În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄

Un prieten bun este ca vinul!

 Azi vreau să-ți prezint un tablou handmade foarte ușor de realizat. Mie îmi place foarte mult cum a ieșit!

În timp ce scriu acest text mi-a venit ideea sa-l îmbunătățesc, dar să încep cu începutul😅,materialele folosite la realizarea tabloului sunt:

- pietre;

- dop de plută de la un vin spumant;

- marker negru și roz;

- un carton dreptunghiular (ambalajul de la dresuri);

- pix;

- pentru lipit am folosit silicon la cald.

Am tăiat dopul în două părți, nicidecum egale😂, le-am cipârțit bine de tot (bine că nu se vede!), asta a fost pasul cel mai greu! Apoi am lipit dopul și pietrele de carton și am început să fac schiță cu creionul pentru picioare, mâini și pahare și când am văzut că nu scrie pe acest carton m-a luat cu leșin!😂 Am lipit pe partea care nu e lucioasă, deoarece m-am gândit că nu voi putea să scriu pe carton lucios și am avut surpriza neplăcută să constat că nu scrie nici pe partea nelucioasă.

Așa că fără schiță, am desenat direct cu markerele (picioarele, mâinile și paharele)! A sosit momentul să scriu citatul lui Cicero și a fost un adevărat chin. Deși am folosit un șervețel să nu se întindă cerneala (am scris cu stiloul, cu pixul nu mergea, apoi am dat cu pix peste si a mers!) tot s-a întinat puțin!

Spuneam la început că mi-a venit ideea să-l îmbunătățesc, mă gândeam să lipesc un carton mai gros pe spate, iar pe margini să împletesc sfoară și să o lipesc ca un fel de ramă, dar care să mascheze totodată și cartonul din spate.

Când îmi fac timp liber, voi pune în practică ideea, în cazul în care nu-mi vine alta!😅
Îți place tabloul meu? Ce sugestie de îmbunătățire ai?

Înscriu și această lucrare la tema numărul patru din cadrul transformărilor creative, intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!🍷

Alo, alo - un telefon!

De când am văzut radioul pick-up realizat de Diana, din capace, mi-am dorit și eu unul! A avut o idee genială și a realizat ceva foarte drăguț, însă eu nu am avut ce-mi trebuie să realizez unul! Tot căutând soluții pentru a realiza un radio, tot aranjând materia primă pe care o aveam, mi-a venit o idee și așa am realizat un telefon retro, din capace, inspirată și de versurile melodiei Margaretei Pâslaru – „Inima-i un telefon”.

Am păstrat din ideea Dianei stilul retro! Nu știu dacă a mai realizat cineva, înaintea mea, un astfel de telefon din capace, dar sunt curioasă ce materiale a folosit pentru realizarea lui și cum a procedat!

Am folosit următoarele materiale:

- două tipuri de mărgele;

- sârmă tip liță;

- dopul unei sticle de detergent pentru vase;

- o bucățică de carton;

- un sticker;

- marker alb și roz;

- un tub mic alb;

- pentru lipit am folosit silicon la cald.

Pentru a realiza receptorul am înșirat mărgelele pe liță, la capete folosind două mărgele mari, dând forma receptorului. Pe un băț de chibrit am rulat lița, dormând firul telefonului, pe care l-am prins de receptor și l-am prins de capac (care reprezintă telefonul). Am lipit bucățica de carton pe spatele dopului, deși mergea să-l las și așa, 

Tubul alb l-am umplut cu silicon și lipit de capacul din plastic. Cu un cater am făcut o scobitură în care se așează receptorul telefonului. Am lipit stickerul pe capac și am făcut niște puncte albe, acesta reprezintă rotița telefonului. Am vrut să fac cifre, dar nu am avut un marker care să scrie atât de subțire și nu am vrut să stric ceea ce deja făcusem. Cu roz am desenaj spatele de carton al telefonului și suportul receptorului. Și asta a fost tot! Bineînțeles că am făcut și o sedință foto cu Ilinca și Deadpool!

Prima la pozat a fost Ilinca:

Apoi l-a chemat pe Deadpool să facă poză cu el, dar el era cam ocupat să găsească numărul de telefon al lui Wolverine:

Apoi a venit să pozeze și Deadpool singur, dar tot concentrat pentru a găsi numărul de telefon pe care îl căuta:

Sper că ți-a plăcut telefonul pe care l-am realizat!

Înscriu această lucrare la tema numărul patru din cadrul transformărilor creative, intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!☏📞

Ilinca și colțul ei de natură!

 Nu am mai creat nimic, de ceva timp, pentru transformările creative, iar azi inspirată de postarea Suzanei, i-am creat Ilincăi o bucățică din SInaia.

Provocarea Transformărilor creative păstrează aceleași principii ca și anul trecut: reducerea poluării prin reutilizarea creativă a obiectelor care și-au atins deja scopul.

În luna august a acestui an, vom lucra cu  Dopuri și capace.

Nu-ți mai amintești cine este Ilinca? Este o mini păpușică, câștigată la pufuleții cu surprize😅, iar Rux i-a ales acest nume românesc. Am căutat informații despre acest nume și am aflat că numele Ilinca este de origine românească și este un derivat al numelui Elena, care la rândul său provine din grecescul „Helene.” În greaca veche, „Helene” este asociat cu „helene,” care înseamnă „torță” sau „lumină strălucitoare.” De aceea, Ilinca este adesea interpretat ca având semnificația de „făclie,” „cea care aduce lumină” sau „strălucitoare.”

Numele Ilinca este popular în România și este considerat un nume tradițional, având conotații pozitive și luminoase, legate de ideea de căldură, lumină și claritate.

Deadpool a ținut neapărat să facă poză cu Ilinca, în caz că o ataca cerbul era gata să o salveze!

Acum că ți-am amintit cine este Ilinca, hai să-ți prezint colțul de natură creat special pentru ea.

Am folosit un dop de plută întreg, de la o sticlă de vin ”Crama Ceptura”, pe care este gravat un cerb - perfect pentru decorul pe care îl aveam în minte. Am folosit și o jumătate de dop de plută pe care l-am împărțit în trei părți - nu pot spune egale😂 - pe care le-am folosit ca ”tulpini” pentru conuri. Trei conuri (nu știu specia) luate din Roma și Bruxelle, pietricele verzi fosforescente cumpărate de pe Temu, hârtie de împachetat cadouri (a fost împachetat acest premiu în ea), o cutie de carton în care au fost ambalate niște coli pentru art journal (luate tot de pe Temu), frunze dintr-un pom care cred că este înrudit cu Frasinul, au forma de aripi de libelulă. Pentru lipit am folosit aracet și silicon la cald.

Pentru a tăia hârtia de împachetat am folosit un trimmer pentru hârtie, achiziționat tot de pe Temu la un super preț. Am ajustat cutia de carton, deoarece mi s-a părut prea mare pentru proiectul meu, apoi am lipit cu aracet hârtia de cadouri. După aceea, am lipit cele trei conuri în colțurile cutiei. Următorul pas a fost să fac un orificiu în capătul dopului de plută, pe care l-am umplut cu silicon și am înfipt frunzele în el. Dopul l-am lipit în mijlocul cutiei, apoi am lipit pietricelele ornamentale și trei scoici - în atâta verde era nevoie și de câteva ”roci”!

Cocoțat pe laptop Deadpool mă privea cu scepticism în timp ce meșteream, dar nu l-am băgat în seamă și mi-am văzut de treabă.

După ce am terminat, Ilinca și-a pus rucsacul în spate și a mers să viziteze colțul de natură, apoi am organizat o ședință foto pentru ea:

Ilinca te salută!

Am făcut puțin întuneric în cameră să-ți arăt cum strălucesc pietrele noaptea!

Înscriu această lucrare la tema numărul patru,intitulată ”FII CREATIV!”. 

Pe curând!💝

De la birou în grădină !

 .... povestea organizatorului din dopuri de plastic!

Mi-am luat câteva zile ”fără internet” după programul de serviciu, deoarece vederea mea a avut de suferit. Nu mai vedeam nici de aproape, nici de departe, era cam totul în ceață, iar pauza aceasta a ridicat ceața. Prea multe ore la calculator/ telefon dăunează organismului, nu doar ochilor! În aceată pauză, am citit, m-am plimbat, am alergat.

Așa că ziua de azi mi-am dedicat-o, în mare parte, aranjând grădina cu flori din jurul balansoarului, unde obișnuiesc să mă relaxez.  M-am trezit la ora 6:00 a.m., mi-am făcut o cafea cu lapte, sau mai bine zis lapte cu cafea😂, am citit 70 de pagini din volumul al doilea din seria Jocurile foamei, apoi m-am apucat de curățenie. Am strâns frunzele căzute, se pare că a venit sezonul lor, apoi am dat peste un ghiveci de pământ care s-a spart, dar pe care nu l-am putut arunca, deoarece era de la mamaia mea.

Am luat ghiveciul, care nu mai avea nici fund, și l-am fixat bine în pământ, l-am pictat (mai degrabă mâzgălit) cu vopsea acril magenta, am pus Petunii, care miros minunat. Erau deja înflorite și cam mari, dar sper să-și revină deoarece s-au cam ofilit. Apoi am găsit un coșuleț împletit, pe care l-am primit de un 8 Martie, în care am pus un mini-ghiveci de plastic în care am plantat Iarbă de piatră.

Am improvizat un mini gărduț din niște pavele rămase, pentru a-mi protejeze câteva floricele de Uzzi. Nu le rupe, dar să nu facă pipilică pe ele. Așa mi-a mai uscat lavanda! Acest gărduț este provizoriu, pentru că mi-am comandat de pe Temu un gărduț super-drăguț. După ce am terminat de aranjat ornamentele mele de grădină, parcă lipsea ceva și... mi-am amintit de un proiect vechi, de aproape 5-6 ani, realizat din dopuri de plastic.

Îmi amintesc că tocmai îmi cumpărasem un pistol de lipit cu silicon și voiam neapărat să lipesc ceva, așa că am luat dopurile de plastic pe care le stângeam (pe atunci eram mare băutoare de cola) și m-am apucat de treabă. Am creat un suport pentru creioane și pixuri, dar,  după un timp, am renunțat la el pentru că-mi ocupa cam mult loc pe birou. L-am mutat în baie, unde l-am folosit ca organizator pentru periile de păr, deoarece aveam multe și diverse, dar după o perioadă...a ajuns în dulapul de sub chiuveta, unde soțul meu a început să-l folosească pentru a-și ține surubelnițe și alte unelte. Astăzi, însă, a devenit ornament de grădină!

Cum l-am confecționat? Foarte simplu! Am luat trei tuburi de carton, de la hârtia igienică, și am lipit dopurile în jurul lor, apoi le-am lipit între ele formând un fel de triunghi. Fundul l-am făcut din carton, un ambalaj de la coletele primite! Le-am ornat cu mărgele, care au mai picat de-a lungul timpului. Azi, i-am dezlipit fundul de carton, am pus trei mini-ghivece (rămase de la cactuși) în fiecare tub și am plantat tot iarbă de piatră.

Apropos, am pictat doi pitici de grădină, pe care îi aveam de ceva timp și se decoloraseră, și o lampă de grădină în formă de floare. Această floare am spart-o și am lipit-o cu silicon, iar acum îi venise timpul să o pictez.

Mă uit acum la organizatorul meu din dopuri și mă gândesc la cât de multe roluri a avut în toți acești ani. De la birou, la baie și acum în grădină, a trecut prin multe transformări, dar și-a găsit în final locul perfect. E o amintire frumoasă a faptului că uneori, cele mai simple lucruri pot aduce un strop de culoare și bucurie acolo unde te aștepți mai puțin. Acum, când mă așez pe balansoar, mă simt înconjurată nu doar de flori, ci și de povești – poveștile obiectelor pe care le-am creat.

Pe curând!💝