Hamlet: O Seară Memorabilă la Teatru

 Ieri seară, pe 02 aprilie, am fost la Teatrul Național Marin Sorescu, să vizionez piesa de teatru Hamlet, care este mereu sold out. Mi-am dorit să merg să văd piesa, încă de anul trecut, dar nu am reușit să prind bilet decât acum.

Timp de aproximativ două ore am evadat din cotidianul agitat, m-am deconectat complet de la internet, de la grijile zilnice. Cu fiecare scenă interpretată am simțit cum sufletul meu se hrănea cu emoții și trăiri autentice. La această piesă spectatorii au stat pe scenă alături de actori, o senzatie extraordinară, simți că faci parte din piesă. Îmi place foarte mult să merg la teatru, iar această piesă a fost extraordinară. Actorii au jucat impecabil, dar mi-a plăcut în mod special cum a jucat Vlad Udrescu, rolul prințului Hamlet. . A reușit să aducă pe scenă o profunzime și o complexitate care au făcut personajul să prindă viață sub ochii noștri.

"Piesa de teatru Hamlet" este una dintre cele mai celebre și influente opere literare din istoria teatrului occidental. Scrisă de William Shakespeare în jurul anului 1600, este o tragedie care explorează teme precum moartea, trădarea, gelozia și destinul. Acțiunea se desfășoară în Danemarca și urmărește povestea prințului Hamlet, care este chemat să se răzbune pe unchiul său, Claudius, care l-a ucis pe tatăl său, regele Hamlet, și a preluat tronul și soția acestuia, Gertrude.

Una dintre cele mai cunoscute scene este monologul lui Hamlet, "To be or not to be", în care personajul își exprimă contemplările cu privire la sensul vieții și moarte.

"Piesa de teatru Hamlet" a fost adaptată în diverse medii și este frecvent pusă în scenă în întreaga lume. Este considerată una dintre cele mai complexe și profunde lucrări ale lui Shakespeare, iar personajul principal, Hamlet, este adesea considerat una dintre cele mai fascinante figuri literare din toate timpurile.

Spectacolul "Hamlet" nu este doar o piesă de teatru obișnuită; este o incursiune fascinantă în adâncurile sufletului uman, o explorare a complexității și a tragediei care caracterizează condiția umană. Prin intermediul interpretărilor actorilor și a geniului lui Shakespeare, povestea lui Hamlet continuă să fascineze și să inspire publicul din întreaga lume. Așa cum am fost purtați pe aripile emoțiilor și imaginației în acea seară, așa și "Hamlet" continuă să trăiască și să încânte generații întregi, aducând mereu ceva nou și profund în sufletele celor care iau parte la această călătorie extraordinară.

Până data viitoare m-aș bucura dacă mi-ai spune dacă: Ție îți place să mergi la teatru? Ce piesă ai văzut ultima dată?

Pe curând!💝

Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă!

 Năpasta de I.L.Caragiale - Teatru

Joi, am fost la teatru la piesa Năpasta, dramă în două acte, de I.L.Caragiale, sala a fost plină, ca de obicei. Biletele le-am cumpărat cu o lună înainte, altfel riscam să nu mai găsesc.

foto din arhiva personală

Premierea absolută a Năpastei a avut loc pe 3 februarie 1890, La Teatrul Național din București (puteți descărca piesa cu autograful lui Caragiale, vechi din 1890, din Biblioteca digitală a Bucureștilor). La Craiova, această piesă, în regia lui Kincses Elemer, este cea mai longevivă din repertoriul Teatrului Național ”Marin Sorescu”.

Distribuția:

Dragomir: Dragoș Măceșanu

Gheorghe: Cătălin Miculeasa

Ion: Adrian Andone

Anca: Costinela Ungureanu

Scenografia: Lia Dogaru

Năpasta sau neîmplinitele iubiri este ultima piesă de teatru a lui Caragiale și singura dramă scrisă de acesta, este despre răzbunarea unei femei, care declanșează emoție și suspans. Personajele din această piesă trăiesc într-o noapte, cât într-o viață, frica punând gaj pe viețile lor. Anca trăiește cu teama că nu-l va putea demasca pe ucigașul soțului ei, Dumitru. Dragomir trăiește cu teama zi de zi să nu-i fie descoperită fapta. Gheorghe își mărturisește dragostea pe care i-o poartă Ancăi și îi este teamă că va fi o dragoste neîmpărtășită.

Ion se teme de dracu, să nu-i ia sufletul!

Este o piesă despre forța iubirii și a dorinței de răzbunare, despre nebunie și moarte.

Îți recomand să mergi să vezi această piesă! Dacă nu ai cum să ajungi în sala de teatru îți las piesa jucată de studenții promoției 2011 ai UOC Facultatea de arte, click aici.

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

foto din arhiva personală

Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat Adrian Andone rolul nebunului ocnaș, dar nici ceilalți actori nu au fost mai prejos!

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

Am reușit să fac două fotografii, nu prea reușite, au fost făcute ”pe fugă”. În timpul spectacolului nu este permis folosirea telefoanelor/aparatelor foto pentru a fotografia/filma. Nu știu care va fi următoarea piesă la care voi merge, dar te voi ține la curent.

Tu ai văzut piesa? Cum ți s-a părut?

Avarul de Molière - TEATRU

„Molière, se spune, e un maestru al caracterelor, un desenator precis și intransigent. Teatrul său le expune ca într-un muzeu și noi, îndelung, am privit aceste figuri reduse la esența lor asemeni unor fluturi prinși cu bolduri pe firmamentul umanității. De aceea poate le și evităm, considerându-le prea uniforme și exemplare."- George Banu

 Vineri seara, 06 octombrie, la Teatru Național Marin Sorescu din Craiova, piesa de teatru Avarul s-a jucat, ca de obicei, în fața unei săli pline. Comedia poartă semnătura regizorului Felix Alexa, scenografia aparține Andradei Chiriac, iar rolul principal a fost interpretat de Claudiu Bleonț, care a jucat excepțional.

Alături de Claudiu Bleonț au jucat actorii teatrului craiovean: Cerasela Iosifescu, Alex Calangiu, CostinelaUngureanu, Nicolae Poghirc, Cătălin-Mihai Miculeasa, Iulia Colan, CătălinVieru, Angel Rababoc, Nicolae Vicol, Gabriela Baciu,iar  muzica live a fost asigurată de Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu.  (Am constatat cu tristețe că pe net se găsesc greu și foarte puține informații despre actorii, regizorii și scenografii români.)

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

O piesă foarte bine montată și jucată (toți actorii au jucat foarte bine), semn că Molière este la fel de actual ca acum patru secole. O piesă plină de umor negru, de actualitate, care reprezintă radiografia unei lumi cuprinse de lăcomie. 

Un zgărcit - Harpagon - își ascunde cei 500.000 de euro și este obsedat de pierderea lor. Cei doi copii ai săi, Elise și Cleante, se îndrăgostesc, Elise de intendentul tatălui ei - Valere, iar Cleante de fata unei văduve strâmtorate din aceași localitate. Deși dragostea lor este împărtășită cei doi nu sunt fericiți, pentru că ei știu că zgărcenia tatălui lor nu le va permite să se căsătorească după pofta inimii.

Povestea are un final fericit pentru cei doi copii ai lui Harpagon, se descoperă că Valere este fiul rătăcit al unei familii foarte bogate, și este fratele Marianei - iubita fratelui Elisei, dar si pentru avarul Harpagon care își recuperează comoara furată.

Îți recomand această piesă, care sunt sigură că îți va plăcea! Dacă nu poți ajunge la teatru, deși în sala de teatru actorii transmit emoțiile filtrate prin sinele lor, iar tu vei simți mai mult cu inima și mai puțin cu mintea, la finalul articolului îți las o inregistrare mai veche a acestei piese!

Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu, sursa foto: TNC

Sursă foto: Daniel Botea

Despre Molière:

Jean-Baptiste Poquelin (1622-1673) și-a asumat pseudonimul Molière, inspirat de numele unui mic sat din sudul Franței. Prin toată opera sa, Molière a arătat adevărul râzând. În 1665, Molière a înființat compania de teatru „L’Illustre Théâtre”, patronată chiar de Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. „L’Illustre Théâtre” a avut un impact remarcabil asupra istoriei teatrului francez.

Molière a scris peste treizeci de comedii în versuri și în proză, este creatorul farselor-balet și a comediilor-balet, texte dramatice scrise special pentru a fi reprezentate la curtea regelui. Molière a lansat critica de moravuri în teatrul clasic francez, a ridiculizat corupția și pedantismul nobilimii (Prețioasele ridicole; Don Juan; Mizantropul), ipocrizia religioasă (Tartuffe), lăcomia (Avarul) și setea de parvenire (Burghezul gentilom), ideile despre căsătorie, educație și familie (Școala bărbaților; Școala nevestelor; George Dandin; Femeile savante). A denunțat șarlatania medicilor vremii (Doctor fără voie; Bolnavul închipuit) și a ironizat jocul nefiresc al „marilor comedianți” de la Hotel de Bourgogne în comedia Improvizația de la Versailles. (sursă informații: Teatrul Național Marin Sorescu)

Nu am avut voie să filmăm sau să facem poze în timpul piesei, dar pe site-ul teatrului poți vedea în jur de 79 de poze cu instantanee din timpul piesei. 

Până data viitoare te las cu bine! Îți doresc să ai o duminică liniștită și frumoasă!

Înscriu această postare în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!

Zăpezile de altădată - de Dumitru Solomon - TEATRU

Joia trecută am avut degustare de vinuri, joia aceasta am mers la teatru! Despre această piesă am aflat de la prietenii mei degustători de vinuri, la un pahar de Inspiro, și mi s-a părut interesantă din ce povesteau ei, așa că am urmărit programul teatrului să văd când va fi jucată iar....și acum este rândul meu, să-ți povestesc despre ea.

Sursa: Teatru Național Marin Sorescu, Craiova

Sinopsis:

Spectacolul „Zăpezile de altădată“, regia Mircea Cornișteanu, după piesa cu titlu omonim de Dumitru Solomon (1932-2003), este un succes de casă garantat: experiența regizorului (a mai montat de câteva ori acest text) și scriitura suplă, inteligentă a lui Dumitru Solomon conduc la o rețetă infailibilă. El (Adrian Andone), avansează impetuos și romanțios în teritoriile iubirii carnale încercând să o amețească pe Ea (Cerasela Iosifescu), într-o patetică dezlănțuire a amorului curtenitor, cu inflexiuni băștinașe. El vrea sărutul pasional, Ea presimte fiorul inimii zburdalnice: „oare de ce iubirea doare?” Prea tânăr ca să mai aibă nevoie de alte calități, El înșiră platitudini, truisme, fantezii cosmice („te iubesc nesfârșit, cât Universul, cât Timpul”) în vremea ce Ea, mefientă încă, vrea doar să fie iubită „îngrozitor de mult”. Rică și Zița nu sunt prea departe, doar în secolul XIX…

Până și Dolphis, statuia din piață sub care ei se cunosc, este revoltată de atâta logoree amoroasă și ușurătate a ființei – prinde viaţă pentru a coborî de pe soclu să le tragă un perdaf amorezilor amețiți de iubire și grandilocvență; viața nu e poezie, chiar dacă poate fi vis. Din acest vis se vor trezi în timp, când rutina își instalează dispozitivul ucigător. Iubirea se transformă în căsnicie.

Patul conjugal devenit teren de luptă va dezvălui publicului ceea ce știm (aproape) cu toții: Dragostea nu durează decât 3 ani (după formula lui Beigbeder, pe care Solomon o știa primul), uneori nici atâta.

Poză din arhiva personală

Părerea mea: 

Titlul piesei ”Zăpezile de altădată” reprezintă un vers din ”Balada doamnelor din alte vremuri” a celebrului poet Francois Villon. Piesa plină de umor, spumoasă prezintă monotonia dintr-o căsnicie obișnuită.

Piesa începe într-un decor simplu, cu un El (CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA) și o EA (COSTINELA UNGUREANU) în parc, noaptea. EL debitează banalități și tâmpenii doar ca să îi fure un sărut fetei, o iubește ”cât tot Universul”, iar statuia Dolphis nu mai rezistă și coboară revoltată de pe soclu intervenind în discuția celor doi, încercând să-i trezească la realitate.

Partea a doua a spectacolului arată cum timpul le ruinează visele și le transformă în scrum. Ea vine de la un spectacol de teatru, la care fusese cu mama ei, și vrea să rezolve cu soțul ei o problemă care ”nu suferă amânare” chiar în toiul nopții când soțul ei dormea. Se îmbracă sexy, încercă să-l facă gelos pe soț, pentru a reaprinde dragostea de acum două decenii.

În final apare și statuia care îi întreabă: ”Vedeți că am avut dreptate?”

Chiar dacă a fost o comedie, monotonia se instalează dacă nu ai grijă de căsnicia ta. Trebuie din când în când condimentată!

Am stat în primul rând, am fost atât de aproape de actori și mi-a plăcut foarte mult cum au jucat! Abia aștept să-i revăd (pe unii dintre ei), vinerea viitoare, în piesa Avarul de Moliere.

Vă recomand această piesă! O piesă excelent jucată și pusă în scenă despre iubirea din viața reală!

 

• DISTRIBUȚIA:

• CERASELA IOSIFESCU

• ADRIAN ANDONE

• COSTINELA UNGUREANU

• CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA

• RALUCA PĂUN

• NICOLAE VICOL

• COSMIN RĂDESCU

• Scenografie: Puiu Antemir

  Producător: Marius Pîrlea

• Nu am avut voie să filmăm/fotografiem în timpul spectacolului, dar am făcut și eu două poze, nu prea reușite la final. 

• 
  
  A fost o surpriză să văd că a fost coadă la intrare și m-am bucurat să văd că foarte mulți tineri în sala, iar sala a fost plină de oameni frumoși din toate categoriile de vârstă. 

• 

  Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

  
  Pe curând!