Cartea conține povestiri scurte, unele dintre ele au fost publicate în diferite reviste înainte de a forma această carte.
Povestirile sunt despre experiențele amoroase și nu numai ale autorului. Mi s-au părut reușite și mi-au plăcut două dintre povestiri: ” Cine sunt eu?” și ”Două feluri de fericire”.
Printre motivele enumerate de ce iubim femeile a fost și ”pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie” și instantaneu în minte mi-a venit o prietenă de pe Facebook care poartă un război cu gândacii de bucătărie și am zâmbit.
Este o lectura agreabilă, dar nu extraordinară. Am cumpărat cartea datorită reclamei, evident nu este cea mai bună carte scrisă de domnul Cărtărescu.
Descrierea cărții este următoarea :
E limpede că și adulții au nevoie de povești. Numai că zânele lor și-au scurtat rochiile, și-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie și au învățat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat și mai periculos decât meseria de zână. Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, captivant, de un povestas a cărui viață seamană ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobișnuit care stă ascuns în carnea obișnuitului, în "ordinar" o sămânță de extraordinar care da rod epic. Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor "pentru ca sunt femei".
Semnul de carte este făcut de mine, am croșetat doi fluturași identici prin tehnica tunisiană pe care i-am cusut și i-am lipit cu silicon (în interior) de un bețișor de lemn de la cafea.
