Set de suporturi pentru servirea mesei croșetat

 Inspirată de setul croșetat de Daniela m-am hotărât să-mi croșetez propriul set de suporturi pentru servirea mesei. Eu am ales un model mai simplu care sper să fie practic.

Vreau sa fac un set format din șase suporturi pentru farfurii, pahare și tacâmuri. Am reușit să finalizat sâmbătă doar un suport pentru farfurie, iar suportul pentru pahar este aproape gata, deoarece a trebuit să plec la Wine Tonic Festival. Încă nu am o idee clară despre cum va arăta suportul pentru tacâmuri, dar până termin cele cinci piese pentru farfurii și cele cinci pentru pahar îmi va veni inspirația.

Acum vreau să-ți arăt cum a ieșit suportul pentru farfurie. Am folosit ață bej, cred că este lână, de la un fost pulover și ață lila luată din second hand.

Am început cu inelul magic și 12 piciorușe duble și am continuat să cresc până am ajuns la diametrul dorit, apoi am început să croșetez buclele de pe margini cu ața lila.

Apoi am început și suportul pentru pahar în același mod cum am croșetat suportul pentru farfurie.

Cam atât pentru azi! Dacă ai vreo idee pentru suportul meu de tacâmuri, o aștept cu interes.

Sper că-ți plac suporturile mele! 

Pe curând!💝

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄

Reciclare creativă: Profesor Vulpe!

Astăzi, am decis să iau o pauză și să mă relaxez puțin. În cadrul proiectului Provocări verzi, l-am creat pe profesorul Vulpe, o creație mult mai rapidă și simplă decât ce aveam inițial în minte. Voi povesti în curând și despre vizita la o altă fabrică din Craiova, parte din proiectul Fabricat la Craiova, pe care am vizitat-o duminică. Dar, până atunci, hai să facem cunoștință cu ProfesorVulpe!

Planul meu era să fac niște decorațiuni pentru art journal, inspirată de tutoriale văzute pe Facebook. Dar, surpriză! Din câteva frunze adunate din curte, a prins viață... profesorul Vulpe!

Profesorul Vulpe a fost rezultatul unui proiect spontan, dar distractiv. Am folosit materiale accesibile oricui, lucruri pe care le ai deja acasă:

Două frunze (le-am cules din curte);

O bucată de carton (eu am reciclat ambalajul unei perechi de dresuri);

Lipici;

Creion și marker;

Foarfecă;

Hârtie albă și roșie pentru detalii.

Poți să îți personalizezi personajul după bunul plac și să experimentezi culori și forme. Creativitatea nu are limite!

Am fost atât de mulțumită de prima vulpiță, încât am creat alta. De data aceasta, am adăugat câteva detalii noi și am ales să o laminez. Laminarea a scos în evidență nervurile frunzei, creând un efect vizual impresionant. Chiar dacă gelul roșu s-a întins puțin, am fost încântată de rezultat – micile imperfecțiuni fac vulpița mai interesantă și unică.

Pentru a crea cea de-a doua Vulpe am folosit: două frunze, un pix cu gel roșu, un marker gri și stikere.

Am încercat să surprind în poze detaliile frunzelor scoase în evidență prin laminare, însă nu sunt sigură cât de bine am reușit. În schimb, am reușit să evidențiez imperfecțiunile desenului – se pare că am stofă de Picasso.😂

Am descoperit că, pentru a doua vulpiță, aracetul a funcționat mult mai bine pentru lipirea frunzelor decât siliconul la cald, pe care l-am folosit la prima. Siliconul a creat mici cute când am încercat să laminez prima vulpiță, dar chiar și așa, acel mic defect i-a dat o notă aparte, făcând-o specială.

Creația personajelor din frunze a fost o experiență relaxantă. Dacă și tu vrei să îți încerci îndemânarea, nu ezita să te joci cu forme, texturi și culori. Natura îți oferă o mulțime de materiale gratuite și eco-friendly pentru a-ți pune creativitatea la încercare!

 Am ales să laminez creațiile mele din frunze pentru un aspect mai durabil și detalii accentuate.

Pe curând!🦊

Două țestoase, o prietenie

Într-o pădure plină de mistere, unde razele soarelui pătrundeau jucăuș printre frunzele verzi, trăiau doi prieteni buni: Tilly și Timo, care într-o zi se certau pe o temă importantă: cine este mai înțelept, ele sau restul animalelor din pădure?

„Noi, țestoasele, suntem cele mai înțelepte ființe din această pădure!”, spuse Tilly cu un aer de superioritate. „Ne mișcăm încet, ne protejăm cu carapacea noastră și trăim ani mulți, pentru că avem răbdare și știm când să ne retragem.”

Timo dădu din cap aprobator, dar adăugă: „Așa este, dar asta nu înseamnă că suntem mai înțelepte decât celelalte animale. Înțelepciunea vine din adaptabilitate și capacitatea de a învăța din greșeli.”

În timp ce se contraziceau, au observat o bufniță înțeleaptă care stătea pe o crenguță, ascultându-le conversația. Curioase, țestoasele au hotărât să o întrebe ce părere are.

„Bufniță, tu care vezi totul de sus, spune-ne, cine este cel mai înțelept animal din această pădure?” întrebă Tilly.

Bufnița își roti privirea blândă spre ele și le răspunse: „Înțelepciunea nu stă doar în a trăi mult sau în a te mișca încet, ci în a înțelege că fiecare ființă are un loc și un rol în lume. Tu, Tilly, ești înțeleaptă pentru că știi să te retragi atunci când trebuie. Tu, Timo, ești înțelept pentru că înțelegi că a învăța din greșeli te face mai puternic. Dar adevărata înțelepciune vine din respectul față de diferențele dintre noi.”

Țestoasele se priviră una pe cealaltă și zâmbiră. Își dădură seama că, deși sunt diferite, amândouă sunt înțelepte în felul lor.

„Cred că ai dreptate, bufnițo”, spuse Timo. „Fiecare animal are ceva de învățat de la celelalte.”

De atunci, țestoasele nu s-au mai certat pe tema înțelepciunii, ci au învățat să-și respecte calitățile unice, înțelegând că adevărata înțelepciune este să te cunoști pe tine însuți și să apreciezi darurile fiecăruia.

Sper că ți-a plăcut povestea mea ! Acum să-ți prezint personajele:

Timo este o țestoasă primită cadou de la Rux, o prietenă dragă, iar Tilly este croșetată de mine.

Am cumpărat de pe Temu un kit croșetat-Turtle, are tot ce trebuie pentru a croșeta o broscuță țestoasă: ochișori, umplutură, ață, croșetă (nr. 3 și nr. 4), marcatori de rând, ac de cusut de plastic. Are tutorial tipărit, dar există și tutorial video pe youtube, il voi lăsa mai jos, în cazul în care vrei să încerci și tu să faci o broscuță.

Kitul a costat 13,82 lei. Am mai comandat un kit de croșetat, tot o țestoasă, dar verde de data aceasta. 

Închei cu un gând: fiecare dintre noi are propriile trăsături și talente unice, care ne fac speciali. Așa cum Tilly și Timo au învățat să aprecieze diferențele dintre ele, te încurajez și pe tine să îți recunoști și să îți valorizezi calitățile personale. Fiecare dintre noi contribuie la frumusețea lumii în felul nostru!

Pe curând!🐢

***pozele sunt din arhiva personală

Melci, scoici, roze, crengi

 Dacă nu ți-ai dat seama deja de unde m-am inspirat pentru titlul acestui articol, îți dau un indiciu:

”Luai acul, pusei ața,

Melci, scoici, raci, craci,

Luai acul, pusei ața,

Melci, scoici, raci, craci,”

Bun! Acum că ai idee (sau nu!?) de unde vine titlul, până la finalul articolul vei afla. Dar să trecem mai departe: Te întrebi despre ce este vorba? Ei bine, este vorba despre un ornament handmade realizat din melci, scoici, trandafiri, crengi și sfoară.

Am adunat foarte multe scoici în mini-vacanța oferită de sponsorii SuperBlog pe Litoralul Românesc, iar acum a venit momentul să le folosesc într-un proiect creativ.

Inițial am vrut să fac un ornament din scoici pentru vânt, văzusem  în Jumbo și mi-a rămas gândul la acel ornament, poate dacă era mai ieftin cumpăram, dar așa mi-am creat chiar eu unul. O să vezi de ce zic inițial, pentru că i-am găsit un alt loc.

Am folosit pentru realizarea lui: melci, scoici, roze (trandafiri), crenguță de nuc, sfoară, perle și un mic clopoțel. Provocarea cea mai mare a fost să îngăuresc scoicile și crenguța. 

Când am făcut găuri crenguței, soțul nu era acasă, și nu știam unde își ține capetele de la bormașină, așa că am improvizat și am folosit vârful montat în bormașină și un surub foarte ascuțit. Am stricat câteva crenguțe până am reușit! E mult mai greu să faci găurile cu un șurub, era mai simplu cu un vârf tip burghiu.

Apoi au urmat scoicile la îngăurit, între timp a venit soțul acasă și mi-a dat un cap vidia care a fost de mare ajutor, am îngăurit scoicile după acest tutorial găsit pe Facebook. 

Crenguta am lăcuit-o, până am făcut găuri scoicilor, ea era aproape uscată, apoi am înșirat scoicile pe sfoară. Am ornat crenguța cu câțiva trandafiri roșii pe care i-am cumpărat de pe Temu și perle roz și albe.

Am făcut trei șiraguri de scoici, am pus și un mic clopoțel în vârful celui din mijloc, iar locul ornamentului va fi în bucătărie (după ce vom finaliza renovările) alături de un tablou realizat de copilași cu autism, susținuți de Asociația Visuri și Speranțe. Îl poți admira în videoclipul de mai jos:

Nu-i așa că se potrivește cu acest tablou minunat, pictat pe lemn? 

Melodia lui Mărgineanu a fost inspirația mea pentru titlul articolului - Melci, scoici, raci, craci. Sper că ți-a plăcut ornamentul meu! 

O zi frumoasă să ai! Pe curând!🐌🌹

*pozele sunt din arhiva personală, primul video este realizat cu canva

De la birou în grădină !

 .... povestea organizatorului din dopuri de plastic!

Mi-am luat câteva zile ”fără internet” după programul de serviciu, deoarece vederea mea a avut de suferit. Nu mai vedeam nici de aproape, nici de departe, era cam totul în ceață, iar pauza aceasta a ridicat ceața. Prea multe ore la calculator/ telefon dăunează organismului, nu doar ochilor! În aceată pauză, am citit, m-am plimbat, am alergat.

Așa că ziua de azi mi-am dedicat-o, în mare parte, aranjând grădina cu flori din jurul balansoarului, unde obișnuiesc să mă relaxez.  M-am trezit la ora 6:00 a.m., mi-am făcut o cafea cu lapte, sau mai bine zis lapte cu cafea😂, am citit 70 de pagini din volumul al doilea din seria Jocurile foamei, apoi m-am apucat de curățenie. Am strâns frunzele căzute, se pare că a venit sezonul lor, apoi am dat peste un ghiveci de pământ care s-a spart, dar pe care nu l-am putut arunca, deoarece era de la mamaia mea.

Am luat ghiveciul, care nu mai avea nici fund, și l-am fixat bine în pământ, l-am pictat (mai degrabă mâzgălit) cu vopsea acril magenta, am pus Petunii, care miros minunat. Erau deja înflorite și cam mari, dar sper să-și revină deoarece s-au cam ofilit. Apoi am găsit un coșuleț împletit, pe care l-am primit de un 8 Martie, în care am pus un mini-ghiveci de plastic în care am plantat Iarbă de piatră.

Am improvizat un mini gărduț din niște pavele rămase, pentru a-mi protejeze câteva floricele de Uzzi. Nu le rupe, dar să nu facă pipilică pe ele. Așa mi-a mai uscat lavanda! Acest gărduț este provizoriu, pentru că mi-am comandat de pe Temu un gărduț super-drăguț. După ce am terminat de aranjat ornamentele mele de grădină, parcă lipsea ceva și... mi-am amintit de un proiect vechi, de aproape 5-6 ani, realizat din dopuri de plastic.

Îmi amintesc că tocmai îmi cumpărasem un pistol de lipit cu silicon și voiam neapărat să lipesc ceva, așa că am luat dopurile de plastic pe care le stângeam (pe atunci eram mare băutoare de cola) și m-am apucat de treabă. Am creat un suport pentru creioane și pixuri, dar,  după un timp, am renunțat la el pentru că-mi ocupa cam mult loc pe birou. L-am mutat în baie, unde l-am folosit ca organizator pentru periile de păr, deoarece aveam multe și diverse, dar după o perioadă...a ajuns în dulapul de sub chiuveta, unde soțul meu a început să-l folosească pentru a-și ține surubelnițe și alte unelte. Astăzi, însă, a devenit ornament de grădină!

Cum l-am confecționat? Foarte simplu! Am luat trei tuburi de carton, de la hârtia igienică, și am lipit dopurile în jurul lor, apoi le-am lipit între ele formând un fel de triunghi. Fundul l-am făcut din carton, un ambalaj de la coletele primite! Le-am ornat cu mărgele, care au mai picat de-a lungul timpului. Azi, i-am dezlipit fundul de carton, am pus trei mini-ghivece (rămase de la cactuși) în fiecare tub și am plantat tot iarbă de piatră.

Apropos, am pictat doi pitici de grădină, pe care îi aveam de ceva timp și se decoloraseră, și o lampă de grădină în formă de floare. Această floare am spart-o și am lipit-o cu silicon, iar acum îi venise timpul să o pictez.

Mă uit acum la organizatorul meu din dopuri și mă gândesc la cât de multe roluri a avut în toți acești ani. De la birou, la baie și acum în grădină, a trecut prin multe transformări, dar și-a găsit în final locul perfect. E o amintire frumoasă a faptului că uneori, cele mai simple lucruri pot aduce un strop de culoare și bucurie acolo unde te aștepți mai puțin. Acum, când mă așez pe balansoar, mă simt înconjurată nu doar de flori, ci și de povești – poveștile obiectelor pe care le-am creat.

Pe curând!💝

Din ce poți crea o sticlă de vin, dar fără vin în ea?

Mai e puțin și vine toamna! Bine! Cam o lună! Dar cum timpul zboară cu o viteză foarte mare, mâine ne trezim cu toamna la ușă. Toamna este sezonul în care viiile prind viață și strugurii se transformă în vinuri rafinate, pe care le savurăm cu plăcere la fiecare degustare. Însă, după fiecare pahar de vin, rămân dopurile - mici amintiri ale momentelor frumoase petrecute împreună.

Toamna vinul e rege, strugurii dansează în vie. Ce frumos obiect se naște din dopurile sticlelor de vin, pentru a-i păstra amintirea?

În acest articol, vreau să îți povestesc despre cum am reușit să combin două dintre pasiunile mele: vinurile și creațiile handmade. Din dopurile sticlelor de vin am creat o sticlă de vin ornamentală, o piesă decorativă unică ce aduce un strop de frumusețe în casa mea și amintirea momentelor frumoase, petrecute cu bloggeri olteni la degustările de vin, dar nu numai.

Hai să descoperim împreună cum, din aceste mici bucăți de plută, poate lua naștere un obiect de ”artă” surprinzător. Răspunsul la întrebarea de mai sus îți va dezvălui secretul: o sticlă de vin ornamentală foarte drăguță, care va ține amintirile frumoase mereu vii!

Verificându-mi contul de Pinterest, am dat peste o imagine care ilustra două sticle de vin realizate din dopuri și m-am gândit că pot realiza și eu una. Însă eu am vrut o sticlă care să nu se lipească de un suport sau să o rezem, pur și simplu să aibă stabilitate, să se ”țină pe propriile picioare”!😂 În plus, nu m-a lăsat inima să tai dopurile, deci am folosit doar dopuri întregi.

Nu a durat foarte mult să realizez  sticla de vin ornamentală, aproximativ 30 de minute, dacă nu mă înșel, pentru că deja aveam în minte tot planul. Primul pas a fost să scot cutia în care aveam dopurile depozitate să văd dacă am suficiente, pentru că mai am în plan să realizez și altceva. Apoi mi-am luat ghemul de sfoară, cum am spus mai sus, știam deja ce voi folosi pentru realizarea ornamentului.

Am lipit dopurile de plută două câte două, în total 12 dopuri, deci 6 perechi. Apoi le-am lipit între ele, dând forma sticlei. Nu am vrut să tai niciun dop, deoarece voiam să rămână scrisul pe ele, să știu de la ce vin au fost, dar era un dezavantaj: nu mai arăta a sticlă, ci a bidon!😂Din fericire, am avut două dopuri mai micuțe decât celelalte și așa am rezolvat problema.

Din sfoară am vrut, inițial să croșetez doar un simplu lanț pe care să-l lipesc de jur-împrejur, dar apoi am croșetat un alt lanț de jur-împrejurul lanțului croșetat. Apoi rezultatul l-am lipit de jur-imprejurul dopurilor (sticlei). Mi-am făcut puține probleme, deoarece am crezut că sticla nu va sta în poziția verticală, dar sfoara croșetată i-a oferit stabillitate.

Fiecare dop își păstrează propria poveste, într-un decor plin de amintiri și frumusețe. Este uimitor cum din aceste mici bucăți de plută poate lua naștere ceva atât de special. Sper că acest proiect te-a inspirat să îți valorifici propriile amintiri și să creezi ceva unic pentru casa ta. Cu puțină imaginație și răbdare, orice este posibil! Ce zici? Îți place ornamentul meu?

Înscriu această lucrare la tema numărul patru din cadrul transformărilor creative, intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!🍷

Restaurarea unei cărți vechi: Copertă handmade!

 Zilele trecute spuneam, în postarea despre cățelul pictat pe piatră, că am o carte veche cu poezii și fabule cu morală, dar care nu mai are coperți. Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am apucat să-i fac hăinuță nouă - pardon, coperți!!

Am cotrobăit prin cuiuțele mele de depozitare cu diverse materii prime, adunate de-a lungul timpului și pentru confecționarea coperții am folosit următoarle materiale:

- hârtie de împachetat cadouri;
- ”diamante rămase de la picturile cu diamante;
- bandă dublu adezivă, de care sunt foarte mulțumită, pe care am achiziționat-o de pe Temu;
- sclipici roșu, achizionat dintr-un magazin din Craiova, Magic Hobby;
- lipici pentru puzzle, cumpărat din Jumbo;
- carton, ambalajul unui colet;
- pensete, achizionate tot de pe Temu;
- foarfecă și cuter;
- ochișori, tot din magazinul Magic Hobby:
- silicon de lipit la cald.

Apoi m-am apucat de treabă ( am folosit pentru măsurat ruleta soțului, deoarece rigla mea are cifrele șterse): Am măsurat cartea de mai multe ori, conform unei zicale din popor: ”măsori de zece ori și tai o singură dată!”, dar nu știu cum am reușit că am făcut coperta mai mică.😂  Un lucru e sigur: dacă vreau să mă reprofilez, croitoria nu e de mine!

Bun! Mai departe am măsurat, decupat și lipit hârtia de împachetat cadouri. Am folosit două modele, deoarece nu am avut suficientă hârtie pentru crearea acestei coperți. Cartea are dimensiunea 13x17 cm, am uitat să specific!

Apoi, până s-a uscat lipiciul, eu am realizat minunata creatură, care reprezintă un iepure, dacă nu ți-ai dat seama!😂😂 Cum l-am realizat? Am folosit un model de iepuraș de pe Beccy’s place, peste care am pus bandă dublu adezivă și-am început să lipesc diamante:

Am presărat sclipiciul roșu peste diamante să umplu spațiile rămase între ele, deoarece  se puteau lipi cu timpul, diverse impurități, care deteriorau aspectul MINUNAT al iepurașului meu.😂Pentru a lipi minunatul iepuraș, dar și coperta de cotorul cărții, am folosit silicon, deoarece eate mult mai rezistent.

Am restaurat puțin și cotorul cărții deoarece acesta era rupt la jumătate. Am folosit lipiciul pentru puzzle să lipesc peste el un material ( de la o mărturie de botez în care se aflau bomboane), peste care am lipit hârtie. Banda subțire de saten, tot de la mărturia de botez, am folosit-o ca semn de carte.

Rezultatul îl poți vedea mai jos:

Povestea coperții, cu sau fără morală, este următoarea: Iepurașul din diamante, cu inimă mare mov, mănâncă kiwi și avocado pentru a avea energia necesară să găsească cheia spre ușa înțelepciunii.

Înscriu această postare, care sper să respecte toate condițiile, deoarece cartea mea nu are ilustrații și nu e de colorat, singurele ilustrații sunt cele de pe copertă, la provocarea verde Al doilea popas. Magia cartilor ilustrate / de colorat.

Pe curând!💝

Pictură pe sticlă: Femeia Africană!

 A trecut ceva timp de când nu am mai realizat nicio lucrare handmade, însă în weekend-ul care tocmai a trecut am pictat un tablou, pe sticlă, care reprezintă o femeie africană. Tabloul nu a ieșit perfect pentru că... voi povesti pe parcurs, dar mie îmi place și așa.

Am fost mereu fascinată de cultura africană și am vrut să imortalizez esența acesteia prin tabloul meu. Probabil că m-au atras, cel mai mult, veșmintele și bijuteriile viu colorate, care emană doar optimism.

Vesmintele tradiționale africane sunt pline de culoare și semnificație. Fiecare piesă de îmbrăcăminte poate spune o poveste despre identitatea și statutul social al purtătorului. În multe culturi africane, femeile poartă robe lungi și viu colorate, cum ar fi kente în Ghana sau dashiki în Nigeria. Aceste haine sunt adesea realizate din țesături bogate în modele complexe și culori vibrante.

Bijuteriile joacă un rol important în cultura africană, nu doar ca obiecte decorative, ci și ca simboluri ale statutului, puterii și spiritualității. Femeile africane poartă adesea coliere, brățări și cercei realizate din materiale naturale precum mărgele, scoici, lemn și metale prețioase. Aceste bijuterii sunt adesea moștenite din generație în generație și pot avea semnificații culturale profunde.

Cultura africană este extrem de diversă, cu sute de triburi și grupuri etnice, fiecare cu propriile sale tradiții și obiceiuri. Dansul, muzica și arta sunt esențiale pentru viața cotidiană și festivități. De exemplu, dansul și muzica tradițională sunt folosite pentru a marca evenimente importante precum nașterile, nunțile și ceremoniile de inițiere.

În plus, femeile joacă un rol central în multe comunități africane, fiind adesea gardienele tradițiilor și înțelepciunii. Ele sunt implicate în diverse meșteșuguri, agricultură și activități comerciale, contribuind astfel la bunăstarea familiei și comunității.

Nu sunt un artist profesionist, probabil dacă îmi citești blogul știi acest lucru,  dar iubesc să încerc lucruri noi și să mă joc cu diferite tehnici, mai degrabă o amatoare creativă, că până la artist drumul este lung. Am mai pictat pe sticlă o icoană - Sfântul Alexandru și  un tablou cu flori.

Pentru realizarea acestui tablou am folosit următoarele materiale: Ramă tablou 297mm x 210mm, culori acrilice, pensule, lac pentru sticla și multă răbdare.

Primul pas a fost să curăț foarte bine sticla ramei, apoi am pictat conturul femeii. După ce am terminat conturul și s-a uscat, l-am cosmetizat puțin folosind un băț (dintr-o ramura de măr) ascuțit, apoi am dat un strat de lac pentru a fixa conturul.

Următorul pas a fost să pun culoare în tablou. Am combinat culori și am pus ce culori mi-au atras atenția în acel moment, am folosit și acrilice cu sclipici.

Ultimul pas a fost fundalul. Aici am avut o mică problemă, nu am putut să decid ce culoare să fac fundalul și într-un final, mi-am amintit că am un tub de gri (bazalt parcă) și am zis că așa va fi fundalul.

Am luat tubul și....supriză!... acesta a fost spart și vopseaua era aproape uscată! Dar nu m-am lăsat!NU! Abia mă decisesem la fundal, nu mă putea împiedica nimic, așa că am amestecat vopseaua cu apă....și-am amestecat ceva timp....și am crezut că am omogenizat-o, dar....

spatele tabloului

Pentru că nu am omogenizat vopseaua suficient...și nici nu am mai avut să completez, au rămas unele goluri, pe care le poți observa în lucrarea finală (prima poză) ca nisțe dâre. Am dat cu argintiu, cu sclipici, nimic nu le-a acoperit, doar vopseaua gri bazalt putea repara dârele, dar nu am mai avut. N-am avut decât să îl las așa.

În casă nu se văd prea tare, par niște reflexii, însă afară, se văd destul de clar.

Acesta este tabloul realizat de mine și m-aș bucura tare mult dacă mi-ai lăsa un feedback, trecând peste micul defect din fundal.

Pe curând!💝

Inel din mărgele de nisip și sârmă

Bijuteriile au fost întotdeauna mai mult decât simple accesorii. Ele spun povești, transmit emoții și reflectă personalitatea celui care le poartă. Astăzi vreau să îți împărtășesc povestea inelului din mărgele și sârmă pe care l-am realizat recent, pentru tema numărul trei din cadrul transformărilor creative, tema se numește ”Accesorii” și trebuie să realizăm un accesoriu sau o bijuterie, eu am făcut un simplu ineluș.

O Privire asupra Istoriei Inelului

Inelul are o istorie îndelungată, fiind una dintre cele mai vechi forme de bijuterii cunoscute de omenire. Primele inele datează din perioada Egiptului Antic, unde erau confecționate din os, lemn sau piatră și erau folosite ca simboluri ale statutului social. În Roma Antică, inelele erau purtate ca semn al identității și erau adesea gravate cu sigilii personale.

În Evul Mediu, inelele au căpătat semnificații religioase și erau purtate ca simboluri ale credinței. În epoca Renașterii, acestea au devenit adevărate opere de artă, încrustate cu pietre prețioase și bogat decorate.

Astăzi, inelele continuă să fie apreciate nu doar pentru frumusețea lor, ci și pentru semnificațiile lor personale și emoționale. Un inel handmade, cum este cel pe care l-am creat, adaugă un plus de unicitate și originalitate.

Procesul de Creație

Inelul pe care l-am creat este unul simplu și ușor de făcut, nu mă pricep să fac bijuterii sau accesorii a căror materie de bază să fie sârma. Iată cum am realizat acest inel:

Materialele: Am ales mărgele de nisip roșii și sârmă de cupru, pentru flexibilitate și durabilitate.

Designul: Am schițat designul în minte, ca un bijutier adevărat😂, gândindu-mă la un model ce combină eleganța cu un stil modern.

Construcția: Am început prin a forma baza inelului din sârmă, apoi am adăugat mărgelele, fixându-le cu atenție ...și asta a fost tot.

În timp ce lucram la acest inel, m-a inspirat un cântec ce îmi răsuna mereu în minte ”Inscripție pe un inel” de Nicu Alifantis. Această melodie, cu versurile sale pline de emoție și semnificație, m-a însoțit pe tot parcursul procesului creativ. Muzica lui Nicu Alifantis, cu tonurile sale lirice și profunde, îmi amintește de frumusețea lucrurilor simple și de importanța detaliilor.

Inelul din mărgele și sârmă este o piesă unică ce reflectă pasiunea pentru meșteșug și creativitate. Prin acest articol, am dorit să împărtășesc cu tine, nu doar procesul de creație, ci și bucuria de a transforma materiale simple în bijuterii speciale. 😃Sper că te-am inspirat să experimentezi și tu astfel de proiecte handmade și să descoperi frumusețea lucrului manual. Mulțumesc că ai citit și sper să revii pentru mai multe povești și idei creative!

Pe curând!💝