Ultima seară a Festivalului de Jazz din Craiova

 În aerul răcoros al serii de 8 septembrie, la Muzeul de Artă din Craiova, am trăit una dintre acele experiențe muzicale care îți rămân în minte mult timp după ce cade cortina.😊Marcian Petrescu (muzicuță) și Mihai Tacoi (chitară), duo-ul din spatele conceptului Storytellers, au transformat o colecție de piese clasice într-o călătorie sonoră care a traversat decenii de muzică – de la blues arhaic, la gospel și negro spirituals. Muzicuța lui Marcian părea să vorbească un limbaj secret al sufletului, în timp ce chitara lui Mihai aducea un echilibru perfect între delicatețe și forță.

Mă bucur că am reușit să merg la ultima seară de festival, din păcate, fiind duminică seara, am fost nevoită să plec mai devreme, pentru că a doua zi trebuia să merg la serviciu de dimineață. Dar hai să-ți arăt câteva imagini și videoclipuri din acea seară frumoasă.

Din primele sunete ale muzicuței, publicul a fost captivat. „Odă Proștilor”(versuri de Ion Pribeagu) a fost un moment de satiră socială foarte potrivită vremurilor pe care le trăim. Versurile pline de umor și ironie au adus zâmbete și au destins atmosfera. Am reușit să surprind acest moment în videoclipul pe care îl vei găsi mai jos:

A venit și momentul piesei „Hey! Miss Bessie”, care m-a surprins cu influențele de rock 'n' roll, oferind o schimbare de ton ce a adus o notă veselă și ritmată serii. Era piesa care te invita la mișcare, amintindu-mi de atmosfera anilor ’50, când rock 'n' roll-ul lua amploare. Această piesă a redat atmosfera clasică pe care o căutam – simplă, dar profundă, cu note care te transportau în alt timp și loc. Aici, publicul a intrat într-o stare de reverie, chitara și muzicuța completându-se perfect.

Deși nu am reușit să filmez „House of the Rising Sun”, această piesă a fost, fără îndoială, punctul culminant al serii pentru mine. Atmosfera era aproape ca într-un bar vechi din New Orleans, unde timpul curge diferit, iar poveștile prind viață în acordurile muzicii. 

„Sure Seem Strange” (dedicată celor căsătoriți😅) a fost una dintre acele melodii care părea să încetinească timpul. Vocea lui Marcian, plină de profunzime, și chitara lui Mihai au creat o armonie care părea să spună o poveste nescrisă. Piesa a evocă melancolie și introspecție, reflectând asupra schimbărilor surprinzătoare și adesea dezamăgitoare din relații. A fost un moment în care muzica părea să vorbească mai mult decât ar fi putut vreodată cuvintele. 

Deși concertul celor doi a durat mai mult de o oră, seara nu s-a terminat, dar eu trebuia să plec. Înainte de a pleca, am ascultat câteva melodii de la THQ (UNMB), dar nimic nu putea egala emoția trăită cu Marcian Petrescu și Mihai Tacoi. Cât au cântat cei doi am avut pielea de găină😂, așa cum spune Andra. Spuneam că am plecat acasă înainte ca seara de festival să se încheie, dar nu am plecat cu mâna goală ci cu două CD-uri semnate ca suveniruri, care îmi vor aminti întotdeauna de această seară magică.

Pe curând!🎷

Istoria Jazz-ului pe scurt

 Jazz-ul a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în New Orleans, un oraș cu o bogată diversitate culturală, fiind influențat de muzica africană, ritmurile caraibiene, și tradițiile muzicale europene. Una dintre trăsăturile distinctive ale jazz-ului este improvizația, care permitea muzicienilor să-și exprime liber emoțiile și creativitatea în timp real.

1900–1920

Primele forme de jazz, precum Ragtime și Blues, erau caracterizate de o structură ritmică sincopată și un accent pe solo-uri instrumentale. Buddy Bolden, considerat unul dintre pionierii jazz-ului, a fost unul dintre primii muzicieni care a combinat diferite stiluri dând naștere unui stil muzical distinct, ce avea să devină fundația jazz-ului.

1920–1940

Anii 1920 sunt adesea numiți Epoca Jazz-ului (sau „The Jazz Age”), o perioadă în care jazz-ul a devenit extrem de popular, mai ales în Harlem (New York). Personalități ca Louis Armstrong, cunoscut pentru tonul său clar și tehnica sa de improvizație, au modelat evoluția jazz-ului. În anii 1930, jazz-ul a evoluat spre swing, un stil caracterizat de ritmuri dansabile și orchestră mare (Big Band). Mari artiști ai acelei perioade sunt Duke Ellington, Count Basie și Benny Goodman.

1940–1960

După epoca swing, jazz-ul a suferit o schimbare radicală, devenind mai complex din punct de vedere ritmic și armonic. Acest stil nou, numit bebop, era centrat pe improvizație rapidă și structuri muzicale elaborate. Charlie Parker și Dizzy Gillespie au fost doi dintre cei mai mari reprezentanți ai acestui stil. În anii 1950, un stil mai relaxat, numit cool jazz, a devenit popular, cu artiști precum Miles Davis și Dave Brubeck.

1960–prezent

În anii 1960, jazz-ul a fuzionat cu alte stiluri, cum ar fi muzica rock și funk, dând naștere jazz-ului fusion. Personalități precum Herbie Hancock și John Coltrane au adus noutăți în jazz prin explorarea unor abordări muzicale neconvenționale și prin integrarea influențelor spirituale și filozofice în muzica lor. În deceniile următoare, jazz-ul a continuat să evolueze și să se îmbine cu genuri variate, cum ar fi muzica electronică, world music, și hip-hop.

Pe măsură ce jazz-ul a început să se diversifice, au apărut artiști care au transformat muzica în ceva mai mult decât divertisment – au transformat-o într-o formă de protest, de eliberare. Un astfel de artist, care a reușit să creeze o punte între jazz, blues, și lupta pentru drepturile civile, este Nina Simone, o artistă pe care eu o ador. Vocea ei inconfundabilă și felul în care reușește să transforme fiecare notă într-o poveste mă fascinează de fiecare dată. Fiecare interpretare a sa reușește să mă transpună într-o lume în care muzica și emoția sunt inseparabile.

Astăzi, jazz-ul este o formă de artă internațională, cu scene vibrante în toate colțurile lumii, păstrându-și esența improvizației și inovării.

În următorul articol, voi împărtăși impresiile despre ultima seară a Festivalului de Jazz, o seară în care am fost fermecată de trupa Storytellers. Acești muzicieni talentați au adus pe scenă o fuziune captivantă de muzicuță și chitară, transformând jazz-ul într-o experiență inedită. Dar până atunci vreau să știu dacă și ție îți place jazz-ul și care este artistul tău preferat!? Dacă vrei să-mi zici, bineînțeles.

Pe curând!🎷

***pozele din arhiva personală, informații culese din cartea ”Marea Enciclopedie Ilustrată” (am achiziționat-o de pe Bookzone) și din diverse surse online.