Astăzi se împlinesc 173 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani), iar din anul 2011 în data de 15 ianuarie nu sărbătorim doar ziua marelui poet, ci și Ziua Culturii Naționale. Marchez și eu acest eveniment prin postarea unei poezii scrisă în 1874- O, Adevăr Sublime...
 |
| Sursa: Pixabay |
- de Mihai Eminescu
O, adevăr sublime – o, tinichea
şi paie!
O, poezie mândră – o,
buiguit nerod!
Istorie șpirată –
minciună şi bătaie,
Amor ceresc şi dulce –
a mucoşilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul şui şi sec,
Cu creierul ca ceaţa,
cu coaste de berbec,
Stăpân pe-a ta gândire
– cum eşti p-instinct stăpân –
Se vede când femeia
goleşte al ei sân.
Când poala ş-o ridică,
de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul
cel lacom şi murdar,
Tu nu eşti ca un taur
şi nu eşti ca un câne,
Ce umil dă din coadă
căţelei lui cu har.
Nu eşti gelos – ferit-a… cucoşii doar şi vierii
Au numai obiceiul de-a
se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe
şi lacrima muierii
Nu mişcă al tău suflet,
nu-ntunecă de fel.
Eşti bun cu ai tăi
semeni, nu c-alte animale,
Tu îi iubeşti atâta
încât îi strângi de gât…
Şi-i faci s-admire geniul
– sunarea unei oale –
Şi limba ta de flăcări
şi plină de urât.
Istoria omenirei cu
regi de poezie,
Cu regii de războaie e
ca şi un poem;
Dar totuşi rod divina
ca depărcior rămâie
De corpul meu nevrednic
– nu-mi vine la cherem.
Cugetători ai lumei! o,
împuţiţi eterul
Cu sisteme înalte,
puneţi-l în săltar.
O ladă este lumea cu
vechi buclucuri – ceriul
De stele şi comedii vă
este un hămbar.
Preoţi cu crucea-n
frunte, vistiernici de mistere,
Voi sunteţi sarea lumei,
formaţi inima ei.
E rău numai că ziua
staţi pe mâncat şi bere
Şi seara pe minciuni şi
noaptea pe femei.
O, drăngăniţi pe
gânduri voi muzici; voi, sculptori,
Îmi pipăiţi cu mâna un corp
tremurător;
Şi, voi, artişti
dramatici strâmbaţi-vă la lună,
Pictori, eternitatea
v-aşteaptă c-o cunună.
Tu, timp, nu poţi
cununa în degete s-o sfermi
Căci zugrăvir-atâta de
bine saci de viermi.
O, regi, ce puşi pe
tronuri de Dumnezeu sunteţi,
Să plătiţi balerine şi
ţiitori s-aveţi,
O, diplomaţi cu graiul
politicos şi sec,
Lumea cea pingelită o
duceţi de urechi.
Îmi place axiomul cel
tacit, fiinţi spurcate:
Popoarele există spre a
fi înşelate.
