În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄

Un prieten bun este ca vinul!

 Azi vreau să-ți prezint un tablou handmade foarte ușor de realizat. Mie îmi place foarte mult cum a ieșit!

În timp ce scriu acest text mi-a venit ideea sa-l îmbunătățesc, dar să încep cu începutul😅,materialele folosite la realizarea tabloului sunt:

- pietre;

- dop de plută de la un vin spumant;

- marker negru și roz;

- un carton dreptunghiular (ambalajul de la dresuri);

- pix;

- pentru lipit am folosit silicon la cald.

Am tăiat dopul în două părți, nicidecum egale😂, le-am cipârțit bine de tot (bine că nu se vede!), asta a fost pasul cel mai greu! Apoi am lipit dopul și pietrele de carton și am început să fac schiță cu creionul pentru picioare, mâini și pahare și când am văzut că nu scrie pe acest carton m-a luat cu leșin!😂 Am lipit pe partea care nu e lucioasă, deoarece m-am gândit că nu voi putea să scriu pe carton lucios și am avut surpriza neplăcută să constat că nu scrie nici pe partea nelucioasă.

Așa că fără schiță, am desenat direct cu markerele (picioarele, mâinile și paharele)! A sosit momentul să scriu citatul lui Cicero și a fost un adevărat chin. Deși am folosit un șervețel să nu se întindă cerneala (am scris cu stiloul, cu pixul nu mergea, apoi am dat cu pix peste si a mers!) tot s-a întinat puțin!

Spuneam la început că mi-a venit ideea să-l îmbunătățesc, mă gândeam să lipesc un carton mai gros pe spate, iar pe margini să împletesc sfoară și să o lipesc ca un fel de ramă, dar care să mascheze totodată și cartonul din spate.

Când îmi fac timp liber, voi pune în practică ideea, în cazul în care nu-mi vine alta!😅
Îți place tabloul meu? Ce sugestie de îmbunătățire ai?

Înscriu și această lucrare la tema numărul patru din cadrul transformărilor creative, intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!🍷

Ilinca și colțul ei de natură!

 Nu am mai creat nimic, de ceva timp, pentru transformările creative, iar azi inspirată de postarea Suzanei, i-am creat Ilincăi o bucățică din SInaia.

Provocarea Transformărilor creative păstrează aceleași principii ca și anul trecut: reducerea poluării prin reutilizarea creativă a obiectelor care și-au atins deja scopul.

În luna august a acestui an, vom lucra cu  Dopuri și capace.

Nu-ți mai amintești cine este Ilinca? Este o mini păpușică, câștigată la pufuleții cu surprize😅, iar Rux i-a ales acest nume românesc. Am căutat informații despre acest nume și am aflat că numele Ilinca este de origine românească și este un derivat al numelui Elena, care la rândul său provine din grecescul „Helene.” În greaca veche, „Helene” este asociat cu „helene,” care înseamnă „torță” sau „lumină strălucitoare.” De aceea, Ilinca este adesea interpretat ca având semnificația de „făclie,” „cea care aduce lumină” sau „strălucitoare.”

Numele Ilinca este popular în România și este considerat un nume tradițional, având conotații pozitive și luminoase, legate de ideea de căldură, lumină și claritate.

Deadpool a ținut neapărat să facă poză cu Ilinca, în caz că o ataca cerbul era gata să o salveze!

Acum că ți-am amintit cine este Ilinca, hai să-ți prezint colțul de natură creat special pentru ea.

Am folosit un dop de plută întreg, de la o sticlă de vin ”Crama Ceptura”, pe care este gravat un cerb - perfect pentru decorul pe care îl aveam în minte. Am folosit și o jumătate de dop de plută pe care l-am împărțit în trei părți - nu pot spune egale😂 - pe care le-am folosit ca ”tulpini” pentru conuri. Trei conuri (nu știu specia) luate din Roma și Bruxelle, pietricele verzi fosforescente cumpărate de pe Temu, hârtie de împachetat cadouri (a fost împachetat acest premiu în ea), o cutie de carton în care au fost ambalate niște coli pentru art journal (luate tot de pe Temu), frunze dintr-un pom care cred că este înrudit cu Frasinul, au forma de aripi de libelulă. Pentru lipit am folosit aracet și silicon la cald.

Pentru a tăia hârtia de împachetat am folosit un trimmer pentru hârtie, achiziționat tot de pe Temu la un super preț. Am ajustat cutia de carton, deoarece mi s-a părut prea mare pentru proiectul meu, apoi am lipit cu aracet hârtia de cadouri. După aceea, am lipit cele trei conuri în colțurile cutiei. Următorul pas a fost să fac un orificiu în capătul dopului de plută, pe care l-am umplut cu silicon și am înfipt frunzele în el. Dopul l-am lipit în mijlocul cutiei, apoi am lipit pietricelele ornamentale și trei scoici - în atâta verde era nevoie și de câteva ”roci”!

Cocoțat pe laptop Deadpool mă privea cu scepticism în timp ce meșteream, dar nu l-am băgat în seamă și mi-am văzut de treabă.

După ce am terminat, Ilinca și-a pus rucsacul în spate și a mers să viziteze colțul de natură, apoi am organizat o ședință foto pentru ea:

Ilinca te salută!

Am făcut puțin întuneric în cameră să-ți arăt cum strălucesc pietrele noaptea!

Înscriu această lucrare la tema numărul patru,intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!💝

Din ce poți crea o sticlă de vin, dar fără vin în ea?

Mai e puțin și vine toamna! Bine! Cam o lună! Dar cum timpul zboară cu o viteză foarte mare, mâine ne trezim cu toamna la ușă. Toamna este sezonul în care viiile prind viață și strugurii se transformă în vinuri rafinate, pe care le savurăm cu plăcere la fiecare degustare. Însă, după fiecare pahar de vin, rămân dopurile - mici amintiri ale momentelor frumoase petrecute împreună.

Toamna vinul e rege, strugurii dansează în vie. Ce frumos obiect se naște din dopurile sticlelor de vin, pentru a-i păstra amintirea?

În acest articol, vreau să îți povestesc despre cum am reușit să combin două dintre pasiunile mele: vinurile și creațiile handmade. Din dopurile sticlelor de vin am creat o sticlă de vin ornamentală, o piesă decorativă unică ce aduce un strop de frumusețe în casa mea și amintirea momentelor frumoase, petrecute cu bloggeri olteni la degustările de vin, dar nu numai.

Hai să descoperim împreună cum, din aceste mici bucăți de plută, poate lua naștere un obiect de ”artă” surprinzător. Răspunsul la întrebarea de mai sus îți va dezvălui secretul: o sticlă de vin ornamentală foarte drăguță, care va ține amintirile frumoase mereu vii!

Verificându-mi contul de Pinterest, am dat peste o imagine care ilustra două sticle de vin realizate din dopuri și m-am gândit că pot realiza și eu una. Însă eu am vrut o sticlă care să nu se lipească de un suport sau să o rezem, pur și simplu să aibă stabilitate, să se ”țină pe propriile picioare”!😂 În plus, nu m-a lăsat inima să tai dopurile, deci am folosit doar dopuri întregi.

Nu a durat foarte mult să realizez  sticla de vin ornamentală, aproximativ 30 de minute, dacă nu mă înșel, pentru că deja aveam în minte tot planul. Primul pas a fost să scot cutia în care aveam dopurile depozitate să văd dacă am suficiente, pentru că mai am în plan să realizez și altceva. Apoi mi-am luat ghemul de sfoară, cum am spus mai sus, știam deja ce voi folosi pentru realizarea ornamentului.

Am lipit dopurile de plută două câte două, în total 12 dopuri, deci 6 perechi. Apoi le-am lipit între ele, dând forma sticlei. Nu am vrut să tai niciun dop, deoarece voiam să rămână scrisul pe ele, să știu de la ce vin au fost, dar era un dezavantaj: nu mai arăta a sticlă, ci a bidon!😂Din fericire, am avut două dopuri mai micuțe decât celelalte și așa am rezolvat problema.

Din sfoară am vrut, inițial să croșetez doar un simplu lanț pe care să-l lipesc de jur-împrejur, dar apoi am croșetat un alt lanț de jur-împrejurul lanțului croșetat. Apoi rezultatul l-am lipit de jur-imprejurul dopurilor (sticlei). Mi-am făcut puține probleme, deoarece am crezut că sticla nu va sta în poziția verticală, dar sfoara croșetată i-a oferit stabillitate.

Fiecare dop își păstrează propria poveste, într-un decor plin de amintiri și frumusețe. Este uimitor cum din aceste mici bucăți de plută poate lua naștere ceva atât de special. Sper că acest proiect te-a inspirat să îți valorifici propriile amintiri și să creezi ceva unic pentru casa ta. Cu puțină imaginație și răbdare, orice este posibil! Ce zici? Îți place ornamentul meu?

Înscriu această lucrare la tema numărul patru din cadrul transformărilor creative, intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!🍷