Descoperă Casa Istoriei Europene din Bruxelles

Casa Istoriei Europene din Bruxelles este o destinație culturală remarcabilă, oferind vizitatorilor săi o incursiune captivantă în patrimoniul și istoria Europei. Situată în Parcul Leopold din Bruxelles, în apropierea clădirii Parlamentului European, Casa Istoriei Europene este un punct de referință în explorarea istoriei și integrării europene. Inaugurat în mai 2017, muzeul este accesibil publicului gratuit și oferă o experiență interactivă și educativă pentru toți vizitatorii săi.

Expozițiile muzeului găzduiesc o varietate impresionantă de artefacte care acoperă o gamă largă de subiecte legate de istoria Europei. De la evoluția politică și culturală la momentele cheie în dezvoltarea continentului, Casa Istoriei Europene oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra moștenirii europene. Vizitatorii sunt expuși la o gamă largă de emoții în timpul vizitei lor la Casa Istoriei Europene. Ei pot experimenta tristețe și compasiune în fața amintirilor perioadelor dramatice și opresive, dar și admirație și inspirație în fața realizărilor și momentelor de progres din istoria europeană.

Sculptura, realizată de artistul nigerian Niyi Olagunju, reprezintă impactul colonialismului asupra identității, exprimând traumele și pierderea culturală cauzate de dominația europeană în Africa.

Experiența interactivă și educativă oferită de muzeu reflectă diversitatea și schimbările istorice semnificative care au modelat evoluția Europei de-a lungul timpului. Vizitatorii au oportunitatea de a înțelege mai bine contextul și impactul evenimentelor istorice asupra vieții și societății europene moderne. Fiecare vizitator primește la intrare o tabletă și o pereche de căști pentru a explora expozițiile utilizând tehnologia modernă. În căști, au parte de ghidaj în limba română și în alte 23 de limbi europene. Poți face un tur virtual în acest muzeu. Fotografii nu am făcut foarte multe, deoarece am fost captivată de acest muzeu, un muzeu foarte modern, însă dacă dorești să le vizualizezi le găsești în acest album foto.

Ușa de mașină, perforată de gloanțe și expusă în muzeu, evocă povestea dramatică a conflictului din Irpin, Ucraina, aducând în prim-plan tragedia și rezistența poporului ucrainean.

Ca o concluzie, pot spune că acest muzeu modern Casa Istoriei Europene reprezintă o comoară culturală și educativă în inima Europei. Prin expozițiile sale bogate și experiența interactivă pe care o oferă, muzeul aduce istoria și patrimoniul Europei la viață într-un mod captivant și inspirat. Pentru toți cei pasionați de descoperirea trecutului și înțelegerea prezentului, Casa Istoriei Europene este o destinație obligatorie.

Pe curând!💝

Biserica S.Bonaventura de pe colina Palatino

 În mini-vacanța am străbătut Roma la pas, am avut grijă să ne cazăm la un hotel care să fie aproape de toate obiectivele turistice. Am ales un hotel de 3 stele - Rome Garden Hotel - cu mic dejun inclus (mâncarea foarte gustoasă) și foarte curat. Ne-a surprins plăcut acest hotel, se făcea curat zilnic, condiții decente, la 3 stele nu aveam mari așteptări, dar acest hotel ni le-a depășit. 

Grădina hotelului era foarte drăguță, primăvara presupun că e plină cu flori, iar camerele au nume de flori. Noi am stat la camera 503 și era o narcisă. În print screen-ul de mai jos poți vedea distanțele până la obiectivele turistice, Vaticanul a fost cu 15 minute de mers pe jos mai departe, la celelalte obiective am făcut între 15-20 minute de mers pe jos:

Rome Garden Hotel

În fiecare zi ne-am propus să vizităm 2-3 obiective, iar azi îți voi arăta o mănăstire catolică, mai puțin cunoscută, situată pe cel mai înalt punct pe colina Palatino, în imediata apropiere a Colosseumului. Am descoperit-o întâmplător și am nimerit la fix când se făcea un tur ghidat gratuit al mănăstirii și al grădinii acesteia, care ofera o priveliște panoramică a Colosseumului.

Priveliște panoramică asupra Colosseumului din grădina mănăstirii.

Biserica-mănăstire franciscană a fost construită de Francesco Barberini, la cererea lui Bonaventura Gran, și a fost finalizată în anul 1689. Terenul pe care se află biserica  a fost deținut de familia Barberini, care până atunci se ocupaseră cu viticultura. Lucrările de construcție au început în 1675 peste un vechi apeduct din vremea împăratului Claudius (41-54) și au fost finalizate în 1689, însă Bonaventura nu a apucat să vadă biserica, deoarece a decedat cu cinci ani înainte de a fi finalizată. Deasupra ușii de la intrare are o statuie în stil baroc al Sfantului Bonaventura, iar deasupra ei este o fereastră circulară decorativă vitraliu modernă.

Biserica este o clădire cu plan în formă de navă, de o parte și de alta a altarului principal se află două capele mici în adânciturile peretelui. Tavanul bisericii a fost plat, dar ulterior a fost transformat în boltă, care este pictată 3D. La fel este pictată și mobila din mănăstire: un perete este mobilat cu mobilă din lemn masiv, următorul perete este pictat cu mobilă 3D, următorul are mobilă adevărată. Este foarte bine pictat că nici nu observam acest detaliu, dacă nu ne-ar fi spus ghidul. 

Altarul principal

Bolta bisericii pictată 3D

Am uitat să specific că pe zidul care duce la biserică și mănăstire sunt basoreliefuri care reprezintă etape din momentul răstignirii lui Iisus, care sunt protejate de gratii. Grădina mănăstirii este superbă, are soiuri diferite de pomi și flori, cu două fântâni decorative și mulți papagali verzi, pe care nu am reușit să-i fotografiez, dar care îți încântă auzul cu ciripitul lor.

Una dintre fântânile decorative in care am surprins niște reflexii.

Nu am reținut numele ghidului, dar a povestit foarte frumos și a avut o engleză foarte bună, înțelegeai ceea ce spune, grupul a fost mixt, a vorbit atât în italiană cât și engleză. Era voluntar la mănăstire. Turul a durat în jur de 20 de minute. Dacă ai drum la Colosseum îți recomand să vizitezi biserica și mănăstirea S.Bonaventura.

Biserica San Bonaventura de pe Colina Palatino nu este doar un loc de cult, ci și o fereastră deschisă către trecut, unde fiecare piatră vorbește despre perioade de timp diferite, și fiecare frescă te poartă prin epoci uitate. O vizită aici este o incursiune în trecutul Romei, într-un loc care continuă să trăiască și să respire istorie și credință.

Înscriu acest articol la rubrica Reflexii în oglindă, găzduită de Carmen, pe blogul ei - Între vis și realitate.

Pe curând!💝

Lumină Divină în Noaptea Sfântă: Nașterea Domnului Iisus

În istoria veacurilor, o noapte unică și binecuvântată a marcat începutul unei povești care a schimbat cursul istoriei umanității: Nașterea Domnului Iisus, sărbătorită în fiecare an la 25 decembrie, aduce cu sine esența divină a iubirii și speranței.

Foto din arhiva personală. Mănăstirea Sfantul Gherasim de la Iordan
decembrie 2022

Context istoric

Iisus s-a născut pe vremea regelui Irod cel Mare, care domnea peste Galileea și Iudeea. Ambele regiuni faceau parte din Imperiul Roman si erau guvernate de un procurator. Imperiul era condus de Octavian Augustus, reorganizator al administrației și armatei romane.

El a dispus organizarea unui recesământ, fiecare trebuind să meargă în cetatea lui de origine pentru a se declara. Printr-un astfel de procedeu se stabilea o bază de date pentru impozitarea populației și a terenurilor. 

Vestea Cerească și Nașterea Minunată

Potrivit Sfintei Scripturi și Sfintei Traditii, Fecioara Maria, împreună cu Dreptul Iosif, a plecat de la Nazaret la Betleem, spre a se înscrie. În modestia unui staul de animale, la marginea cetății Betleem, Fecioara Maria și Iosif au găsit un adăpost, iar acolo, în acea noapte sacră, s-a născut Iisus, Fiul lui Dumnezeu. 

Această naștere nu a fost doar un simplu act biologic, ci o manifestare a divinității în mijlocul oamenilor, un dar neprețuit adus lumii.

foto din arhiva personală: Nazaret 2022

foto din arhiva personală

Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Nașterea Mântuitorului lumii. 

Tot atunci, din ținuturi îndepărtate, trei magi au călătorit urmând o stea strălucitoare care i-a ghidat către locul unde se afla Pruncul Sfânt. Cu daruri de o inestimabilă valoare - aur, smirnă și tămâie - ei au adus omagii, recunoscând în umilința ieslelor prezența divină a Pruncului.

Lumină Divină pentru Mântuire

Nașterea Domnului Iisus reprezintă momentul în care divinul și umanul s-au unit, aducând lumină și speranță în întunericul lumii. Această sărbătoare, celebrată cu bucurie și solemnitate, ne amintește de sacrifiul divin pentru mântuirea omenirii.

În fiecare 25 decembrie, omenirea se adună pentru a celebra acest eveniment miraculos, reflectând asupra însemnătății Nașterii Domnului Iisus și reînnoindu-și credința în iubirea divină care ne îndrumă pe drumul vieții. Lumina acestei nopți sfinte continuă să strălucească, aducând bucurie și pace în inimile noastre, într-un etern mesaj de iubire și speranță.

Israel 2022-foto din arhiva personală.

🎄Crăciun binecuvântat!!🎄

Crama Aramic: Poveste și pasiune într-un pahar

În peisajul idilic al Banatului, Crama Aramic strălucește ca un adevărat refugiu al vinului românesc pe Dealul Silagiului. Fondată în 2010 de către Adam și Cosmin Crăciunescu, această crama îmbină cu măiestrie tradiția cu inovația. Am descoperit, alături de bloggerii olteni, povestea fascinantă a acestui loc unic și ne-am bucurat de o degustarea de vinuri care ne-a încântat simțurile.

Crama Aramic - unde fiecare strop de vin spune o poveste autentică românească

De-a lungul deceniilor, acest loc magic a prins rădăcini adânci în istoria locală, iar domnul Adam Crăciunescu a împărtășit cu noi poveștile pline de farmec ale Dealului Silagiului, inclusiv istoria bisericii aflate pe deal. 

Pe dealul Silagiului, o mică bisericuță veghează asupra podgoriilor. Această bijuterie arhitecturală a fost construită în 1932, la recomandarea reginei Maria. În vremea când șvabii, primii cultivatori, se plângeau de problemele legate de productivitate și grindină, Regina le-a sugerat să ridice o capelă de rugăciune. Astfel, bisericuța devine martora trecerii timpului și a binecuvântării regale.

Crama Aramic: Un Echilibru Perfect

Finanțată din fonduri europene, Crama Aramic se întinde pe 51 de hectare, pe care se cultivă 10 soiuri de struguri – 5 albe și 5 roșii. Cele 10 soiuri, echilibrate între alb și roșu, prezintă o paletă fascinantă de arome. Printre albe, se remarcă Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Fetească Albă, Chardonnay și Fetească Regală. În categoria roșu, Cabernet-Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră și Syrah, dar și puțin Burgund, completează spectrul aromatic.

Domnul Adam, păstrătorul secretelor cramei, ne-a dezvăluit că, în ciuda automatizării majorității proceselor, tăierea, legarea viei și recoltarea se fac manual. Avantajele terroir-ului zonei, marcat de o calotă de piatră și solul cu adâncime variabilă (60-80 cm), conferă vinurilor Aramic o mineralitate distinctă. De asemenea, sistemul antigrindină de la Buziaș protejează recolta prețioasă, temperaturile sunt mai blande decât în alte regiuni, problematice ar fi doar vânturile de toamnă și primăvară care bat cu putere.

Degustare de vinuri Aramic

Cu o viziune orientată spre inovație, au diversificat gama de vinuri, care oferă experiențe unice pentru orice iubitor de vin.  Am avut privilegiul de a degusta cinci vinuri reprezentative ale cramei. Fiecare vin a fost însoțit de delicii locale: brânzeturi de Ibanesti, mezeluri din vânat și cârnați de căprioară.

Vinurile degustate au fost următoarele:

Fetească Albă:  acest vin are o culoare tipică galben-verzuie, mirosul florii de nalbă  și aroma, în primă fază, a caiselor, post gust se simte astringența citricilor. Este un vin echilibrat, care ”prinde” în Timiș, cu 8% pondere în vinuri la nivel de România.

 Cupaj Alb din Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc și Fetească Albă (Alb de Silaghiu): Combinând Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc și Fetească Albă, acest vin aduce în prim-plan parfumul muscat ottonel și uscăciunea floarei de fan, acest vin este preferat de bucureșteni, în București se vinde cel mai bine.

 Roze din Pinot Noir: Cu o culoare în stil provence, acest vin surprinde cu arome intense de zmeură și fragi, apoi se simt cireșele albe, este un vin corpolent cu multă mineralitate, fiind o alegere populară în rândul tinerilor.

Fetească Neagră: Un vin cu arome de prune coapte și afumate, dezvăluie un post-gust bogat în fructe de pădure și cireșe amare. Domnul Adam a desfăcut și o sticlă de Fetească neagră baricată, medaliată cu aur la Vinarium, pentru a face o comparație.

Foto credit: XaaraNovack

 Cupaj Roșu Rezerva: O armonie între Fetească Neagră și Cabernet Sauvignon, oferind un echilibru perfect între arome și tanini.

Vinurile mele preferate au fost Feteasca neagră (nu cea baricată) și Cupajul Roșu Rezervă. După degustare am socializat în timp ce am servit prânzul, am servit o supă caldă potrivită pentru vremea rece de afară, iar la felul doi am avut Muschiulet de porc cu sos de piper verde și am primit papanași la desert. Am cumpărat fiecare vinurile preferate și ne-am pregătit de drumul spre casă.

 Un fel de concluzie:

Experiența de la Crama Aramic a fost unică și interesantă, aducând în prim-plan o combinație perfectă între tradiție, tehnologie și pasiune. Aici, tradiția și inovația se întâlnesc, oferind o experiență memorabilă pentru orice pasionat de vinuri.  În fiecare strop de vin, se resimte nu doar măiestria vinificatorilor, ci și o experiență autentică, aducând bucurie în paharele noastre. Dacă ai drum la Timișoara, îți recomand să vizitezi această cramă, în sezon peisajul este de poveste!

***Fotografiile sunt din arhiva personală, iar mai multe fotografii poți vedea în albumul meu de pe Facebook.

Pe curând!

REgândește - Surprinzătoarea noutate a vechilor idei - Steven Poole

STEVEN POOLE este autorul cărţilor Unspeak, Trigger Happy şi Who Touched Base in My Thought Shower? Are o rubrică în The Guardian, lucrările sale referitoare la lumea ideilor şi cultură apărând şi în The Wall Street Journal, The Atlantic, The Times Literary Supplement şi în multe alte publicaţii. Este și compozitor de muzică pentru documentare și filme de scurt metraj. A absolvit Universitatea Cambridge, a trăit mulţi ani la Paris şi acum locuieşte în East London.

Cartea despre care astăzi îți voi povesti am primit-o de la Editura Niculescu drept premiu pentru că am participat la toate probele din competiția SuperBlog 2022 și pe această calea le mulțumesc, încă o dată, celor de la Editură.

foto din arhiva personală

 Cartea a apărut la Editura Niculescu în 2018 și este structurată în trei părți: prima parte Teză, a doua Antiteză și a treia Prognoză, toate aceste trei părți formează o colecție de povești, un concept intrigant, care susține și demonstrează că noile idei provin dintr-unele vechi, care atunci când au apărut au eșuat, deoarece au primit statutul de paria pentru că nu aveau toate ”ingredientele” pentru a fi puse în practică și că secretul gândirii ar putea consta, de fapt, în regândire.

Steven Poole oferă foarte multe exemple din multe domenii, cum ar fi: economie, război, filozofie, medicină, tehnologie, etc., această carte o pot numi ”o idee grozavă” dozată cu o porție bună de istorie!

Idei vechi au fost luate în râs de-a lungul secolelor sau ignorate, iar azi dau buzna în avangarda științei și tehnologiei, influențându-ne modul în care ne trăim viețile. Mai jos las câteva idei vechi care au fost regândite:

VIAGRA - a fost gândit, inițial, ca un tratament pentru angina pectorală. Însă, în timpul testelor, probabil știi că orice medicament este testat înainte de a fi dat în uz, bărbații au raportat un efect secundar neobișnuit ne mai vrând să returneze pilulele nefolosite, punându-l pe gânduri pe cercetătorul Chris Wayman de la Pfizer care a început să investigheze care ar putea fi utilizarea alternativă a acestui medicament.

RITALIN - tot un medicament, care ințial a fost gândit drept un antidepresiv, dar astăzi este prescris pentru tratamentul tulburării de deficit de atenție.

HENRY FORD a creat liniile de asamblare ale manufacturării de automobile regândind ideea folosită de abatoarele din Chicago, unde carcasele de vită atârnau pe benzi rulante.

PLASTILINA pe care copilașii din lumea întreagă o folosesc pentru a se juca a fost inventată în 1933 pentru curățarea tapetului și promovată ulterior drept jucărie sub numele de Play-Doh. Este o poveste foarte interesantă pe care o găsești în carte, cum o idee veche a fost regândită, oferindu-i o nouă utilitate produsului.

BACON, în aprilie 1626, în timp ce se plimba cu doctorul Regelui a avut ideea de a păstra carnea în zăpadă, la fel cum o păstrau în sare (pe atunci așa se păstra carnea, în sare). A făcut teste cu o găină îngropată în zăpadă, însă ideea a fost lăsată baltă până la începutul secolului al XX-lea când Clarence Birdseye a redescoperit ideea. După 400 de ani ideea lui Bacon a dat, în sfârșit, roade.

În carte găsești ideea inițială despre venitul de bază universal (”Socotim că ideile care par prea simple sunt naive, pentru că nu iau în calcul toate nuanțele și tonurile de gri din această lume. Dar, uneori, o idee cu adevărat simplă - cum ar fi să le dai pur și simplu bani săracilor - este categoric una foarte bună.”), care se pare că astăzi se încearcă a fi regândită, sau despre suprapopularea planetei sau combaterea sărăciei, când s-au gândit a pune ceva (o substanță) în mâncare pentru a nu ne mai putea reproduce, dar nu au găsit un antidot, pentru că se voia reproducerea doar a celor care puteau oferi copiilor un viitor și o educație bună. 

Mi-a plăcut cartea, este foarte interesantă, mi-am notat foarte multe citate și voi încerca să fac o selecție pentru a nu te plictisi:

”Doar pentru că nu știm cum funcționează un anumit lucru asta nu însemnă că nu funcționează.” 

”Când o idee veche ce părea atât de limpede eronată se dovedește a fi corectă, este posibil să fim siliți să ne regândim perspectiva pe care o avem asupra trecutului - și însăși ideile pe care le avem despre idei.”

”De multe ori, invențiile apar printr-un accident fericit.” 

”Modificarea-cheie pe care Runde a adus-o metodei lui Bacon ia în considerare toate cusururile noastre omenești. În recomandările pe care Bacon le oferă pentru metoda inducției, explică Runde, ”încerci să negi alternativele” - pentru a elimina pe rând fiecare ipoteză până când una singură rămăne valabilă. Dar ”în cazul nostru totul ține de confirmarea alternativelor. Asta am schimbat, asta am întors pe dos.” Nu pleci de la o idee și apoi încerci să demonstrezi că-i falsă, ci faci tot ce poți să arăți că se poate întâmpla în realitate.”

”Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.” Eclesiastul

”Suspendarea convingerii ne protejează de primejdiile judecătății pripite, o atitudine sceptică fiind mult mai constructivă și mai fertilă.”

”Să identificăm ceea ce știm că nu cunoaștem pentru a ne stimula curiozitatea.” 

”Absența dovezii nu reprezintă o dovadă a absenței, este un adevăr profund și intens.”

”[...] la un moment dat va trebui să trecem orice idee prin filtrul judecății.”

”[...] credința este o aroganță, căci neagă eventualitatea unei erori. [...] convingerile sunt de foarte multe ori niște chestiuni foarte primejdioase.”

”Dacă unele idei vechi au de gând să se întoarcă printre noi, trebuie curățate de statutul lor de paria, toate istoriile diabolice care le înconjoară fiind date la o parte. De la bun început, întotdeauna ne va fi de folos să examinăm îndeaproape ce au spus cu adevărat inițiatorii lor fără să plecăm de la premiza că reputația lor de paria este binemeritată. Judecata dreaptă a celor din trecut care au fost defăimați pe nedrept este o cerință etică a regândirii.” 

”Viitorul este deja aici, dar nu e distribuit încă foarte uniform.” William Gibson 

”Jacques Derrida scria în 1993: ”După sfârșitul istoriei, spiritul îți facw apariția revenind, fiind atât un mort care se trezește la viață, cât și o fantomă a cărei așteptată reîntoarcere se repetă iarăși și iarăși.”” 

”Libertatea noastră ar putea să fie doar o idee placebo, dar însăși admiterea acestei realități este pentru unii o eliberare.”

”Poți rezista invaziei unei armate, însă nu și unei idei căreia i-a sosit timpul.” Victor Hugo 

”Dacă oamenii ar putea să învețe din istorie, ce lecții ne-ar mai preda!” Coleridge 

”Multe idei se dezvoltă mai bine când sunt transplantate în altă minte decât dea din care au răsărit.” Oliver Wendell Holmes 

Îți recomand această carte, este foarte bună pentru a-ți îmbogăți cultura generală, iar azi o poți achiziționa cu 9,18 lei (preț fără reducere 39,90 lei) cu ocazia Black Friday de pe site-ul Editurii Niculescu. Menționez că nu fac reclamă editurii și nu am niciun câștig, m-am gândit că dacă ți-am stârnit curiozitatea și-ți dorești cartea să o poți achiziona la un preț modic.

Mai jos poți aculta albumul Night Songs al lui Steven Poole, o călătorie nocturnă de ambianță pian solo:

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Suzana cu ”Citate favorite” unde găsești și alte citate interesante.

Casa Nicolae Romanescu - Tur ghidat

 Sâmbătă, 30 septembrie, am participat la un tur ghidat în Casa Nicolae Romanescu, tur care a coincis cu aniversarea a ”120 de ani de la inaugurarea Parcului Nicolae Romanescu”. Daniela Ilie, ghidul nostru, președinte al Asociației Monumente Oltenia, ne-a purtat pe firul istoriei, povestindu-ne despre familia și casa Romanescu. Turul s-a terminat la fix când parada Costumelor de epocă se apropia de casa renumitului om politic Nicolae P. Romanescu, așa că am ieșit în stradă să salutăm și să ne alăturăm alaiul până în Parcul care reprezintă mărturia dragostei pe care a purtat-o în suflet Nicolae, față de orașul său.

Casa Nicolae Romanescu este monument istoric, care datează din 1833 și s-a extins în 1872 și 1903, iar din 1974 este cunoscută drept Casa Universitarilor, locul unde se desfășoară activități cultural-științifice, organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.

Portretul lui Nicolae și al Luciei Romanescu

Eu îți voi povesti pe scurt despre familia Romanescu și dacă reușesc să îți stârnesc curiozitatea îți las linkul către întreaga poveste a familiei și a Casei Nicolae Romanescu - http://www.monumenteoltenia.ro/casa-nicolae-romanescu-craiova/.

Povestea familiei începe undeva în secolul al XV-lea, își are obârșia în județul Gorj, moșia Romaneștilor. 

Însă nouă ni s-a povestit despre istoria mai recentă a familiei: Bunicul lui Nicolae, care se numea Ioniță a fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu, iar în 1821 este ucis de turci la Drăgășani. Soția lui, însărcinată fiind, fuge de acolo și se mută la Craiova, într-o casă micuță cu trei odăi, lângă Biserica Mântuleasa, adică fix în locul unde se află azi Casa Monument Istoric.

Nu se mută singură, ci împreună cu cei doi copii ai săi - Petrache și Catinca - iar la scurt timp naște și al treilea copil - Costache.

Cei doi băieți se dovedesc a fi elevi studioși, primesc burse de merit și cresc pe lângă marile personalități ale orașului, din acea vreme, fac parte din generația pașoptistă, fiind mânați de aceleași imbolduri patriotice și revoluționare ca tatăl lor.

Petrache se căsătorește cu Măriuța Moscu, care începe să decoreze și să mobileze casa după propriile gusturi. Prima modificare și extindere a casei este făcută de Măriuța între 1860-1870, după exilul lui Petrache în casă au rămas soția și cei doi copii ai săi - Ecaterina și Nicolae.

În anii 1890-1892 casa a fost amenajată și decorată după planurile unui arhitect austriac, chiar înainte de căsătoria lui Nicolae cu Lucia Fălcoianu.

În 1894 lămpile cu gaz au fost înlocuite cu candelabre din bronz aurit. Printre oamenii celebrii care au fost găzduiți de familia Romanescu se numără: Regina Elisabeta, Take Ionescu, Alexandru Macedonski, George Enescu, Nicolae Iorga și mulți alții.

Fotografie de grup în curtea casei!
Fotograf Daniel Botea

Nicolae Romanescu (18 februarie 1855 - 31 august 1931) era un colecționar și bibliofil, astfel că la sfârșitul secolului al XIX-lea , casa devine o adevărată galerie de artă. În 1903 apelează la arhitectul Ion Berindei pentru modernizarea casei moștenite de la bunica sa.

Fotografie de grup în interiorul casei!
Fotograf Daniel Botea

Sobele și tavanele s-au păstrat din acea perioadă și le poți admira în pozele de mai jos sau în albumul meu de pe Facebook.

Nicolae a avut 6 copii - o singură fiică care s-a nascut cu o malformație - dextrocardie și a decedat și cinci băieți. În Primul Război Mondial a murit primul născut, Ionel, pasionat de aviație, care a fost și favoritul familiei. După moartea lui, nici Lucia și nici Nicolae, nu au mai fost la fel, relația lor degradându-se.

Nicolae a fost primar al Craiovei în 1898, 1901-1905, 1914-1916, 1929 și a contribuit la modernizarea orașului prin lucrări edilitar-gospodărești, a demarat unul dintre cele mai mari proiecte românești de amenajări de parcuri și grădini - astfel ia naștere parcul care îi poartă numele.În 1885 a întemeiat o Şcoală de menaj la Craiova, iar în 1901 a introdus cel dintâi atelier-şcoală din ţară. A ctitorit parcul din Craiova, proiectat de arhitectul peisagist francez E. Redont. Proiectul a primit Medalia de Aur la Expoziţia de la Paris din 1900. Parcul a fost inaugurat în 1903 în prezenţa Regelui României, Carol I, a principelui Ferdinand, a primului ministru Dimitrie Sturza, a prefectului de Dolj, Iulian C. Vrăbiescu şi a sa.

 Nicolae Romanescu a iubit Craiova ”ca pe o mamă, aș putea zice ca pe o iubită, ca pe o promisă, pe care am dori să o vedem cât mai fericită, să o ridicăm cât mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca, în unire și armonie, să muncim pentru binele orașului nostru.” și  hotărăște să doneze averea orașului Craiovei, însă Lucia nu este de acord, deoarece avea patru copii cărora dorea să le asigure un viitor, așa că divorțează și o parte din avere îi revine ca drept, prin divorț.

La 31 august 1931 Nicolae moare și lasă cu limbă de moarte să fie transportat cu carul tras de boi, sicriul să fie acoperit cu flori mov (culoarea lui preferată), iar fetele și băieții care însoțesc cortegiul funerar să poarte costume tradiționale și să fie îngropat în picioare pentru a putea veghea asupra orașului pe care l-a iubit atât de mult. Nu a fost îngropat în picioare așa cum el a dorit, dar fiul său a fost de acord, în 1978, cu înhumarea osemintelor tatălui său în domul belvedere de unde veghează, așa cum și-a dorit, asupra bunului mers al lucrurilor în Craiova.

Aniversarea a 120 de ani de la inaugurarea Parcului Romanescu m-a transportat în trecut. Domnițe îmbracate cu rochii elegante și domni sobri în costum și cu joben , mașinile și caleștile trase de cai din acea epocă m-au făcut să trăiesc pentru câteva ore în acea poveste, din acea perioadă.

fotografie din arhiva personală

În parc au avut loc mai multe evenimente cum ar fi expoziții de modă din perioada 1900-1914, expoziții de picturi, antichități, schițe ale parcului și fotocopii ale documentelor originale, în Casa Bibescu a fost expusă medalia de aur luată la expoziția din Paris din 1900.

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

M-am bucurat foarte tare că am reușit să particip atât la aniversare cât și la turul ghidat în Casa Nicolae Romanescu, să stau pe același loc unde Regina Elisabeta își bea ceaiul și să merg pentru câteva minute prin camerele unde familia Romanescu trăia odată.

Pentru istoria detaliată nu uita să accesezi linkul Asociației Monumente Oltenia, tot pe pagina asociației poți solicita un tur ghidat, iar pentru a vedea pozele pe care eu le-am făcut cu aceste ocazii (sunt prea multe pentru a le publica în articol, și așa mi-a fost destul de greu să aleg), accesează linkurile din articol, care duc la albumele publice de pe profilul meu de Facebook ( le poți vedea fără a avea cont).

O duminică de poveste îți doresc!

Monte Cassino – Sven Hassel

 ”Începuse să plouă. Ne era frig în ținuta noastră de camuflaj. Priveam spre mănăstirea care semăna cu un pumn amenințător înălțat deasupra capetelor noastre. Era în zori. Deodată, dinspre sud-est, orizontul se aprinse. Cerul exploda. Se vedea ca un șir de furnale înalte. Munții se cutremurau. Valea întreagă tremura de spaimă. [...] Cel mai mare bombardament al istoriei începuse.”

Sven împreună cu camarazii săi ( Joseph Porta, Creutzfeld Micuțul, Locotenentul Frick, Bătrânul Willi Beier, Marlow, Julius Heide , Barcelona, părintele Emmanuel, etc ) sunt trimiși în Italia. Hassel ne povestește despre bătălia din 1943 de la Monte Cassino, despre ororile și suferința războiului. La ordinul generalului Freyberg mănăstirea rămăsese doar o adunătură de ruine. Batalioane și regimente erau nimicite. Grămezi de cadavre. Niciunul nu era teafăr.

Nu m-a atras niciodată istoria și tot ce are legătură cu ea. Deși această carte se citește foarte ușor, este un jurnal al lui Sven din război (relatează și întâmplări care nu se regăsesc prin manualele de istorie), abia am reușit să o duc până la capăt. Dacă nu era pentru activitatea ”ruleta rusească” sigur aș fi abandonat-o.

Războiul, cum zicea preotul Emmanuel, este culmea prostiei omenești. Opera diavolului.

Las și câteva citate din carte:

”Un soldat adevărat trebuie să știe ce este ura. Trebuie să poată ucide un om așa cum ar strivi un purice. Avusesem mulți șefi de companie și comandanți, dar germano-americanul, comandantul Michael Braun, care nu pusese vreodată piciorul într-o școală de ofițieri, ne învăța acest lucru mai bine ca nimeni altcineva.”

”Caporale, urmă el întorcându-se spre Legionar, știi ce este Monte Cassino? Știi că aici se află prima mănăstire a benedictinilor și că în spatele acestor ziduri se află cele mai prețioase relicve ale creștinității? Ai vrea ca o bibliotecă cuprinzând 70.000 de cărți neprețuite să fie dată pradă flăcărilor? O colecție de lucrări pe care benedictienii le-au adunat în decursul a câtorva veacuri. Ca să nu mai vorbesc de tablourile unor pictori celebri, de crucifixuri antice, de bijuteriile vechi de sute de ani.”

”- Uneori e bine ca omul să știe să nu vorbească despre ce a văzut. Moartea venise să vadă muntele sfânt pentru a-și prețui recolta apropiată.”

”- Animalul cel mai stupid de pe pământ rămâne tot omul!”

”Un camarad din Texas, cel care mi-a dăruit jucăria asta, mi-a zis că lumea e plină de calici. Și, dacă n-ai arme secrete pentru a te apăra, o pățești.” 

Am notat-o cu trei steluțe. 

 

 

 

 

Toate reacţ