Diavolul șchiop – Lesage

 Lesage se inspiră din romanul scriitorului Guevra, fiind acuzat că l-a plagiat, dovedindu-se ulterior că din cele 21 de capitole ale romanului doar  două au legătură cu romanul ”Diablo eojuelo”, apărut în 1641, de la care împrumută titlul.

Asmodee sau Cupidon este diavolul infirm care este ținut captiv într-o fiolă de un vrăjitor și eliberat de tânărul don Cleophas. Acesta este recunoscător pentru libertatea sa și drept răsplată îi dă posibilitatea, tânărului student, de a vedea prin acoperișurile din Madrid tot ceea ce se petrece în casele oamenilor. Acest roman conține o serie de povestiri și este unul realist deoarece pune în scenă aspectele tipice ale societății feudale franceze din era apusă a monarhiei absolute. Aduce în discuție prietenia adevărată și dealtfel foarte rară dintre doi bărbați, iar în repetate rânduri vorbește de egalitatea oamenilor în fața morții. Moștenitori care doresc moartea rudelor bogate (”Moartea, în ciuda oroarei de care e însoțită, produce tot atâta bucurie câtă durere.”) sau căsătorii aranjate în funcție de statutul social le întalnim în romanul lui Lesage, în general caractere negative și comportamente îndoielnice care le întălnim și în ziua de astăzi, nu doar în acea epocă demult apusă.

”Mult îi admir pe demonii oameni; propriile lor defecte li se par niște fleacuri, în schimb pe ale altora le privesc cu microscopul.”

Romanul mai conține și povești satirice care îi vizează în special pe medici, actori și scriitori.

Mobilul - Stephen King

 Clay este foarte fericit deoarece reușește să-și scoată pe piață primul său roman grafic si este foarte nerăbdător să-i dea vestea soției lui ( de care se despărțise, dar pe care o iubea) și băiatului său în vârstă de 12 ani. Nu deținea un telefon mobil iar soția lui ajungea acasă la 4:30, așa că decide să-și ia o înghețată, deoarece ceasul era abia 3. În timp ce aștepta la coadă pentru a-și lua o înghețată, iadul se dezlănțuie pe străzile din Boston, apoi nebunii (telnebunii) sunt peste tot, iar pentru a ajunge acasă la fiul său trebuie să călătorească noaptea, aceasta se dovedește a fi singura opțiune sigură.

Cineva sau ceva trimite un Semnal ce poate fi recepționat cu ajutorul telefoanelor mobile. În momentul în care posesorul telefonului preia Semnalul, creierul lui este șters ca un hard disk.

Mi-a plăcut ideea romanului dar ea nu a evoluat cum trebuie, . Adică, dacă cineva mi-ar "formata" creierul, eu cred că nu aș ucide pe nimeni, cred că mai degrabă aș căuta ceva de mâncare și aș fi curioasă de ceea ce e in jurul meu.

Finalul....care am sperat să fie unul bun....a fost : "pe bune?! " ... adică e neclar, fiecare cititor alege cum vrea el să se termine această carte....

Personajele nu sunt dezvoltate.

Nimic parcă nu e sigur, nimeni nu știe exact ce se întâmplă....e totul în ceață și parcă în grabă....singurul lucrui cert este apocalipsa dezlănțuită de telefoanele mobile...

Offf...3 steluțe trase de păr, doar atât!

Cartea o puteți comanda de pe Nemira, ediția apărută în 2020.

Cimitirul animalelor – Stephen King - recenzie

Deoarece iubesc stilul horror, iar ecranizarea cărții este încadrată în această categorie, am văzut filmul înainte de a citi cartea. Filmul  ”Pet Sematary” (2019), Regizori: Kevin Kolsch, Dennis Widmyer,  nu mi-a plăcut absolut deloc, m-a dezamăgit, e cu totul diferit de carte, foarte multe elemente sunt schimbate, în schimb cartea este excelentă!! Vă recomand, în schimb, să vedeți filmul Pet Sematary (1989),Regizoare: Mary Lambert, care este foarte reușit, la fel de bun cum este cartea.

”Cimitirul animalelor” sau cum să-ți verifici pisica dacă trăiește! 😂 Cartea conține multe perspective frumoase, tradiții și deterioararea familiei, precum și necromanție. Trebuie curaj pentru a citi cărțile lui S. King, iar dacă ai un ego întunecat această carte te va prinde negreșit. Cartea este ușor de citit, este 15 % horror, iar restul este atmosferă, descriere și psihologie, horrorul fiind ca un cârlig care te prinde doar ca să îți dezvăluie adevărată față a omului.

”[...]acum înfloriseră și bârfitoarele tufănele aurii, ca în fiecare an, pălăvragind cu toamna despre ultimele zile de vară.”

Medicul universitar Louis Creed împreună cu familia sa se mută din Chicago în Ludlow, Maine. Schimbarea pare benefică deși nu este ușoară. Vecinul lor Jud Crandall, care locuiește peste drumul morții (Drumul național 15, un drum foarte periculos pentru animale și copii, deoarece este circulat foarte des de camioanele Orinco), le arată ”Cimitilu’ animalelor” unde copiii din localitate își îngroapă animalele dragi decedate. Acest loc este delimitat printr-o grămadă sinistră de trunchiuri de copaci de cimitirul indienilor Micmac, un fel de graniță, un loc care îngroapă lucruri care niciodată nu ar trebui dezvăluite, lucruri care crează anomalii serioase în univers. Mi-a plăcut modul în care fetița lor, Ellie, începe să-și pună întrebări cu privire la moarte și la viață ”[…]tati, eu nu vreau să-mi pierd pisica. Să se joace Dumnezeu cu pisica altuia, nu cu a mea…”

Totul decurge în mod normal până când motanul familiei, Winston Churchill, este ucis de un camion Orinco și Luis în ciuda avertismentelor primite de la Victor Pascow trece această graniță și merge în cimitirul indienilor Micmac.

”Solul din inima omului este și mai pietros, Louis, șopti muribundul. Omul cultivă ceea ce poate…și are grijă de ceea ce cultivă.”

 Evenimentele curg, tensiunea crește…. King condimentează acțiunea cu visul profetic al fetiței, o dă în profetic și oniric, decât în supernatural. Se joacă cu imaginația și mintea cititorilor într-un anumit  mod punând accentual pe tot ce este mai înspăimântător și mai cutremurător. Moartea , într-un final, pune stăpânire pe familia lui Louis.

”[…] uneori, moartea e mai bună decât altceva…”

Cartea este structurată în trei părți, fiecare parte începe cu un verset din Biblie. Cartea este despre acceptarea morții, sunt puse în scenă concepțiile pe care noi, oamenii, le avem despre moarte. La fel ca nașterea, moartea e un lucru firesc. Când pierdem persoane dragi suferim și plângem mult, dar durerea devine și mai mare atunci când părinții îți îngroapă copiii. Uneori este bine să ne lăsăm copleșiți de durere, să jelim, dar să fim raționali să acceptăm și să lasăm lucrurile așa cum sunt, fără a interveni în cursul lor, mai ales în cazul morții, să ne păstrăm limpede atât mintea cât și judecata.

”Moartea este un mister, iar înmormântarea este un secret.”

Finalul...este neașteptat și de o nebunie supremă și lasă în urmă câteva întrebări: Chiar poate fi un om capabil să facă ceea ce a făcut Louis din iubire sau mai degrabă din durere ? Dacă ai avea posibilitatea să aduci înapoi persoana iubită, chiar cu riscul ca persoana iubită să fie un monstru, să nu mai fie ca înainte, ai face-o ?

V-aș povesti mai multe, dar vă las să descoperiți singuri povestea. I-am acordat cărții  5 steluțe.

Recenzia o găsiți și în Cronica Studentului.

Cartea o puteți comanda de pe Nemira.

Jurnalul unei eroine!

 Jurnal Personal: Prima zi.

sursă foto: google.com

Bagajul este făcut și sunt gata să plec într-o croaziera.
Mi-am luat toate rochiile frumoase și cutia de machiaj.Sunt într-adevar nerăbdătoare să mă bucur de acest voiaj. 

 Jurnal Personal: Ziua a doua.

Am petrecut ziua întreaga în larg. A fost minunat, am văzut niște balene și delfini!!

Această vacanță a început într-un mod minunat.
Astăzi l-am cunoscut pe Căpitan care pare să fie un om foarte drăguț. 

 Jurnal Personal: Ziua a treia.

 Astăzi am petrecut o parte din zi la piscina. M-am jucat cu niște bile de golf, pe punte.
 Căpitanul m-a invitat la masa lui pentru a lua cina. M-am simțit onorată și am petrecut minunat.
 Căpitanul este un gentleman foarte atent și atractiv. 

 Jurnal Personal: Ziua a patra.

 M-am dus la Cazinoul vasului și am câștigat $80. Căpitanul m-a invitat să iau cina cu el în cabina lui.
 Am avut o cină copioasă cu caviar și șampanie. El mi-a cerut să stau peste noapte dar am refuzat.
 I-am spus că nu-mi înșel bărbatul sub nicio formă. 

 Jurnal Personal: Ziua a cincea.

 Astăzi m-am dus din nou la piscina și m-am bronzat puțin.
 Apoi m-am dus la Piano-Bar și am petrecut restul zilei înăuntru.
 Căpitanul m-a văzut și mi-a adus câteva băuturi. El este într-adevăr un om încântător.
 El mi-a cerut din nou să-l vizitez peste noapte, dar l-am refuzat.
 Atunci el mi-a spus că dacă nu petrec noaptea cu el, va scufunda vasul.
 Am fost stupefiată... 

 Jurnal Personal: Ziua a șasea. 

 Am salvat 1600 de suflete astăzi..........de patru ori !!!!!

O duminică frumoasă!!!💖

Biblioteca de pe Lună - Francesc Miralles - recenzie

 Au început să îmi placă cărticelele lui Miralles. 💖💖

Este o carte cu un subiect inedit, se citește ușor, acțiunea se petrece într-un viitor îndepărtat, unde pe Pământ sunt interzise toate cărțile in format fizic și hârtia, de fapt tot ce este fabricat din lemnul copacilor e interzis.

Toți cei care dețineau astfel de obiecte erau pedepsiți cu închisoarea.

Kumar este fondatorul coloniei lunare Exovillage - este prima stațiune-colonie de pe Lună.

Moira prietena lui Verne, protagonistul cărții, de care se îndrăgostise și nu-i spusese de teamă să nu-i piardă prietenia se află în colonia lunară în calitate de inginer în telecomunicații.

Verne nu era prea fericit pe pământ, mai ales după plecarea Moirei, astfel ca face tot posibilul să ajungă și el pe lună pentru a o cuceri pe Moira.

Verne trece prin multe, dar până la urmă reușește să ajungă în colonia lunară. Aici descoperă că dragostea nu este mai ușoară decât era pe Pământ. El primește postul de bibliotecar în singura biblioteca în care mai există cărți tipărite pe hârtie.

Moira și Verne trec printr-o mulțime de evenimente.

Miralles dă naștere unei lumi sensibile și misterioase în care iubirea și spiritualitatea se întrepătrund firesc. O poveste de iubire cu multe elemente filozofice.

Mi-a plăcut cartea și m-a amuzat reacția celor care vedeau pentru prima oară o carte tipărită, știți că circulă pe internet o poză cu un copil care întreabă cu ce se conectează la carte, aproximativ așa era și reacția celor care vedeau cărțile pentru prima oară în viața lor!

"Într-o lume robotizată, unde până și avariile sunt reparate de mașini, singura noastră opțiune ca să supraviețuim este să ne umanizăm." pag. 56

"Există boli care încep și se termină în suflet." pag. 55

[...]"poate că există frumusețe pe lumea asta, dar ne place să ne tăvălim în urâțenie, în mizerie și vulgaritate."pag. 63

Este o carte foarte potrivită pentru aceste vremuri.

Claudia de Irina Fieroiu -minirecenzie

 Claudia - Irina Fieroiu

"Când șocul anafilactic evoluează în trepte, primele lui manifestări pot fi stări de anxietate nejustificată."

Acțiunea romanului se petrece înainte de 1989 în București și totul se îmtâmplă datorită unei alergii la veninul de albină.

Protagonista acestui roman, Claudia, este o adolescentă de 14 ani, care era alergică la veninul de albină, dar nu știe nici ea și nici părinții ei acest lucru. Sperietura în urma unui incendiu, dar și înțepătura unei albine în timp ce ieșeau din casa cuprinsă de flăcări îi fac pe părinții ei să o interneze la spitalul de psihiatrie, deoarece Claudia avea stări de anxietate nejustificată.

Claudia nu este fericită și primește lovituri constante de la viață. Pentru a fi fericită trebuie să lupte să-și învingă trecutul, să nu-și neglijească viitorul!

Un roman tulbure care ne arată că din punctul de vedere al tiparelor fostei doctrine politice evolutia individului în societate este afectată serios.

Oare reușește Claudia să-și învingă trecutul? Să fie fericită?

Cartea se citește ușor și, cel puțin eu, nu am putut să o las până nu am aflat finalul.

Finalul nu am reușit să il intuiesc.

Am notat-o cu 3,5 steluțe.

Iubire cu "i" mic ( AMOR EN MINÚSCULA) - Francesc Miralles - recenzie

 Iubire cu "i" mic( AMOR EN MINÚSCULA) - Francesc Miralles

Mi-a plăcut această cărticică, am citit-o foarte repede...

Am zâmbit de foarte multe ori în timp ce citeam....

Samuel este un profesor cam singuratic. Nu are prieteni, doar o soră pe care o vede rar. A doua zi din an pe când era acasă aude un zgomot ciudat la ușă. Merge deschide ușa și un musafir nepoftit țâșnește în casă, un pisoi, pe care il numește Mishima.

De la sosirea lui Mishima, viața lui Samuel se îmbogățește cu diverse tovarășii: bătrânul redactor Titus, Valdemar, veterinara Meritxell.

Titus îl trimite pe Samuel să-i cumpere o piesă care se curbase pentru trenulețul său de jucărie. După ce cumpără piesa de jucărie pe când se îndreapta spre casă acesta o întâlnește pentru câteva secunde pe Gabriela, fetița care în urmă cu aproape 30 de ani, sub scara blocului îi dă un sărut de fluture.

Constată că este îndrăgostit de ea și începe să o pândească la cafeneaua din intersecție din centrul orașului....

O adevărată aventură cu personaje ciudate și majoritatea singuratice..

Autorul face referire la mulți autori și cărțile lor, la filme și muzică clasică.

Știați că Dale Carnegie ,pionierul dezvoltării personale, s-a sinucis? Am aflat tot din aceasta cărticică despre sinucidere și că s-ar fi ascuns acest lucru de teamă ca lumea nu va mai cumpără cărțile lui.

”Roman inspirațional și comedie romantică, acest bestseller internațional, aflat pe lista celor mai bine vândute cărți în Spania, Statele Unite și Germania, fiind tradus deja în peste 20 de limbi, e o bijuterie literara, în care veti găsi referințe livrești amestecate cu istoria plină de magie a lucrurilor mărunte. Pentru că, adeseori, dragostea se ascunde în detaliile cele mai neînsemnate.”

Despre Frances Miralles:

Scriitor, jurnalist și muzician, FRANCESC MIRALLES s-a născut în 1968 la Barcelona. A urmat inițial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunțat după terminarea anului trei pentru a călători, și astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croația și Slovenia în timpul războiului iugoslav, experiență redată în Café Balcanic (2004). Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecții de dezvoltare personală, semnând și câteva lucrări sub pseudonim, experiență reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obținut Premiul Gran Angular 2001–2002 cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului. Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficțiune și non-ficțiune – romane, cărți de dezvoltare personală, cărți pentru copii și tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate și traduse în 50 de țări. În 2007 i s-a acordat Premiul Columna Jove pentru romanul pentru tineret Interrail. Publicat în 2008, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo; Humanitas Fiction, 2017), scris împreună cu Care Santos, a cunoscut deja traduceri în peste 20 de țări. În 2009 a primit, împreună cu Álex Rovira, Premiul Torrevieja pentru romanul Última respuesta. Cei doi au mai semnat câteva cărți vândute în sute de mii de exemplare și traduse în peste 15 limbi. Împreună cu Héctor García (Kirai), Miralles a publicat numeroase bestselleruri, între care Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (Humanitas, 2017), Metoda ikigai: Secrete japoneze pentru a-ți descoperi adevărata pasiune și a-ți atinge țelurile în viață (Humanitas, 2019, volum tradus în peste 60 de limbi și care a ajuns bestseller în Statele Unite, Anglia, India, Olanda, Turcia etc.) și Ichigo-ichie: Arta japoneză de a te bucura de fiecare clipă (Humanitas, 2020). Dintre romanele sale, de mare succes la public s-au bucurat Iubire cu „i“ mic (Amor en minúscula, 2006; Humanitas Fiction, 2017), tradus în 27 de limbi, și continuarea sa din 2014, Wabi-Sabi (Humanitas Fiction, 2018), precum și Biblioteca de pe Lună (La biblioteca de la Luna, 2019; Humanitas Fiction, 2020). În 2021 a publicat romanul Un ceai la capătul lumii (Un té para curar el alma; Humanitas Fiction, 2022), semnat împreună cu Ángeles Doñate. Francesc Miralles colaborează cu El País Semanal, MenteSana și Radioul Național Spaniol și susține ateliere de dezvoltare personală în toată lumea. (sursa Humanitas)