La pas prin Parcul Național Cozia!

 

Poză din arhiva personală

Într-o zi de weekend de vară, împreună cu prietena mea am hotărât să evadăm din cotidian și să luăm la pas Parcul Național Cozia. Am plecat cu trenul din Craiova și am coborât în stația care poartă același nume cu mănăstirea - Mănăstirea Turnu H. Din stație până la mănăstire sunt în jur de 100-200 m, așa că am hotărât ca primul nostru obiectiv turistic pe care să-l vizităm să fie Mănăstirea Turnu. Aerul curat de munte l-am simțit de cum am coborât din tren, iar peisajul superb ne-a încărcat cu energie pozitivă și ne-a trezit sentimente unice, iar stresul cumulat de problemele zilnice s-a evaporat.

Mănăstirea Turnu este situată pe malul stâng al Oltului, într-un loc retras sub Muntele Cozia, iar numele mănăstirii vine de la un turn masiv, situat pe stânca ”Piscul lui Teofil” construit în secolul al II-lea de legiunile romane, ale cărui ruine se mai văd în Poiana Bivolari, mai jos de actuala hidrocentrală. Nu s-a numit de la început Mănăstirea Turnu, ci ”Schitul de după turn”, apoi ”Schitul Turnului”.

Deși drumul a fost scurt de la gară la mănăstire, noi am făcut aproximativ 30 minute, poate chiar mai mult, deoarece ne-am oprit să facem poze, să admirăm fiecare floricică sau copac care ne ieșea în cale (și copaci erau destui😂). 

Am fost de mai multe ori la Călimănești, dar în acea zi, a fost pentru prima dată când am vizitat Mănăstirea Turnu. Un loc liniștit și retras, în mijlocul naturii! Ne-am încărcat ”bateriile”, am aprins câte-o lumânare și ne-am rugat, apoi ne-am cumpărat câteva suveniruri pentru noi și pentru cei dragi și ne-am continuat drumeția, despre care vă voi povesti altădată.

O să las imaginile (voi posta câteva poze, deoarece noi am făcut sute de poze😂)să continue povestea și dacă aveți drum la Călimănești, județul Vâlcea, trebuie neapărat să vizitați mănăstirea!

Sensul giratoriu - poză din arhiva personală

poză din arhiva personală - în drum spre mănăstire

poză din arhiva personală - cruce de piatră în apropierea intrării în mănăstire

Intrarea principală a mănăstirii pe sub Turnul Clopotnița-poză din arhiva personală

Mănăstirea Turnu- poză din arhiva personală

Peștera pustnicilor -poză din arhiva personală

Curtea mănăstirii - poză din arhiva personală

Mănăstirea văzută de pe Muntele Cozia - poză din arhiva personală

Eu urcând Muntele Cozia!

Malul stâng al Oltului-poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

Poiana lui Căliman, județul Vâlcea

Sursă foto: arhiva personală

 Bună!

Împreună cu prietena mea, sătule de agitația și poluarea din Craiova, am hotărât să facem o mică plimbare cu trenul într-o zonă turistică, cât mai apropiată de județul nostru.

Ne-am cumpărat bilete online (foarte utilă și comodă această opțiune, poți vedea în timp real câte minute are întârziere trenul,stațiile și timpul de staționare) către Păușa, județul Vâlcea. Deși am feed-ul plin cu știri despre trenuri întărziate și alte întămplări neplăcute legate de CFR, călătoria cu trenul a fost chiar plăcută, un singur incident a fost, pe la jumătatea călătoriei, s-a defectat aerul condiționat, dar fiind dimineața devreme, nu ne-a afectat prea tare.

Am ajuns în halta Păușa și am mers pe strada Păușa, am trecut podul de peste Olt, apoi ne-am continuat drumul făcând stânga (spre dreapta ajungeți la Mănăstirea Cozia) pe Calea Traian. De la capătul podului până în părculeț sunt 1,7 km. Se pot închiria biciclete de la chioșculețul din capătul podului și se poate circula cu bicicletele pe malul stâng al Oltului.

Parcul este superb și am fost uimți de priveliștea mirifică, a fost o adevărată surpriză, deoarece noi nu știam de existența lui, noi mergeam către Mănăstirea Ostrov, care este cel mai vechi loc monahal de maici.

Parcul ”Poiana lui Căliman” este realizat după povestea păstorului ale cărui animale erau vindecate de boala picioarelor prin scăldarea în ”balta cu puteri cerești”. Uimit de binefacerile apei din ”câmpul lui Căliman” se confensează călugărilor de la Mănăstirea Cozia, povestindu-le de puterea tămăduitoare a acesteia. Călugării merg în poiană unde descoperă izvoarele, unde mai târziu însuși Mircea își va scălda bătânețea.

Proiectarea și execuția sunt realizate pe motivul mitic al calului și pe puritatea apelor vindecătoare care redau dinamic și simbolistic legenda.

Aceste informații despre legendă se găsesc pe o tabliță aurită amplasată în parc.

A fost o zi minunată, iar locurile vizitate ne-au încărcat ”bateriile” și ne-au încântat privirile. Tot drumul l-am parcurs pe jos, fără mașină sau alte mijloace de transport.

Parcul este superb, vă recomand să-l vizitați!

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală

poză din arhiva personală