Este o carte cu un sfârșit fericit și este potrivită pentru o perioadă când suferim de astenie😀, dar nu numai.
Într-un sat uitat de lume, în care, din cauza războiului și a foametei, trăiesc tot mai puțini (și numai) bătrâni. Anatolia este cea mai tânără din sat, are 58 de ani, iar într-o zi se pregătește să moară, dar la ușa ei bate Vasili cu o coasă nouă pentru ea și nu moartea pe care ea o aștepta.
 |
| poză din arhiva personală |
Anatolia avusese o viață grea și multă suferință, dar de acum totul se va schimba, si nu doar viata ei ci a întregului sat.
Toți din sat aveau porecle, de exemplu, Vasili Kudamant - de la Ku dam - o datorie amânată. Anatolia, singura dintre fiicele lui Sevoianț Kapiton care semăna leit cu negriciosul ei bunic, de la care și primise tot neamul porecla de Sevoianț, în limba maranenilor sev însemna negru.
Șlapkanț - neamul lui Pălărie;
Șalvaranț - neamul lui Șalvar (Ovanes, unul dintre personaje, avea un bunic care își făcuse o pereche de pantaloni noi pe care nu a mai apucat să îi poarte, deoarece datorită unui șrapnel și-a amputat o parte din picior).
Maranenii își păstrau tradiția cu sfințenie ”Potrivit unei străvechi credințe respectate cu sfințenie de locuitorii Maranului, nu ai voie să verși apă fierbinte pe pământ joia și vinerea - ca să nu opărești picioarele lui Cristos.”, credeau în vise: ”Maranenii dădeau o importanță deosebită viselor. Și le povesteau unii altora, încercând să ghicească sensul tainic pe care-l purtau acestea. Neapărat lămureau care este ziua săptămânii. Dacă era duminica, nu era motiv de îngrijorare - visul de duminică este neutru, nu prevestește și nu promite nimic. În noaptea de marți spre miercuri însă trebuie să ții minte tot ce vezi, fiindcă tocmai miercurea, între primul și al doilea cântat al cocoșilor, vin visele prevestitoare.”. Am râs cu voce tare când Valinka a aruncat drojdia în hazna.😂Sau când a trimis pantofii de piele ai răposatului ei soț printr-o consăteană pe lumea cealaltă.
Mai jos las câteva citate care mi-au plăcut:
”Memoria omului este selectivă.”
”Nimic nu distruge mai tare ca lipsa de activitate... . Lipsa de activitate și lenea răpesc sensul vieții.”
”- Cine suntem noi ca să judecăm faptele cuiva?...
- Suntem hotărâri și fapte care nu pot fi supuse judecății...”
”Nu există rai, dar nici iad nu există, a înțeles deodată Anatolia. Fericirea e raiul, amărăciunea e iadul. Și Dumnezeul nostru e pretutindeni nu numai fiindcă-i atotputernic, ci și fiindcă El este în toate acele fire nevăzute care ne leagă unii de alții.”
”[...] lumea e mică, iar noi suntem mari, deși, din naivitate și prostie, toată viața credem că-i pe dos.”
”Cu cât cuvintele sunt mai simple, cu atât sensul lor e mai profund.”
”[...]cineva care are o mulțime de ocazii pentru a fura și nu cedează tentației, prin definiție, nu poate minți.”
"Fără cunoștința și voia Domnului, o clipă de fericire omenească nu se transformă în zile și săptămâni. Rămâne o clipă - scurtă și trecătoare. Dacă ți s-a dăruit fericire, primește-o cu recunoștință. Nu jigni intențiile binevoitoare ale cerurilor cu necredința ta, fii demn de darul pe care ti l-au făcut."
”[...]viața nu e altceva decât cercurile lăsate de picăturile de ploaie pe apă, unde fiecare eveniment e oglindirea celor ce au fost înainte, doar că nimeni nu trebuie să le ghicească, poate doar cei aleși, care, apăruți cândva pe lumea asta, nu se vor mai întoarce nicicând, fiindcă își golesc cupa de prima dată, până la fund.”
”Cel mai tare doare că nu poți să-i îmbrățișezi pe cei care n-au mai putut să aștepte.”
Mi-a plăcut cărticica, vă recomand să o cititți, este plină de tandrețe, umor, subtilitate și măiestrie rară.
