna în realitate tot timpul și nu-ți poți permite să-ți irosești energia enervându-te pe ele.”

🖉 ”Furia mea, s-a topit, nu mai simt decât o tristețe violentă, o pereche de aripi care se zbat în mine până se rup.”