1877: Portretul unei iubiri desăvârșite - Marius Albert Neguț

 Descrierea cărții:

Domnița Ileana de la Rucăr și roșiorul Mihai Anastasescu se îndrăgostesc chiar în pragul Războiului de Independență. Iubirea lor arde etapele, chiar sub ochii vigilenți ai părinților boieri de viță veche și ai unei dădace care le colorează cu melița ei de țărancă hâtră povestea romantică. Ritualuri vechi, modă proaspăt sosită de la Paris, emoții dintotdeauna, jupânese agitate și riscante partide de vânătoare se succed într-un ritm amețitor, creând una dintre cele mai frumoase și simpatice imagini ale unui cuplu sortit să rămână veșnic împreună. Apoi vine războiul, un tăvălug care-i forțează pe cei doi să creeze istorie: el prin curaj pe câmpul de bătălie, ea prin determinare pe frontul de acasă, unde se oferă să fie soră de caritate în spitale. O documentare atentă e prezentă în aceste pagini, străbătute și de personaje reale, ca Principele Carol și Doamna Elisabeta. Zăpada se înroșește dincolo de Dunăre, iar despărțirea celor doi tineri devine din ce în ce mai greu de îndurat, până când, sfidând riscurile, domnița aleargă spre alesul ei. Iar soarta intervine...

O minunată poveste de dragoste și război, cu o întorsătură care ar înmuia inimile fanilor Dianei Gabaldon

1877: Portretul unei iubiri desăvârșite - Marius Albert Neguț
poză din arhiva personală

Ileana și Mihai se îndrăgostesc la prima vedere și hotărăsc să se căsătorească. Războiul de Independență bătea la ușă, așa că Mihai plecă la război la scurt timp după ce se căsătoresc.

Doica Maria deși la început mi s-a părut amuzantă până la final devenise enervantă.
În schimb mi-au plăcut foarte mult poeziile pe care Mihai le scria Ilenei.
Finalul...hmmm...nu știu ce să zic. Nu cred că există o așa dragoste: să te îndrăgostești de la prima privire, apoi căsătorie și să fii gata să si mori pentru persoana de care ești îndrăgostit.
De aceea prefer romanele thriller - horror pentru că sunt mai realiste, cele de dragoste sunt exagerate rău.În schimb, mi-a plăcut foarte mult Cerberus scrisă de acest autor.

Pentru iubitorii de romane istorice cred că este o carte foarte bună, eu însă nu am rezonat cu ea.

O zi de luni frumoasă și o săptămână productivă să ai!

Invitație la vals - Mihail Drumeș

 Această carte am citit-o în decembrie 2021 și nici acum nu îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a o descrie, cert este că această carte este despre orgolii, despre cum orgoliile ar trebui să nu își găsească locul în dragoste.

poză din arhiva personală

Mihaela și Tudor își încep ciudata (?!) relație la mansarda vilei unde locuiau cu chirie ascultând melodia L'invitation à la valse de Weber cântată de orchestra lui Stokowsky, de unde vine și titlul romanului.

Tudor reușește cu greu să o cucerească pe Mihaela, el constată că nu e ca celelalte femei. O vreme cei doi au fost așa de fericiți, au petrecut clipe de neuitat în vacanța de la Constantinopol.

Dar odată cu terminarea vacanței începe și sfârșitul relației lor. Orgoliile nu-i lăsa să fie împreună și ambii au câte un plan de răzbunare care într-un final duce la finalul tragic al romanului,pe care îl știm încă de la început.

Tudor devine conștient și își pune destul de multe întrebări cu privire la acțiunile lui, dacă ar fi putut să schimbe finalul....dar, cum el afirmă, e prea târziu. Din primele pagini/rânduri îți dai seama că cineva moare, că ceva rău s-a întâmplat (deși după titlu pare o poveste de dragoste fericită), sfârșitul tot m-a surprins, m-a întristat....

Te pune pe gânduri și te face să îți analizezi propriul comportament vis-a-vis de dragoste și să îți pui întrebări...

Prima carte pe care am citit-o scrisă de acest autor a fost ”Elevul Dima dintr-a șaptea” despre care voi scrie altădată, până atunci vă recomand această carte scrisă de Mihail Drumeș.

O să închei cu un citat din scrisoarea Mihaelei:

💬"Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce îți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine nu puteam să-ți dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparență just. Dar ce experiență aveam, de unde să știu că iubirea dintre două ființe nu e egală, că balanța atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama?"

Alte citate din carte:

💬”Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe care ne-a aparținut o dată, ne pune la lumină adevăratul preț.”

💬”E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste.”

💬”Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă...”

💬”Sunt greșeli care nu se mai pot repara!”

💬”Visuri născute moarte...”

Primăvară în Toscana - Santa Montefiore

 Primăvară în Toscana că în România a venit iarna!😅

Romanele de dragoste nu se numără printre preferatele mele, mi s-a părut tot timpul că se exagerează mult în ele. Acest roman mi-a plăcut, nu a fost deloc plictisitor, m-a făcut să zâmbesc și m-a facut curioasă.

poză din arhiva personală

Povestea lui Gracie este interesantă, presărată cu multe secrete, captivantă, plină de culoare și pasiune, acțiunea se desfășoară în două planuri - prezentul alternează cu trecutul.
Gracie o văduvă de 60 și ceva de ani hotărăște într-o zi, când vede un anunț într-o revistă, că este timpul să facă pace cu trecutul, iar pentru asta era necesar să meargă în Toscana. Era o femeie singuratică, nu prea ținea legătura cu fiica și nepoata ei. Când Gracie ia această hotărâre tuturor li se pare ceva în neregula și periculos.
Dragoste interzisă, secrete, suferință, dezamăgiri și câteva elemente erotice ,nu foarte detaliate, dar suficient cât să stârnească imaginația cititorului, toate acestea se găsesc în povestea lui Gracie.
Nu am înțeles rostul capitolului 16, se putea rezuma la 2-3 fraze și adauga în capitolul final. Nu mi-a plăcut cum a fost introdus in firul acțiuni.
Viața lui Gracie se schimbă radical după această vacanță petrecută în Italia.

Este o lectură ușoară și plăcută, merge citită după o carte mai grea sau pe o vreme friguroasă cum este acum în România! Ca de obicei, mai jos, voi lăsa câteva citate din carte care mi-au plăcut:

💓”O porumbiță îți trimit, spre cer,

Și un pachet sub aripă ea ține, 

Cu grijă să-l deschizi, pentru că-n el

Sunt daruri minunate pentru tine.

Un milion de sărutări îți dau,

Cu un milion de-mbrățișări îngemănate,

În ele dorul meu l-am pus, căci vreau

Să știi că dragostea ce-ți port e fără moarte.

În inimă, adânc, te-am ferecat,

Acolo tu rămâi, ca o comoară,

Să mă-nsoțești prin viață, ne-ncetat,

Până ne-om întâlni, în Ceruri, IARĂ.” (Anonim)

💓”Și lui Gracie îi erau dragi cărțile. Călătorise în imaginație prin toată lumea, mulțumită poveștilor din paginile pe care le citise, dar până acum nu-și dorise să meargă nicăieri.”

💓”-De abia în toamna vieții îți dai seama ce prețioasă e fiecare clipă.”

💓”O femeie îndrăgostită are o anume strălucire. Radiază lumină. Se transformă. Dragostea o face frumoasă.”

💓”Frumusețea e în ochii privitorului [...]”

💓”Nu trebuie să regreți nimic. Și eu aș putea regreta multe dacă mi-aș îngădui așa ceva, dar trebuie să ne trăim clipa și să nu deplângem trecutul. Lucrurile sunt așa cum sunt. Trebuie să le acceptăm ca atare și să mergem mai departe.”

💓”-Nu-i sfârșitul lumii, Carina. De fapt, aș zice că e o etapă esențială ca să te maturizezi. O inimă rănită te învață ce înseamnă înțelepciunea, compasiunea și înțelegerea față de ceilalți. Suferința din dragoste sapă adânc în ființa ta, făcându-te mai deschis către lume și mai conștient. E parte din marea experiență a vieții.”