Stephen King: 77 de Ani de Groază și Mister

 Astăzi, 21 septembrie, Stephen King își sărbătorește cea de-a 77-a aniversare. Cu o carieră literară impresionantă ce se întinde pe mai bine de cinci decenii, King a redefinit genul horror și a creat un univers literar care a fascinat milioane de cititori din întreaga lume. Dar Stephen King este mai mult decât un scriitor de povești de groază; este un narator complex, capabil să exploreze cele mai ascunse colțuri ale psihicului uman, transformându-și personajele în simboluri ale fragilității și forței interioare.

Sursă foto: mail de la Nemira

Stephen Edwin King s-a născut în 1947, în Portland, Maine, și încă de mic a fost atras de literatură. Primii săi ani ca scriitor nu au fost ușori, în ciuda pasiunii sale. Cariera sa literară a început cu publicarea unor povești scurte în reviste, dar abia după ce a scris Carrie a simțit gustul succesului. Ironia face că S.King a aruncat manuscrisul la gunoi, convins că nu va avea succes, dar soția sa, Tabitha, a recuperat manuscrisul și l-a încurajat să-l finalizeze. Carrie a devenit primul său bestseller care a pus bazele unei cariere literare legendare.

Ceea ce face ca operele lui King să fie atât de captivante este talentul său de a transforma banalul în ceva terifiant. Orașele mici, aparent idilice, devin locuri de coșmar, iar personajele obișnuite se confruntă cu forțe supranaturale sau cu conflicte psihologice intense. De la monștri ca Pennywise în It, până la forțele supranaturale care bântuie hotelul Overlook în The Shining, King explorează teme precum frica primordială, pierderea inocenței și forța binelui și răului.

Dar Stephen King nu scrie doar despre monștri și fantome. De multe ori, adevărații "monștri" din operele sale sunt oamenii înșiși, cu fricile, obsesiile și greșelile lor. În Misery, de exemplu, un scriitor este torturat nu de o creatură supranaturală, ci de o fană obsedată. În Cujo, un câine turbat reprezintă o metaforă pentru fragilitatea vieții și violența care poate izbucni în orice moment, atât în natură, cât și în ființa umană. Cu această ocazie am constatat că am uitat să povestesc despre Cujo, o carte care mi-a plăcut foarte mult, așa că înainte de a continua, fac o mică paranteză și scriu câteva rânduri despre ea.

Foto din arhiva personală

Este povestea tragică, emoționantă a unui câine din rasa Saint-Bernard care ajunge să aibă necazuri după ce urmărește un iepure care intră într-o grotă plină de lilieci. Povestea se desfășoară pe parcursul a trei zile, romanul conține mai multe povestiri, poveștile unor familii normale din Castle Rock, făcându-l mai complex decât pare.
Romanul nu are capitole, are un ritm constant, iar tensiunea crește odată cu transformarea lui Cujo, iar scenele sângeroase apar când nu te aștepți și vei suferi alături de personaje.
Există și câteva pasaje scrise din punctul de vedere al lui Cujo, care tot ce își dorea era să fie un câine bun pentru stăpânii lui.
Mi-a plăcut cartea, cu toate că m-a întristat finalul, care este foarte dureros.

Stephen King a publicat peste 60 de romane și sute de povestiri scurte, dar unele dintre ele au rămas cu adevărat gravate în cultura populară. Romane precum The Shining, It, Pet Sematary, și The Dark Tower(am ajuns cu cititul la volumul 5) au fost citite și apreciate de generații întregi. Adaptările cinematografice și de televiziune ale operelor sale, cum ar fi The Shawshank Redemption (povestea face parte din volumul Anotimpuri diferite, despre care nu am scris), The Green Mile, și serialul Castle Rock, au contribuit la popularitatea sa și i-au extins influența.

Sursă foto: mail de la Nemira

Cine poate uita privirea înspăimântătoare a lui Jack Nicholson în rolul lui Jack Torrance sau baloanele roșii care plutesc deasupra canalizărilor din Derry? Adaptările, deși nu întotdeauna fidele cărților, au adus personajele și universurile create de King în fața unui public mai larg, consolidându-i statutul de „Regele Groazei”.

La 77 de ani, Stephen King continuă să scrie, să inspire și să ne provoace fricile. Autori, regizori și fani deopotrivă îi recunosc influența imensă asupra literaturii și cinematografiei. Poate că cea mai mare realizare a sa rămâne însă faptul că, prin poveștile sale, a creat o comunitate de cititori care se regăsesc în universurile sale, unde întunericul și lumina se împletesc, iar frica este doar o parte a călătoriei către înțelegerea de sine.

„Monștrii sunt reali și fantomele sunt reale. Ele trăiesc în noi și câteodată ele înving.”

Un citat emblematic al lui King, care surprinde perfect esența operei sale. El ne reamintește că fricile noastre cele mai profunde nu sunt întotdeauna clare, dar sunt la fel de periculoase și influente.

 De la povești care ne-au bântuit visele, până la lecții de viață ascunse în paginile cărților sale, Stephen King a reușit să ne facă să ne îndrăgostim de groază și suspans. 

La mulți ani, Stephen King, și mulțumesc pentru toate poveștile care m-au ținut trează noaptea și m-au purtat într-o lume unde granițele dintre real și imaginar sunt doar o șoaptă în întuneric!

La mulți ani, Regelui Groazei!

 Pe 21 septembrie, Stephen King, autorul meu preferat, și-a sărbătorit cea de-a 76 aniversare, scriu această postare azi, deoarece de ziua Regelui Groazei am fost la o degustare de vinuri, despre care îți voi povesti în curând.

Sursă foto: Nemira

În această postare îți scriu lucruri/curiozități pe care eu le-am aflat, despre King, din cărțile sale:

👑 Stephen Edwin King s-a născut pe 21 septembrie 1947, în Portland, Maine, este al doilea fiu al lui Donald și Nellie Ruth Pillsbury King.

Donald, pe când Stephen avea doi ani, și-a abandonat familia, mutările repetate  dintr-un oraș în altul îl marchează pe micul Stephen, copilăria lui nefiind deloc ușoară.

🎦 A îndrăgit matineele anilor 50, unde se proiectau filme de groază și SF, iar în 1960 l-a descoperit pe H.P. Lovecraft, care a avut o influență decisivă asupra lui - s-a apucat să scrie povești la o mașină de scris căreia îi lipsea tasta ”N”, mașină de scris pe care o întâlnești în romanul Misery, dacă îl vei citi sau dacă deja ai făcut-o știi despre ce vorbesc.

🏫 Între 1962 și 1966 a urmat cursurile Liceului Lisbon Falls.

🎓 Între anii 1966-1970 a urmat cursurile Universității Maine, din orașul Orno, perioadă în care a lucrat la biblioteca facultății și și-a publicat, într-o rubrică permanentă, primele sale povestiri, în revista studențească Maine Campus. A obținut licența în literatură, un certificat de profesor de liceu și o diplomă pentru elocuțiune și artă dramatică, în 1970.

👫 În 1971 se căsătorește cu Tabitha Jane Spruce cu care are trei copii. Viața sa este la fel de grea ca și copilăria, plină de lipsuri care îl va duce la alcoolism: a trăit o perioadă într-o rulotă, a lucrat într-o spălătorie industrială și apoi a predat engleza ca profesor la Hampden Academy, Maine.

✍ A început să scrie romanul Carrie, iar pentru faptul că nu avansa l-a aruncat la gunoi, dar soția lui, care credea în talentul său, a recuperat manuscrisul și a reușit să-l convingă să termine romanul. Anul 1973 a fost declanșator când concernul editorial Doubleday a acceptat să-i publice romanul, iar New American Library a cumpărat drepturile ediției de buzunar cu suma record de 400.00 de dolari.

🏠 În 1975 cumpără prima casă la Bridgton, Maine, unde se mută cu familia sa și tot atunci publică și Salem's Lot. Din acest moment își va consacra viața exclusiv creației literare și, într-o mică măsură, producției cinematografice.

👪 Locuiește în Maine (în majoritatea romanelor acțiunea se petrece în Maine). Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acordă permisiunea studenților la regie să adapteze povestirile sale pentru suma modică de un dolar, 

💰 În 2017 venitul său anual a fost estimat la peste 400 de milioane de dolari și NU are telefon mobil! Autor a  peste șaizeci de cărți, devenite bestselleruri internaționale și două sute de povestiri, a doborât toate recordurile de vânzări.

🥇 A primit numeroase premii, printre care și prestigioasa Medalie pentru Contribuții deosebite în Domeniul Literaturii Americane oferită de National Book Foundation, în 2003. 

Romanul său J.F.K. 22.11.63, a fost inclus în topul celor mai importante zece cărți ale anului 2011 de publicația New York Times Book Review și a câștigat Los Angeles Times Book Prize la categoria  Mystery/Thriller. Romanul Mr. Mercedes a fost recompensat cu  Edgar Award for Best Novel.

A primit National Medal of Arts(2014) și PEN America Literary Service Award (2018).

🎦 Turnul întunecat, IT, Cimitirul animalelor și Doctor Sleep au stat la baza unor ecranizări celebre, iar IT este filmul horror cu cel mai mare succes de casă din toate timpurile.

👑 Trăiește împreună cu soția lui, scriitoarea Tabitha King, în Bangor, Maine. Va urma.😍

🎂La mulți ani, Regelui Groazei!

Sursa: necunoscută (de pe Facebook, circulă pe mai multe grupuri)

Dacă știi curiozități despre domnul King și vrei să le împărtășești cu mine, te rog să le scrii într-un comentariu la acest articol! Am și două întrbări pentru tine (nu scapi așa ușor!😜): Ție îți place Stephen King? Care este cartea ta preferată? 

Eu am următorul top 3 personal:

1. Culoarul Morții;

2. Cimitirul Animalelor;

3. Misery.

Aștept cu interes răspunsurile tale, până atunci am să îți dau o veste minunată:

Editura Nemira ca în fiecare an, de ziua autorului, oferă fanilor o reducere de 20% la romanele Regelui - aplică codul voucher KING20 în câmpul special Coduri Nemira, acest cod este valabil în perioada 21 - 24 septembrieora 23:59), iar dacă îți faci cont și comanzi pe următorul link: https://nemira.ro/r/95837/ primești 5 puncte, echivalentul a 5 lei. În plus, dacă folosești aplicația cashback tipli (te înregistrezi dând click aici) și comanzi cărți de pe Nemira, primești până la 1,5% înapoi la achiziție.

*Disclaimer - Articolul conține linkuri de afiliat, câștig un mic comision dacă te înregistrezi/cumperi accesându-le. Mulțumesc anticipat!

O seară frumoasă să ai!

Focul viu - Stephen King

Este un thriller psihologic, o lectură plină de suspans, un King clasic în care personajele sunt foarte bine dezvoltate. 

Cartea a apărut la Editura Nemira, în luna aprilia a acestui an. Roman finalist al premiilor LOCUS (1981) și BFA (1981). Descrierea cărții este următoarea:

”Ca să câștige niște bani în plus în timpul studenției, Andy McGee și Vicky Tomlinson s-au oferit ca subiecți voluntari pentru un experiment orchestrat de o organizație guvernamentală sub acoperire, cunoscută sub numele de Atelierul. Dar efectul a constat în trezirea în cei doi tineri a unor abilități metapsihice latente excepționale, care s-au manifestat într-o manieră și mai înfricoșătoare atunci când s-au îndrăgostit și au avut un copil împreună. Fiica lor, Charlie, a fost înzestrată la naștere cu cea mai incontrolabilă și mai ieșită din comun putere văzută vreodată – pirochinezia, abilitatea de a crea foc cu puterea minții. Acum, agenții nemiloși ai Atelierului sunt pe urmele acestei anomalii genetice neprevăzute și încearcă să o captureze în scopuri diabolice.

Ceea ce agenții nu iau în calcul este că satisfacția răzbunării este atractivă până și pentru un copil.”

Probabil v-ați dat seama din descriere că povestea este despre o copilă, Charlie, în vârstă de 8 ani, care are capacitatea extraordinară de a face lucrurile să ia foc. Pirochinezia a fost rezultatul cuplării părinților ei, doi participanți la un studiu guvernamental experimental, ”Lotul șase”.

Charlie și tatăl ei, Andy, fug de agenția secretă din spatele experimentului, după ce aceștia o omoară pe Vicky, dar actiunea este în toi, și suspansul crește, după ce Andy și Charlie au fost prinși. Agenția vrea să înțeleagă puterea lui Charlie, astfel încât să o poată folosi ca armă. Urmează haosul și... ați ghicit: încendiile sunt declanșate!!!

Puterea lui Andy constă în impulsionarea oanemilor, controlându-i mental, dar această putere, de câte ori o folosește, îi dă migrene paralizante și hemoragii cerebrale minore, însă Charlie nu are probleme în folosirea puterii ei.

În tot răul este și-un bine, dacă nu ar fi forțat-o să-și folosească puterea și să învețe să o controleze, nu ar fi scăpat cu viață din ”jocul final”.

Mi-a plăcut cartea și o recomand cu drag, a fost o lectură captivantă, întunecată și cu multă actiune.

Mi-am notat și câteva citate:

”Când aveai gânduri rele, trebuia să plătești pentru ele.” 

”- Diavolul pe care nu-l cunoști este uneori mai bun decât cel pe care îl cunoști,” 

”Secretele, așa cum Căpitanul i-ar fi putut spune doctorului Hofferitz, sunt chiar mai instabile decât izotopul de uraniu U-235, iar stabilitatea scade proporțional pe măsură ce secretul este spus.”  

”Dacă intenționez să sugerez ceva, este doar că lumea, deși bine luminată cu becuri incandescente și neoane, este totuși plină de cotloane întunecate, ciudate și tulburătoare.”

Vă doresc o seară frumoasă! 

** Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana.

Misery - Stephen King

De ceva timp, aproximativ 3 ani, îmi notez citate, păreri despre cărțile pe care le citesc într-o agendă, iar uneori postam în grupul de Facebook din care fac parte la diferite activități. M-am hotărât să postez și aici și să completez postările respective cu citate sau să completez părerile pe care le-am postat la vremea respectivă.

 Misery se numără printre romanele mele preferate scrise de Stephen King. Mi-a plăcut foarte mult această carte, am citit-o în aproximativ o zi jumătate, este o dramă într-un act cu două personaje și un singur decor.

Poză din arhiva personală

Paul Sheldon, un scriitor celebru, are un accident de mașină, iar "salvatoarea" lui este Annie, cea mai înfocată fană a lui. În urma accidentului se alege cu ambele picioare fracturate și un genunchi făcut zob. Annie îi pune niște atele de aluminiu și îl duce la ea acasă și nu la spital, cum era normal.
Annie era o criminală în serie, psihokiller, iar la ce chinuri îl supune pe săracul Paul este greu de imaginat.
În perioada cât a fost prizonierul lui Annie, Paul scrie cel mai bun roman al său, dar oare va scăpa vreodată de Annie?
Am trecut prin multe stări pe parcursul acestei cărți, doar citind descrierile, pe care încă nu sunt în stare să le descriu în amănunt. Am plâns cu Paul și m-am bucurat de reușitele lui.
Trebuie să văd și filmul după această carte, neapărat!

Mai jos las câteva citate din carte care mi-au plăcut:

🖋”Când privești în adâncul abisului, Abisul, de asemenea, privește în tine.” Friedrich Nietzsche

🖋”Scrisul nu este cauza suferinței, el se naște din suferință.” Montaigne

🖋”Tristețea, gândi el, era ca o stâncă la marginea oceanului. Când dormeai, era ca și când ar fi venit fluxul și atunci exista o alinare. Somnul era ca o maree care acoperea stânca amărăciunii. Totuși, când te trezeai, fluxul începea să se retragă și foarte curând stânca era iarăși vizibilă, un lucru, încrustat cu scoici, de o realitate indubitală, un lucru care va fi acolo pentru totdeauna, sau până când Dumnezeu va considera că trebuie să o înlăture.”

Stephen King este un autor autentic și versatil, redă natura umană într-un mod rar, arătând părțile rele ale umanității, este un creator de anti-eroi. Majoritatea romanelor sale au fost ecranizate. Romanul Misery a luat premiul Bram Stoker în 1987 pentru cel mai bun roman.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, așa că am căutat și filmul, crezând că va fi extrordinar, dar...am fost dezamăgită.

Filmul Tortura lansat pe 30 noiembrie 1990, încadrat la horror/thriller în regia lui Rob Reiner, ține o ora și patruzeci și șapte de minute și nu se ridică la nivelul cărții, nu mi s-a părut deloc de groază. Deși la început filmul pare că respectă cartea, scenele au fost modificate, de exemplu Annie nu este la fel de sadică, în carte îi taie piciorul de la gleznă cu un topor, în film îl zdrobește cu un ciocan. Filmul nu a reușit să-mi transmită stările pe care cartea mi le-a transmis chiar dacă actorii și-au jucat bine rolurile. Cartea prin descrierile amănunțite mi-a dat un somn agitat, însă la finalul fimului am avut de zis doar atât: pe bune?!

Actrița Kathy Bates care interpretează rolul lui Annie, a primit Oscarul în 1991 pentru cea mai bună actriță și Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-o dramă. Am înțeles, sper că bine, că ar mai fi o ecranizare indiană a cărții, în limba tamilă - Julie Ganapathy (2003). Nu l-am văzut, poate într-o zi îl voi viziona.

via GIFER

Salem's Lot - Stephen King

Deși Stephen King este foarte priceput în descrierea oamenilor, lucrurilor, întâmplărilor, etc...uneori exagerează și plictisește cititorul.

Este o poveste cu vampiri cu un început foarte plictisitor care descrie o grămadă de personaje, toți locuitorii orașului 

Poză din arhiva personală

. Acțiunea pare să înceapă pe la pagina o sută și ceva când în gardul cimitirului este găsit, înfipt, cadavrul câinelui unui localnic....dar domnul King a considerat că mai era nevoie să descrie niște chestii și acțiunea începe cu adevărat pe la pagina trei sute și ceva.
După cadavrul câinelui urmează dispariția unui copil- Ralphie, apoi moartea fratelui lui Ralphie-Danny. Apoi crește mortalitatea în Salem's Lot, dispar misterios cadavre de la morgă.
Un scriitor, un profesor, un preot, un medic și un copil fac echipă împotriva răului care pare că pusese stăpânire pe oraș.
A avut scene înfricoșătoare, teroare, dar prea puține față de descrierile prea dese și plictisitoare.
Cred că pentru poveste erau suficiente 350 de pagini, decât 540 în care te pierzi printre chestii plictisitoare.
Chiar acum mi-am amintit că nu mai știu nimic de preot, ce s-o fi ales de el?

Mi-am notat și un citat care mi-a plăcut: ”Afaceri cu diavolul, așa era, [...]. Când faci afaceri cu el, scadența are miros de pucioasă.”

Cartea am cumpărat-o de la Editura Nemira. I-am acordat doar 3 steluțe!

Jocul lui Gerald - Stephen King - Recenzie

Poză din arhiva personală

 Nu știu dacă v-am mai spus, dar vă spun acum, că romanele mele preferate sunt cele horror, polițiste sau crimă, iar Stephen King se numără printre autorii mei preferați. 

Jocul lui Gerald ( Titlul original Gerald's Game) este un horror psihologic foarte tulburător.

Descrierea cărții (se află pe ultima copertă) este următoarea:

În timpul unui joc erotic pervers, Jessie, încătușată de pat, într-o casa de vară izolată de lume, îl lovește pe soțul său, Gerald, provocându-i involuntar moartea.

În următoarele douăzeci și opt de ore, Jessie este condamnată să îndure întunericul, teroarea și nebunia, căci gândurile îi vorbesc cu voci incestuoase, cu voci de mult uitate, de mult îngropate, iar strigătului ei îi răspunde o creatura oribilă, un chip alb furișat în umbră. Pentru ea, moartea ar fi o binecuvantare.

„Terifiant... Un joc în care coșmarul este doar începutul.” USA Today

Acțiunea se petrece în octombrie, povestea fiind legată de o eclipsă... iar eu am tot amânat această carte până când, în sfărșit, i-a venit rândul într-o săptămână din octombrie, când a avut loc și o eclipsă parțială de soare (25 octombrie 2022) - ce coincidență ciudată!😬

Jessie și Gerald Burlingame se hotărăsc într-o zi de octombrie să joace un joc erotic în casa lor de vacanță din Maine, unde nimeni nu-i va deranja. Gerald era un avocat care avea probleme cu băutura și în viața amoroasă, și descoperă că focul dragostei poate fi reaprins cu două perechi de cătușe. De data aceasta cumpără cătușe adevărate de polițist și....începe jocul...

Jessie, doar cu o perche de chiloți pe ea, este legată de pat cu cătușele și dintr-o dată i se pare o prostie și vrea să fie dezlegată, însă Gerald crede că protestele fac parte din joc și își continuă jocul. Dar Jessie reacționează violent lovindu-l pe soțul ei provocându-i un infarct.

Și începe teroarea...cine poate să descrie fricile și teroarea mai bine decât King?

Patul i-a devenit închisoare și se va confrunta cu lucrurile din trecut de care s-a temut și pe care le-a ascuns foarte bine. Companie îi țin gândurile ei care iau vocile unor prietene, soțul ei ”puțin cam mort”, iar ușa care rămâne deschisă și e trântită de vânt intensifică teroarea pe care Jessie o trăiește.

”Este uluitor pe câte direcții se putea desfășura, simultan, mintea omenească.” pag. 36

”Interesant să îți dai seama că mintea omului nu este nimic altceva decât un cimitir contruit deasupra unui crater pe fundul căruia șerpuiesc reptile.” pag. 257

Niciun indiciu care să pregătească cititorul pentru ce va urma, sapă în cele mai adânci straturi ale fricii, iar nervii proaspetei văduve sunt puși la grea încercare.

Mai apare în scenă și Prinț, un câine abandonat și flămând, care în sfârșit găsise ”mâncare”, iar din umbrele întunericului apare, în colțul camerei, o siluetă a unui personaj straniu. 

Oare este halucinație sau e cineva în cameră cu ea?

De ce fugise Prinț și la cine lătra?

Subiectele tratate în carte sunt dure, cum ar fi abuzul și molestarea incestuoasă, acestea făcând-o greu de digerat.

Ce se va întâmpla cu Jessie?  Îl va însoți pe soțul ei în viața de apoi?

Veți afla doar dacă vă hotărâți să citiți cartea.

Editura Nemira a reeditat acest titlul în 2017 și  îl puteți comanda de aici.

 

Shining – Stephen King

Anul trecut am văzut filmul înainte să citesc cartea și mi s-a părut că are foarte multe elemente asemănătoare cu cartea (dar m-am înșelat, bineînțeles!! după ce am terminat cartea de citit am revăzut filmul!!) și din acest motiv am citit-o destul de greu (9 zile). În carte Wendy este blondă, iar în film este brunetă, camera în care nu are voie să intre Danny este 217 în carte, iar în film 237, Hallorann moare în film și multe alte elemente care nu au legătură cu cartea.

Nu știu ce aș mai putea să mai spun despre această carte, ceva ce nu s-a mai spus deja, dar voi încerca….Este o carte thriller – horror cu elemente paranormale care te ține ancorat în poveste, o poveste cu un hotel bântuit, în care se ascunde o forță monstruasă. Îmi place cum scrie King, cum își construiește cărțile, deosebit e felul lui de a scrie și modul în care își prezintă personajele

Jack Torrance este un alcoolic.Un fost profesor care și-a ieșit din minți și și-a bătut studentul. Tot într-un acces de furie îi rupe mâna micuțului Danny, fiul său, care avea doar 3 ani: ”A fost un sunet care a reușit să pătrundă ca o săgeată prin ceața roșie, dar  în loc să lase să intre lumina soarelui, sunetul acela a adus cu sine norii negri ai rușinii și remușcării, a adus teroarea, a adus convulsiile chinuitoare ale sufletului. Un sunet net, clar, purtând trecutul la un capăt al său și tot viitorul la celălalt, un sunet de mina de creion care se rupe sau de surcică pe care o frângi pe genunchi.” pag. 31

În urma unui accident, pe când se întorcea din una dintre bețiile lui acasă, renunță la băutură și hotărăște să-și îndrepte viața, astfel că prietenul său Al îi oferă postul de îngrijitor pe timpul iernii la Hotelul Overlook. O slujbă potrivită pentru el care îi dădea posibilitatea să-și termine piesa de teatru pe care o începuse de ceva timp. Însă hotelul avea alte planuri pentru el.

Danny are 5 ani și este înzestrat cu anumite daruri care îl fac un copil special: ”- Ce ai tu, fiule, eu numesc ”strălucire”, Biblia îi spune ”viziuni”, iar oamenii de știință îi zic ”cunoaștere anticipată”. Am citit despre fenomenul ăsta. L-am studiat. Indiferent cum l-ai numi, înseamnă a fi în stare să vezi viitorul.” pag. 107. Danny se maturizează forțat și prea repede în condiții tragice.

Wendy, soția lui Jack, are și ea propria ei demoni cu care se luptă.

Hotelul Overlook, construit între 1907 – 1909, se află la 65 km de cel mai apropiat oraș, iar din luna octombrie până în luna aprilie este complet izolat, din cauza condițiilor meteorologice vitrege, de restul lumii.

După ce, familia Torrance, se stabilește la hotel, treptat, încep să apară și problemele. Este incredibil cum King reușește să îmbine progresia nebuniei, lentă, a lui Jack cu apariția fantomelor/halucinațiilor din hotel.

Hotelul îl vrea pe Danny pentru darul lui special, deoarece copilul este ca o baterie care  îl alimentează. ”Dacă reușeau să scape de aici, poate că hotelul Overlook va reveni la vechea lui stare semireceptivă și nu va mai fi capabil decât să înfățișeze istorioare de groază de doi bani  oaspeților mai receptivi din punct de vedere psihic.” pag.449

Cartea nu te va face să țipi, dar îți va rămâne multă vreme în minte. Este o carte dintre cele mai atmosferice pe care le-am citit (până acum) de la King, însuși hotelul devenind un personaj, a umplut fiecare colțișor al hotelului cu detalii după ce l-a terminat de construit. Este mai mult decât drama familiei Torrance.

Cartea o puteți comanda de pe Nemira, iar filmul îl puteți vedea pe Netflix The Shining (1980), rolul lui Jack Torrance îl joacă actorul Jack Nicholson.

J.F.K 22.11.63 - Stephen King

Mi-a plăcut cartea mult, e foarte bine documentată , dar mi-a plăcut și povestea de dragoste....și finalul! Filmul încă nu l-am văzut!🙈

Dallas, 22 noiembrie 1963. Se aud trei focuri de armă. Președintele John F. Kennedy e mort.

Viața poate lua turnuri cu totul neprevăzute, uneori. Asta se întâmplă cu Jake Epping, profesor de engleză la un liceu dintr-un orășel din Maine, când află că magazia din restaurantul prietenului său Al este o „vizuină de iepure“ care duce în 1958.

Iar când istoria te strigă pe nume, nu ai cum să nu răspunzi: „Prezent!“

Jake se întoarce în timp ca să prevină asasinarea lui J.F.K. – unul dintre cele mai traumatizante momente din întreaga istorie a Statelor Unite. Iar cheia întregii misiuni este singuraticul Lee Harvey Oswald.

Jacob Epping (George Amberson) vine din 2011, printr-o fisură de timp pe care răposatul său prieten, Al Templeton, o numea vizuină de iepure, în 1958 și trăiește până în 1963 pentru a împiedica asasinarea președintelui Kennedy.

Jake până în 1963 schimbă viitorul mai multor persoane, trece prin încercări grele, doarece trecutul e încăpățânat și viclean, nu vrea să fie schimbat.

Prietenul său Al îi spusese că orice reîntoarcere în timp este o resetare totală, dar aflase de la Omul cu bilet verde, că această resetare nu este totală că există reziduuri și că poate schimba viitorul în ceva urât. Jake se îndragostește de Sadie, care , din păcate, nu supraviețuiește. Oare reușește Jake să facă ceea ce trebuie când se va reîntoarce în trecut sau va deveni Jimla (omul rău din coșmarul unei fetițe), încercând să o salveze pe Sadie de la moarte?

”Erau foarte rele perspectivele multiple din trecut, dar cum te simți oare atunci când se adaugă și cele multiple din viitor? Oricine și-ar îneca suferința în băutură, dacă ar avea-o la îndemână.”

Veți afla doar dacă citiți cartea!

Cartea o puteți comanda de pe Nemira.

„Se simte măiestria a patruzeci de ani de scris și meditație asupra istoriei unei națiuni. Încercarea de a înțelege trecutul e un pas înainte pentru cel mai bun povestitor din literatura americană modernă.“
The Guardian

„Mai mult decât o călătorie înapoi în timp, cartea e o meditație plină de acțiune despre hazard, alegeri și destin.“
Independent Books of the Year

Culoarul Morții (Green Mile) - Stephen King

 

😍Mi-a plăcut foarte mult această carte. Dacă până acum în topul preferințelor mele de la King pe locul 1 se afla Cimitirul Animalelor, acum se află această carte.

Cartea conține elemente de paranormal, dar nu este deloc horror, este mai degrabă o adevărată lecție de viață. Este despre bine și rău, despre lumea asta nedreaptă în care trăim și care ia amploare de fiecare dată când închidem ochii la vreo nedreptate. Despre oameni care îți lasă amprente pe suflet și te schimbă pentru totdeauna.

Paul Edgecombe este un fost gardian șef în Corpul E, în blocul condamnaților la moarte al închisorii Cold Mountain din Louisana. El se purtase cât de bine putuse cu toți deținuți care trecuseră prin acel sector. Acum își scrie memoriile (această carte) în azilul Georgia Pines, care este tot un fel de Cold Mountain, unde Brad Dolan este versiunea mai bătrână a nesuferitului Percy Wetmore.

John Coffey este un negru uriaș condamnat la moarte pentru violarea și uciderea a două fetițe gemene, acesta pare că are mintea unui copil, dar care este înzestrat cu daruri speciale. Paul a vâzut multe de când lucrează aici, dar nu a mai întâlnit pe nimeni ca John. Paul este pe cale să descopere adevărul despre John, adevăr care îi va da lumea peste cap. M-a întristat povestea lui John și am plâns puțin. Las mai jos un micut text care m-a făcut să lăcrimez:

”-Sunt tare ostenit de toată durerea pe care o aud și o simt, șefu'. Am ostenit să fiu tot pe drumuri, singur ca un sturz în ploaie. Să nu am niciun prieten cu care să merg sau care să-mi spună de unde venim, unde ne ducem sau de ce.

Am ostenit ca oamenii să fie răi unii cu alții. Parcă am cioburi de sticlă în tot corpul. Am ostenit de toate clipele în care am voit să ajut și nu am putut. Am ostenit să rătăcesc în întuneric.” pag. 407

Mi-a părut râu de Delacroix, un alt criminat cazat în Corpul E, care l-a dresat pe Steamboat Willy , pe care l-a numit domnul Jingles, șoarecele de circ. Acesta a avut o moarte îngrozitoare provocată intenționat de Percy.

Cred că King se pricepe foarte bine să scoată în evidență atât latura întunecată a oamenilor cât și latura bună.

O să mă opresc aici, nu înainte de a mai posta un citat care mi-a plăcut (eu mi-am notat o grămadă), pentru că nu vreau să dau spoilere și acum chiar nu mai sunt în stare să mai scriu altceva.

”Cu toți suntem datori cu o moarte, nu există excepții, știu asta, dar uneori,o, Doamne, coridorul Green Mile este atât de lung.”pag. 444

Vă recomand să vedeți și filmul The Green Mile (1999), regizat de Frank Darabont cu Tom Hanks în rolul lui Paul Edgecombe, este foarte emoționant și e la fel de bun cum este și cartea!!

Cartea o puteți comanda de pe Nemira.

Mobilul - Stephen King

 Clay este foarte fericit deoarece reușește să-și scoată pe piață primul său roman grafic si este foarte nerăbdător să-i dea vestea soției lui ( de care se despărțise, dar pe care o iubea) și băiatului său în vârstă de 12 ani. Nu deținea un telefon mobil iar soția lui ajungea acasă la 4:30, așa că decide să-și ia o înghețată, deoarece ceasul era abia 3. În timp ce aștepta la coadă pentru a-și lua o înghețată, iadul se dezlănțuie pe străzile din Boston, apoi nebunii (telnebunii) sunt peste tot, iar pentru a ajunge acasă la fiul său trebuie să călătorească noaptea, aceasta se dovedește a fi singura opțiune sigură.

Cineva sau ceva trimite un Semnal ce poate fi recepționat cu ajutorul telefoanelor mobile. În momentul în care posesorul telefonului preia Semnalul, creierul lui este șters ca un hard disk.

Mi-a plăcut ideea romanului dar ea nu a evoluat cum trebuie, . Adică, dacă cineva mi-ar "formata" creierul, eu cred că nu aș ucide pe nimeni, cred că mai degrabă aș căuta ceva de mâncare și aș fi curioasă de ceea ce e in jurul meu.

Finalul....care am sperat să fie unul bun....a fost : "pe bune?! " ... adică e neclar, fiecare cititor alege cum vrea el să se termine această carte....

Personajele nu sunt dezvoltate.

Nimic parcă nu e sigur, nimeni nu știe exact ce se întâmplă....e totul în ceață și parcă în grabă....singurul lucrui cert este apocalipsa dezlănțuită de telefoanele mobile...

Offf...3 steluțe trase de păr, doar atât!

Cartea o puteți comanda de pe Nemira, ediția apărută în 2020.

Cimitirul animalelor – Stephen King - recenzie

Deoarece iubesc stilul horror, iar ecranizarea cărții este încadrată în această categorie, am văzut filmul înainte de a citi cartea. Filmul  ”Pet Sematary” (2019), Regizori: Kevin Kolsch, Dennis Widmyer,  nu mi-a plăcut absolut deloc, m-a dezamăgit, e cu totul diferit de carte, foarte multe elemente sunt schimbate, în schimb cartea este excelentă!! Vă recomand, în schimb, să vedeți filmul Pet Sematary (1989),Regizoare: Mary Lambert, care este foarte reușit, la fel de bun cum este cartea.

”Cimitirul animalelor” sau cum să-ți verifici pisica dacă trăiește! 😂 Cartea conține multe perspective frumoase, tradiții și deterioararea familiei, precum și necromanție. Trebuie curaj pentru a citi cărțile lui S. King, iar dacă ai un ego întunecat această carte te va prinde negreșit. Cartea este ușor de citit, este 15 % horror, iar restul este atmosferă, descriere și psihologie, horrorul fiind ca un cârlig care te prinde doar ca să îți dezvăluie adevărată față a omului.

”[...]acum înfloriseră și bârfitoarele tufănele aurii, ca în fiecare an, pălăvragind cu toamna despre ultimele zile de vară.”

Medicul universitar Louis Creed împreună cu familia sa se mută din Chicago în Ludlow, Maine. Schimbarea pare benefică deși nu este ușoară. Vecinul lor Jud Crandall, care locuiește peste drumul morții (Drumul național 15, un drum foarte periculos pentru animale și copii, deoarece este circulat foarte des de camioanele Orinco), le arată ”Cimitilu’ animalelor” unde copiii din localitate își îngroapă animalele dragi decedate. Acest loc este delimitat printr-o grămadă sinistră de trunchiuri de copaci de cimitirul indienilor Micmac, un fel de graniță, un loc care îngroapă lucruri care niciodată nu ar trebui dezvăluite, lucruri care crează anomalii serioase în univers. Mi-a plăcut modul în care fetița lor, Ellie, începe să-și pună întrebări cu privire la moarte și la viață ”[…]tati, eu nu vreau să-mi pierd pisica. Să se joace Dumnezeu cu pisica altuia, nu cu a mea…”

Totul decurge în mod normal până când motanul familiei, Winston Churchill, este ucis de un camion Orinco și Luis în ciuda avertismentelor primite de la Victor Pascow trece această graniță și merge în cimitirul indienilor Micmac.

”Solul din inima omului este și mai pietros, Louis, șopti muribundul. Omul cultivă ceea ce poate…și are grijă de ceea ce cultivă.”

 Evenimentele curg, tensiunea crește…. King condimentează acțiunea cu visul profetic al fetiței, o dă în profetic și oniric, decât în supernatural. Se joacă cu imaginația și mintea cititorilor într-un anumit  mod punând accentual pe tot ce este mai înspăimântător și mai cutremurător. Moartea , într-un final, pune stăpânire pe familia lui Louis.

”[…] uneori, moartea e mai bună decât altceva…”

Cartea este structurată în trei părți, fiecare parte începe cu un verset din Biblie. Cartea este despre acceptarea morții, sunt puse în scenă concepțiile pe care noi, oamenii, le avem despre moarte. La fel ca nașterea, moartea e un lucru firesc. Când pierdem persoane dragi suferim și plângem mult, dar durerea devine și mai mare atunci când părinții îți îngroapă copiii. Uneori este bine să ne lăsăm copleșiți de durere, să jelim, dar să fim raționali să acceptăm și să lasăm lucrurile așa cum sunt, fără a interveni în cursul lor, mai ales în cazul morții, să ne păstrăm limpede atât mintea cât și judecata.

”Moartea este un mister, iar înmormântarea este un secret.”

Finalul...este neașteptat și de o nebunie supremă și lasă în urmă câteva întrebări: Chiar poate fi un om capabil să facă ceea ce a făcut Louis din iubire sau mai degrabă din durere ? Dacă ai avea posibilitatea să aduci înapoi persoana iubită, chiar cu riscul ca persoana iubită să fie un monstru, să nu mai fie ca înainte, ai face-o ?

V-aș povesti mai multe, dar vă las să descoperiți singuri povestea. I-am acordat cărții  5 steluțe.

Recenzia o găsiți și în Cronica Studentului.

Cartea o puteți comanda de pe Nemira.