Madama Butterfly este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Giacomo Puccini, un compozitor italian recunoscut pentru talentul său de a crea opere pline de emoție și profunzime. Puccini a avut o influență semnificativă asupra muzicii de operă din secolul XX, iar ”Madama Butterfly” este o dovadă a genului său de a explora dragostea și sacrificiul uman în contextul conflictelor culturale.
Lisa Houben, cea care a interpretat-o pe Cio-Cio-San, a fost pur și simplu
uimitoare! Atunci când a început să cânte ”Un bel dì vedremo”, parcă am simțit
fiori pe șira spinării. Vocea ei era atât de puternică și totuși atât de
fragilă, încât am simțit suferința și speranța personajului ei. A fost
imposibil să nu empatizez cu ea – și în același timp, să nu mă gândesc cât de
crudă e viața uneori.
Soprana Lisa Houben este recunoscută pe plan internațional pentru vocea sa expresivă și pentru interpretările emoționante ale unor roluri importante de operă. A performat pe scene din Europa, Asia și America, fiind apreciată pentru sensibilitatea și profunzimea cu care abordează rolurile lirice. Rolul Cio-Cio-San este unul dintre cele mai dragi roluri ale sale, și a reușit să-i dea viață cu o delicatețe aparte.
Mi-a plăcut mult și Licia Toscano, care a jucat-o pe Suzuki. A avut un rol
atât de sincer, mereu alături de Cio-Cio-San, încercând să o protejeze și să-i
aline durerile. Toscano a reușit să transmită acea afecțiune autentică și grija
prietenească pe care o ai pentru cineva drag.
Mezzosoprana Licia Toscano are o carieră vastă în operă, fiind cunoscută
pentru versatilitatea și puterea vocală. Toscano a interpretat numeroase roluri
celebre din operele lui Verdi și Bizet, iar în rolul Suzuki aduce o căldură și
o profunzime care sunt emblematice pentru abordarea ei artistică.
David Banos, care l-a jucat pe Pinkerton, a fost și el impresionant, deși personajul lui nu mi-a plăcut deloc. Banos a reușit să aducă exact acea aroganță și superficialitate care îl caracterizează pe Pinkerton, dar în același timp am simțit și o nuanță de regret, mai ales în ultimele scene. M-a surprins cât de bine a știut să echilibreze aceste trăsături. Ioan Cherata, în rolul lui Sharpless, consulul american, a fost ca un fel de conștiință a întregii povești – încerca să repare lucrurile, să îndulcească inevitabilul, și asta mi s-a părut foarte uman.
Tenorul David Banos este cunoscut pentru timbrul său puternic și tehnica
vocală impecabilă. De-a lungul carierei sale, a fost invitat să cânte pe
numeroase scene de operă din Europa, fiind apreciat în special pentru rolurile
din operele lui Puccini și Verdi. Baritonul Ioan Cherata este o prezență
constantă la Opera Română Craiova, cunoscut pentru interpretările sale pline de
sensibilitate.
Regia artistică a fost semnată de Chris Catena, iar asistența oferită de Arabela Tănase. Scenografia lui Răsvan Drăgănescu a fost perfectă pentru
atmosfera acestei povești tragice, iar conducerea muzicală a lui Francesco di
Mauro... sincer, mi-a plăcut la nebunie cum orchestra a reușit să redea fiecare
emoție, de la bucurie până la disperare. Parcă muzica mă purta dintr-o stare în
alta, fără să-mi dau seama când s-a întâmplat.
Pe lângă protagoniștii care au dominat scena cu interpretările lor impresionante, fiecare membru al distribuției a contribuit la crearea acestei atmosfere magice. Să aruncăm o privire asupra celor care au dat viață personajelor din ”Madama Butterfly”:
Francesco Cipri un artist cu o vastă
experiență în rolurile de caracter, a oferit o interpretare foarte
convingătoare a lui Goro, agentul de căsătorii intrigant. Cipri este cunoscut
pentru abilitățile sale de a da viață unor personaje negative cu un farmec
aparte, iar Goro nu a fost o excepție.
Tenorul Cristian Fofucă este unul
dintre talentele în ascensiune ale operei din România. Deși rolul Prințului
Yamadori este unul secundar, Fofucă a adus o notă de eleganță și noblețe, subliniind
delicatețea momentului în care Cio-Cio-San refuză cererea sa în căsătorie.
Bassul Ioan Toma este bine cunoscut
pentru vocea sa profundă și impunătoare. Bonzo, unchiul lui Cio-Cio-San, este
un personaj sever, iar Toma a reușit să-i redea autoritatea și dezaprobarea
față de nepoata sa într-o manieră care a transmis clar ruptura emoțională
dintre ei.
Say Ufuk Gengis a avut un rol mic,
dar important în calitate de Comisar imperial, conducând ceremonia de căsătorie
dintre Pinkerton și Cio-Cio-San. Prezența sa a fost fermă, contribuind la
autenticitatea scenei ceremoniale.
Andrei Leonte în rolul copilului, a fost adorabil și a reușit să aducă un plus de emoție în scenele alături de Cio-Cio-San. Prezența sa inocentă a accentuat tragismul poveștii și a făcut finalul cu atât mai dureros.
Cel mai emoționant moment a fost finalul, când Cio-Cio-San își ia rămas bun
de la copilul ei și își acceptă destinul. Nici nu știu cum să-ți explic... dar
am simțit cum toată sala amuțea. Era ca și cum nimeni nu îndrăznea să respire,
și asta doar datorită interpretării Lisei Houben și a atmosferei create de
orchestră.
Ca să înțelegi cu adevărat complexitatea acestei opere și emoțiile transmise de artiști, e bine să cunoști și firul poveștii, o poveste despre iubire, speranță și sacrificiu:
Madama Butterfly spune povestea tragică a lui Cio-Cio-San (cunoscută și sub
numele de Butterfly), o tânără gheișă japoneză care se căsătorește cu
locotenentul american B.F. Pinkerton. Pinkerton vede căsătoria doar ca o
convenție temporară, însă Butterfly își pune toată speranța în iubirea lor și
își renunță la familia și tradițiile pentru a fi alături de el. După plecarea
lui Pinkerton, Butterfly așteaptă cu credință întoarcerea acestuia, convinsă că
se vor reuni pentru a-și întemeia o familie alături de copilul lor.
Pinkerton se întoarce după câțiva ani, dar cu o nouă soție, intenționând să ia copilul în America. Cio-Cio-San, distrusă de trădare și neputând concepe o viață fără demnitate, decide să își ia viața pentru a-și proteja onoarea. Opera subliniază contrastele dintre culturile japoneză și americană, iubirea naivă și egoismul, și tragedia sacrificiului făcut din dragoste.
Să știi că m-a surprins cât de mult mi-a plăcut opera asta. Nu eram sigură
că o să fie genul meu de spectacol, dar am fost atât de absorbită de poveste și
de muzică încât mi-am dat seama cât de frumos poate fi. Dacă ai ocazia, ar
trebui să mergi și tu. Chiar și pentru cineva care nu e neapărat familiarizat
cu opera, experiența live e cu totul altceva. Crede-mă, e imposibil să nu fii
impresionat de talentul artiștilor și de magia unei astfel de producții.
Pe curând!💝