Sâmbătă, 30 septembrie, am participat la un tur ghidat în Casa Nicolae Romanescu, tur care a coincis cu aniversarea a ”120 de ani de la inaugurarea Parcului Nicolae Romanescu”. Daniela Ilie, ghidul nostru, președinte al Asociației Monumente Oltenia, ne-a purtat pe firul istoriei, povestindu-ne despre familia și casa Romanescu. Turul s-a terminat la fix când parada Costumelor de epocă se apropia de casa renumitului om politic Nicolae P. Romanescu, așa că am ieșit în stradă să salutăm și să ne alăturăm alaiul până în Parcul care reprezintă mărturia dragostei pe care a purtat-o în suflet Nicolae, față de orașul său.
Casa Nicolae Romanescu este monument istoric, care datează din 1833 și s-a extins în 1872 și 1903, iar din 1974 este cunoscută drept Casa Universitarilor, locul unde se desfășoară activități cultural-științifice, organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.
 |
| Portretul lui Nicolae și al Luciei Romanescu |
Povestea familiei începe undeva în secolul al XV-lea, își are obârșia în județul Gorj, moșia Romaneștilor.
Însă nouă ni s-a povestit despre istoria mai recentă a familiei: Bunicul lui Nicolae, care se numea Ioniță a fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu, iar în 1821 este ucis de turci la Drăgășani. Soția lui, însărcinată fiind, fuge de acolo și se mută la Craiova, într-o casă micuță cu trei odăi, lângă Biserica Mântuleasa, adică fix în locul unde se află azi Casa Monument Istoric.
Nu se mută singură, ci împreună cu cei doi copii ai săi - Petrache și Catinca - iar la scurt timp naște și al treilea copil - Costache.
Cei doi băieți se dovedesc a fi elevi studioși, primesc burse de merit și cresc pe lângă marile personalități ale orașului, din acea vreme, fac parte din generația pașoptistă, fiind mânați de aceleași imbolduri patriotice și revoluționare ca tatăl lor.
Petrache se căsătorește cu Măriuța Moscu, care începe să decoreze și să mobileze casa după propriile gusturi. Prima modificare și extindere a casei este făcută de Măriuța între 1860-1870, după exilul lui Petrache în casă au rămas soția și cei doi copii ai săi - Ecaterina și Nicolae.
În anii 1890-1892 casa a fost amenajată și decorată după planurile unui arhitect austriac, chiar înainte de căsătoria lui Nicolae cu Lucia Fălcoianu.
În 1894 lămpile cu gaz au fost înlocuite cu candelabre din bronz aurit. Printre oamenii celebrii care au fost găzduiți de familia Romanescu se numără: Regina Elisabeta, Take Ionescu, Alexandru Macedonski, George Enescu, Nicolae Iorga și mulți alții.
Nicolae Romanescu (18 februarie 1855 - 31 august 1931) era un colecționar și bibliofil, astfel că la sfârșitul secolului al XIX-lea , casa devine o adevărată galerie de artă. În 1903 apelează la arhitectul Ion Berindei pentru modernizarea casei moștenite de la bunica sa.  |
Fotografie de grup în interiorul casei!
Fotograf Daniel Botea |
Nicolae a avut 6 copii - o singură fiică care s-a nascut cu o malformație - dextrocardie și a decedat și cinci băieți. În Primul Război Mondial a murit primul născut, Ionel, pasionat de aviație, care a fost și favoritul familiei. După moartea lui, nici Lucia și nici Nicolae, nu au mai fost la fel, relația lor degradându-se.
Nicolae a fost primar al Craiovei în 1898, 1901-1905, 1914-1916, 1929 și a contribuit la modernizarea orașului prin lucrări edilitar-gospodărești, a demarat unul dintre cele mai mari proiecte românești de amenajări de parcuri și grădini - astfel ia naștere parcul care îi poartă numele.În 1885 a întemeiat o Şcoală de menaj la Craiova, iar în
1901 a introdus cel dintâi atelier-şcoală din ţară. A ctitorit parcul din
Craiova, proiectat de arhitectul peisagist francez E. Redont. Proiectul a
primit Medalia de Aur la Expoziţia de la Paris din 1900. Parcul a fost inaugurat
în 1903 în prezenţa Regelui României, Carol I, a principelui Ferdinand, a
primului ministru Dimitrie Sturza, a prefectului de Dolj, Iulian C. Vrăbiescu
şi a sa.
Nicolae Romanescu a iubit Craiova ”ca pe o mamă, aș putea zice ca pe o iubită, ca pe o promisă, pe care am dori să o vedem cât mai fericită, să o ridicăm cât mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca, în unire și armonie, să muncim pentru binele orașului nostru.” și hotărăște să doneze averea orașului Craiovei, însă Lucia nu este de acord, deoarece avea patru copii cărora dorea să le asigure un viitor, așa că divorțează și o parte din avere îi revine ca drept, prin divorț.
La 31 august 1931 Nicolae moare și lasă cu limbă de moarte să fie transportat cu carul tras de boi, sicriul să fie acoperit cu flori mov (culoarea lui preferată), iar fetele și băieții care însoțesc cortegiul funerar să poarte costume tradiționale și să fie îngropat în picioare pentru a putea veghea asupra orașului pe care l-a iubit atât de mult. Nu a fost îngropat în picioare așa cum el a dorit, dar fiul său a fost de acord, în 1978, cu înhumarea osemintelor tatălui său în domul belvedere de unde veghează, așa cum și-a dorit, asupra bunului mers al lucrurilor în Craiova.
Aniversarea a 120 de ani de la inaugurarea Parcului Romanescu m-a transportat în trecut. Domnițe îmbracate cu rochii elegante și domni sobri în costum și cu joben , mașinile și caleștile trase de cai din acea epocă m-au făcut să trăiesc pentru câteva ore în acea poveste, din acea perioadă.
 |
| fotografie din arhiva personală |
În parc au avut loc mai multe evenimente cum ar fi expoziții de modă din perioada 1900-1914, expoziții de picturi, antichități, schițe ale parcului și fotocopii ale documentelor originale, în Casa Bibescu a fost expusă medalia de aur luată la expoziția din Paris din 1900. |
| fotografie din arhiva personală |
