Muzeul Iluziilor din Budapesta

 Budapesta este un oraș plin de surprize, iar Muzeul Iluziilor este una dintre acele destinații care  îți „păcălesc” simțurile, determinându-te să îți reconsideri încrederea în ceea ce vezi și simți. Situat în inima orașului, acest muzeu oferă o incursiune interesantă în lumea iluziilor optice, a percepțiilor distorsionate și a jocurilor vizuale care transformă realitatea într-un spectacol al minții.

De la camerele înclinate care sfidează gravitația, la iluzia unui puț fără fund care te face să eziti înainte de a păși, fiecare iluzie era o invitație la descoperire. Una dintre cele mai interesante experiențe a fost tunelul vortex, care îți dă senzația că pierzi echilibrul chiar dacă picioarele tale stau ferm pe podea. Iar sala oglinzilor a fost un adevărat spectacol al multiplicității, unde fiecare oglindă îmi dezvăluia o altă versiune a mea, reflectată și multiplicată într-un labirint vizual.

Aceste fotografii se potrivesc perfect cu tema „Reflexii în oglindă”, un exercițiu de explorare vizuală și metaforică a imaginii noastre. În aceste oglinzi, realitatea nu era doar o reflecție, ci o reinterpretare, un joc al perspectivei care ne face să ne întrebăm cât de sigură este percepția noastră asupra lumii. Până la urmă, poate că iluziile nu sunt doar în muzeu, ci și în felul în care alegem să ne vedem pe noi înșine.

Fotografiile pe care le-am realizat surprind câteva momente din această experiență frumoasă, unde reflexiile și iluziile se contopesc într-un dans hipnotic. A fost o experiență care mi-a reamintit că realitatea nu este întotdeauna ceea ce pare, iar oglinda nu reflectă doar imaginea, ci și felul în care alegem să o privim.

M-am distrat foarte tare vizitând acest muzeu! La un stand din cadrul muzeului, am învățat să fac o inimioară origami pe care am luat-o acasă ca amintire.  A fost o experiență frumoasă și plină de surprize, care mi-a reamintit cât de ușor putem fi „păcăliți” de mintea noastră, chiar și atunci când suntem convinși că știm exact ce se întâmplă.

Pe curând!💝

New York Café - Budapesta - Reflexii în oglindă

 Cafeneaua New York din Budapesta, cunoscută și sub numele de New York Kávéház, este considerată cea mai frumoasă cafenea din lume. Inaugurată în 1894, această bijuterie arhitecturală a devenit rapid un punct central al vieții culturale și artistice din capitala Ungariei.

Istoric

Clădirea care găzduiește cafeneaua a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru compania de asigurări New York Life Insurance Company. Proiectată în stil eclectic, clădirea impresionează prin fațada sa impunătoare și decorul interior somptuos. De-a lungul timpului, cafeneaua a fost un loc de întâlnire pentru scriitori, artiști și politicieni, devenind un adevărat centru al vieții intelectuale din Budapesta. În perioada comunistă, clădirea a fost naționalizată și a suferit diverse transformări, funcționând chiar ca magazin de articole sportive. În 2006, după o renovare amplă, cafeneaua și-a redeschis porțile, recăpătându-și strălucirea de odinioară.

Curiozități

O legendă locală spune că, la inaugurarea cafenelei, scriitorul Ferenc Molnár și prietenii săi ar fi aruncat cheia de la intrare în Dunăre, pentru a se asigura că locul va rămâne deschis non-stop. Deși veridicitatea acestei povești este discutabilă, în 2014, cu ocazia aniversării a 120 de ani, cheile cafenelei au fost simbolic aruncate în Dunăre, în onoarea acestei legende.

Interiorul cafenelei este decorat cu candelabre venețiene impresionante, coloane masive și picturi murale elaborate, reflectând opulența și eleganța perioadei în care a fost construită. Aceste elemente de design au fost păstrate și restaurate cu grijă în timpul renovărilor, menținând atmosfera istorică și farmecul original. 

Experiența mea la New York Café

Cafeneaua se afla la doar 7 minute de mers pe jos de cazarea noastră, așa că a fost musai să o vizităm. Am fost copleșită de splendoarea decorului. Atmosfera elegantă creează un ambient unic, iar fiecare detaliu arhitectural pare desprins din epoca de aur a Budapestei. Am savurat câte o cafea americană și o sticlă cu apă plată, care au costat aproximativ 30 de euro (găsești meniul pe site-ul oficial dacă ești curios să vezi prețurile). Serviciul a fost impecabil, personalul fiind atent și prietenos. Ne-au dat voie să facem fotografii, așa că am profitat din plin pentru a imortaliza această experiență unică. Recomand cu căldură această experiență oricui vizitează Budapesta, pentru a se bucura de o combinație perfectă între istorie, artă și gastronomie.

Reflexii în oglindă

Bineînțeles că am făcut fotografii special pentru jocul ”Reflexii în oglindă”, altfel nu se putea.😊

Dacă și tu ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit să participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Pe curând!👑

APA TRECĂTOARE - Tudor Arghezi - Reflexii în Oglindă

Zămislită nu se ştie pentru ce mâhnirii noastre,
Ai s-ajungi, fârâmă rece, curgătoare unde-albastre.
Îmbrăcată cu arşiţa ce te-aşteaptă 'n zori de Mai
Vei fi troacă şi oglindă, boturilor de buhai.
Luciul tău, prin blestem tainic, îngheţat în umbra morii
Va tăia în dungă luna, şi cresta din zbor cocorii.
Înşirând minunea firii cu grosimea-ţi de mătase,
Fundul mărilor de ceruri îl vei înădi şi coase;
Şi numit Danubiu, Argeş, Nistru, Olt, Prut şi Teleajen,
Ne vei legăna grădina 'n pânze albe de păianjen,
Căci călătorind vei pune şesurilor peste ţară
Aşternuturi vii de salbe, împrejurul ei brăţară
Şi 'n pământ, arat sălbatic şi-apărat încins cu fierul
Brazde 'n lungu-i de luceferi, îngropând în maluri cerul.
Prin salcâmi plecaţi şi sălcii, mulţumindu-i că te-atinge,
Sânul mamelor voinice îl vei mângâia şi linge.
Gâştele cuprinde-le-vei pe subt aripi şi vei duce.
Se va scoborî prin tine turla răzimată 'n cruce.
Plumbul tău cu feţe multe va sticli ca un vitrou
Care 'n fiecare petec scapără un soare nou,
Şi când mintea mea croieşte un tipar mai lesnicios,
Începând întotdeauna lucrul cu temei, de jos,
Tu răstorni aşezământul şi o lingură de apă
Mă învaţă că se poate munca şi de sus să 'nceapă.

Înviat din miezul nopţii, petrecut cu mâini de umbră,
Tu eşti, fir de pisc şi haos, ca o rază care umblă.
Ce stihii străbaţi, streine, de gândirea mea mirară,
Ce comori nepipăite nici de visuri niciodată,
Mărturia mi-o aduce, într'un tremur ca de jar,
Licărul neprins de sculele niciunui argintar.
Însă de trăsar în tine ochii-atâtor mari mistere;
De te-ai strecurat prin cuibul tainicelor giuvaere;
De-ascultaşi de ruga nopţii, care-ţi descântase fiinţa
Ca să-şi mângâie cu tine sihăstria, suferinţa;
De-ţi ieşiră 'n drum troiene de vecii şi piatra moartă,
Care trebuie 'n strârntoare biruită 'ncet şi spartă,
Tu putuşi întoarce hora 'mpotrivirilor şi-a humii
Şi ieşi şi mărunt şi sprinten şi sfinţit din legea lumii,
Făr' a pierde niciun fulger, nici o za de curcubee,
Mişunând în vălvătaia insului tău de scânteie.

Giulgii de lumină albă calul nostru va să pască,
Şi pe giulgii cortul nostru creasta va să-şi hotărască.
Eu, ca să-mi aduc aminte de adânc şi nesfârşit,
Între două şesuri limpezi am oprit şi-am poposit.

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Înscriu postarea și în tabelul Suzanei cu Citate favorite.

***poze din arhiva personală

Reflexii în... busolă! - Muzeul Geologic București

 Sâmbăta trecută am vizitat Muzeului Geologic Național din București. Una dintre surprizele plăcute ale vizitei a fost expoziția cu vânzare de cristale, bijuterii și pietre semiprețioase, amplasată chiar în interiorul muzeului, unde mi-am lăsat o parte din econimii.😂

Situat pe Șoseaua Kiseleff, într-o clădire istorică ce datează din 1906, muzeul este locul unde Pământul își dezvăluie povestea și ne învață despre fragilitatea și măreția sa. Dacă ai ocazia să-l vizitezi, fă-ți timp să te pierzi în detalii, să simți vibrațiile fiecărei pietre și să înveți despre istoria geologică a Pământului.

Am facut foooarte multe fotografii, dar pentru rubrica ”Reflexii în oglindă” voi posta doar câteva, care sper să-ți placă:

O busolă cu oglindă mică… Poti ghici cine e în reflexia ei? 

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Reflexiile unui Pinot Noir Rose

 Fotografia ne oferă o fereastră prin care putem surprinde detalii ascunse, jocuri de lumină și umbre care nu sunt întotdeauna evidente la prima vedere. Am încercat să surprind în fotografii nuanțele și reflexiile delicate, transformând vinul într-un personaj central al unei scene aproape poetice.

Asemenea unui dans subtil între lumină și culoare, acest Pinot Noir Rose demisec de la Podgoria Silvaniei reflectă perfect fiecare fascicul de lumină, dezvăluindu-și textura sa delicată și culoarea de roz pal. Această nuanță atrage privirile, sugerează prospețimea și finețea vinului, invitându-te să-l descoperi. Reflexia din pahar este doar o anticipare a experienței complexe care urmează.

Când am turnat vinul în pahar, am fost învăluită de un parfum fin, elegant, cu note distincte de trandafir și fructe roșii, amintind de cireșe și căpșuni culese pe rouă. Gustul urmează perfect această invitație olfactivă, dezvăluind o dulceață subtilă de fructe, echilibrată de o aciditate sprințară care îți trezește simțurile.

„Oglinda gustului”, dacă tot suntem la rubrica Reflexii în oglindă, este o combinație perfectă între dulceag și amărui, care persistă plăcut pe palatul gurii.

Acest vin nu doar că strălucește în pahar, dar este și extrem de versatil în asocierile culinare. Perfect pentru o masă completă, poate fi savurat alături de salate proaspete, preparate ușoare de pui sau fructe de mare, dar și alături de deserturi fructate, precum o tartă cu fructe de pădure. Un singur avertisment – evită carnea roșie grea, căci finețea acestui rose merită să fie lăsată să strălucească fără a fi copleșită.

Privind reflexiile din pahar, mi-am dat seama că fiecare pahar de vin este, de fapt, o oglindă a momentului în care îl bei. Vinul captează starea noastră de spirit, atmosfera, și chiar discuțiile pe care le purtăm la masă. Un pahar de Pinot Noir Rose demisec oferă ocazia de a reflecta asupra bucuriilor vieții, fie că este vorba despre momente de relaxare într-o seară liniștită sau de o conversație cu prietenii.

Înscriu acest articol la rubrica ”Reflexii în oglindă”, găzduită de Carmen!

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Reflexiile din pahar! - Volumul 1

Într-o sâmbătă liniștită de vară, am descoperit magia Sauvignon Blanc-ului de la Caii de la Letea-Volumul 1, o comoară premiată cu aur la IWCB 2017. În paharul meu, lumina caldă a soarelui s-a oglindit într-un dans de nuanțe aurii, aducând cu sine atmosfera captivantă a Deltei Dunării.

Aromele proaspete de flori de soc și citrice m-au îmbiat să explorez fiecare înghițitură, fiecare notă gustativă fiind o călătorie prin peisajele însorite și pădurile umede ale Deltei. În pahar, vinul strălucea ca un galben pai, amintind de peisajele însorite ale Deltei. Așa că am surprins acest moment într-o fotografie. Reflexiile luminoase ale paharului au însoțit fiecare înghițitură, ca un dans al luminii în apa calmă a unui lac. În oglinda vinului, am văzut nu doar un spectacol vizual, ci și o poveste a măiestriei vinificației și a conexiunii cu natura din Delta Dunării.

Recomand să savurați acest vin răcit la temperatura potrivită, în zilele călduroase de vară, acest vin își poartă povestea în fiecare înghițitură, aducând o notă aparte de prospețime și eleganță în fiecare moment al degustării. Cu fiecare înghițitură, vei descoperi o poveste captivantă și plină de rafinament, ce te aduce mai aproape de farmecul unic al vinurilor din România.

Înscriu acest articol la rubrica ”Reflexii în oglindă”, găzduită de Carmen!

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. Publică fotografiile într-un articol pe blogul tău si înscrie articolul în tabelul de aici (click).

Bruxelles - Reflexii în oglindă!

În concediul meu din Bruxelles, am avut grijă să fac și poze în care să surprind reflexii pentru rubrica Reflexii în oglindă, găzduită de Carmen, pe blogul ei - Între vis și realitate.

O fântână din Grădina Botanică din Bruxelles!

Parcul Leopold!

Am surprins niște reflexii pe clădire, dar nu numai reflexii!

Pozele sunt din arhiva personală!

 

Eros și Psyche - Când arta întâlnește tehnologia !

 Povestea de iubire dintre Eros și Psyche se spune că este cea mai frumoasă și că în spatele mitului iubirii dintre ei se află semnificații profunde atribuite introspecției.

În vacanța din Italia, mergând la pas prin Roma, am ajuns la Galleria Alberto Sordi, unde era expusă lucrarea Eros și Psyche, o reproducere contemporană la scară reală (1:1) a sculpturii lui Amore e Psiche de Antonio Canova, ca tribut adus celui mai mare interpret al neoclasicismului, sculpura originală se află expusă la Louvre în Paris.

Replica sculpurii a fost realizată cu ajutorul tehnologiei, în colaborare cu Robotor. Modelul de ipsos a fost scanat 3D, apoi un robot a sculptat, timp de 270 de ore, neîntrerupt, 10 tone de marmură albă din Carrara (oraș din provincia Massa-Carrara, din regiunea Toscana, renumit pentru marmura de culoare albă).

Probabil, dacă ne cumpăram abonament la metrou/autobuz, cum recomandă blogurile de călătorii, am fi ratat această minunată sculptură. 

Pozele sunt din arhiva personală, iar articolul îl înscriu la rubrica Reflexii în oglindă, găzduită de Carmen, pe blogul ei - Între vis și realitate.

Tibrul și podurile lui - Reflexii în oglindă

Tibru este un fluviu care se varsă în Marea Tireniană și este fascinant datorită, în secial, splendidelor sale poduri, unele milenare.

Mi-a plăcut foarte mult podul Sant Angelo, ridicat din porunca împăratului Hadrian (136 d.H.) pentru a lega malul stâng al fluviului de mausoleul său. În 1450 a fost reconstruit, deoarece mulțimea de pelerini venită la Roma pentru jubileu a provocat prăbușirea podului. În 1534, după restaurare trei arcade originale au spraviețuit, însă Clement al VII-lea a mutat statuile lui Sf. Petru și Sf Pavel în capătul opus mausoleului.

Astăzi, podul este renumit în toată lumea, datorită statuilor îngerilor cu simbolul Patimilor desenate de Gian Lorenzo Bernini și realizate de elevii săi

 Pozele sunt din arhiva personală, iar articolul îl înscriu la rubrica Reflexii în oglindă, găzduită de Carmen, pe blogul ei - Între vis și realitate.