Psihokilleri - Portretele celor mai cunoscuți criminali - Juan Antonio Cebrián

E prima postare pe care o fac de pe telefon și sper să se vadă bine, deoarece am rămas fără laptop, mai grav fără documentele și pozele din el. Sper să le recuperez cumva. Până îmi vine noul laptop am zis să fac o postare de pe telefon, să las o recenzie scurtă despre cartea lui Cebrián.

Cartea este ușor de citit. Prezintă crimele a 15 dintre cei mai cunoscuți criminali psihopați într-un rezumat, câteva informații despre copilărie și crima care nu a fost tocmai perfectă,care a dus la prinderea acestora. Iar la final mai sunt prezentați încă 15 (nu mai știu sigur) alți criminali în maxim 10 fraze.

Mi-ar fi plăcut să conțină mai multe detalii, despre copilăria lor spre exemplu, sau viața lor de adult, pentru a-i putea analiza prin prisma acțiunilor lor .

După fiecare capitol citit căutăm informații pe internet pentru mai multe detalii și astfel am găsit neconcordanțe. Informațiile din carte nu prea sunt veridice(!?). Legat de scrisoarea pe care Fish a trimis-o familiei Budd, în carte este redat un pasaj care este diferit de ceea ce am găsit pe net, plus ca această scrisoare nu era foarte mare ar fi putut să pună textul integral.

Dacă ar fi să compar portretele acestor criminali făcute de Cebrián cu un portret pictat, acesta ar avea multe elemente lipsă, ba un ochi, ba o buză, ba o sprânceană....😅

Cu toate aceste neajunsuri 😂 mi-a plăcut această carte, dar mai mult de trei steluțe nu pot să îi dau.

Barbă Albastră – Amelie Nothomb - recenzie

 Multe cărți din genul celor thriller sau groază au fost inspirate din viața reală. Viața reală este de multe ori mai îngozitoare decât poveștile. Citind despre psihokilleri lui Cebrian mi-am amintit că am cumpărat de mai bine de un an o carte numită ”Barbă Albastră” (când am cumpărat cartea nu știam că Landru-criminlul era supranumit Barbă Albastră), iar acum se pare că i-a venit timpul.

**Henri Desire Landru (1869-1922) este un celebru ucigaș în serie – Un Barbă Albastră seducător de văduve -  prin intermediul anunțului la ziar agăța văduve înstărite, apoi le ucidea și le ardea în șemineul casei pe care o închiriase (după ce le tranșa), rămânând cu banii și bunurile acestora.

Don Elemirio Nibal y Milcar este Barbă Albastră în povestea Ameliei, acesta este un spaniol înstărit care avea o vilă într-o zonă selectă a Parisului și care prin intermediul anunțului dat în ziarul local își căuta o colocatară. Acest Don Elemirio este foarte ciudat și la fel este și percepția lui asupra iubirii și morții.

”-Rolul artei este să completeze natura, iar rolul naturii este să imite arta. Moartea e funcția pe care a născocit-o natura pentru a imita fotografia. Iar oamenii au inventat fotografia pentru a capta acest formidabil stop-cadru pe care-l reprezintă momentul morții. Stau și mă întreb ce sens putea avea moartea înainte de Nicephore Niepce.”

Saturnine, o tânără profesoară inteligentă, dură și neînfricată, își caută chirie deoarece nu voia să-și deranjeze prietena la care stătea. Dă peste anunțul din ziar și I se pare o ofertă destul de avantajoasă având în vedere suma modică pe care proprietarul o cerea pe chirie în raport cu luxul oferit. Sunt multe femei care vor să vadă camera și multe sunt curioase să-l cunoască pe proprietar (acesta nu ieșise din casă de mai bine de 20 de ani), deoarece celelalte opt colocatare anterioare dispăruseră fără urmă. Oare și Saturnine va avea soarta celor opt foste colocatare? Va afla ea ce s-a întâmplat cu ele?

Romanul este sub formă de dialog, dialogul dintre Don Elemirio și Saturnine, există foarte foarte puțină narațiune. I-am dat 3 steluțe.