Barbă Albastră – Amelie Nothomb - recenzie

 Multe cărți din genul celor thriller sau groază au fost inspirate din viața reală. Viața reală este de multe ori mai îngozitoare decât poveștile. Citind despre psihokilleri lui Cebrian mi-am amintit că am cumpărat de mai bine de un an o carte numită ”Barbă Albastră” (când am cumpărat cartea nu știam că Landru-criminlul era supranumit Barbă Albastră), iar acum se pare că i-a venit timpul.

**Henri Desire Landru (1869-1922) este un celebru ucigaș în serie – Un Barbă Albastră seducător de văduve -  prin intermediul anunțului la ziar agăța văduve înstărite, apoi le ucidea și le ardea în șemineul casei pe care o închiriase (după ce le tranșa), rămânând cu banii și bunurile acestora.

Don Elemirio Nibal y Milcar este Barbă Albastră în povestea Ameliei, acesta este un spaniol înstărit care avea o vilă într-o zonă selectă a Parisului și care prin intermediul anunțului dat în ziarul local își căuta o colocatară. Acest Don Elemirio este foarte ciudat și la fel este și percepția lui asupra iubirii și morții.

”-Rolul artei este să completeze natura, iar rolul naturii este să imite arta. Moartea e funcția pe care a născocit-o natura pentru a imita fotografia. Iar oamenii au inventat fotografia pentru a capta acest formidabil stop-cadru pe care-l reprezintă momentul morții. Stau și mă întreb ce sens putea avea moartea înainte de Nicephore Niepce.”

Saturnine, o tânără profesoară inteligentă, dură și neînfricată, își caută chirie deoarece nu voia să-și deranjeze prietena la care stătea. Dă peste anunțul din ziar și I se pare o ofertă destul de avantajoasă având în vedere suma modică pe care proprietarul o cerea pe chirie în raport cu luxul oferit. Sunt multe femei care vor să vadă camera și multe sunt curioase să-l cunoască pe proprietar (acesta nu ieșise din casă de mai bine de 20 de ani), deoarece celelalte opt colocatare anterioare dispăruseră fără urmă. Oare și Saturnine va avea soarta celor opt foste colocatare? Va afla ea ce s-a întâmplat cu ele?

Romanul este sub formă de dialog, dialogul dintre Don Elemirio și Saturnine, există foarte foarte puțină narațiune. I-am dat 3 steluțe.

Mă iubește, nu mă iubește ... - M. J. Arlidge - recenzie

Romanul face parte din seria Helen Grace fiind al șaptelea volum. Nu știu câte volume are seria, eu am doar patru: primele trei și acest volum.

Nu am citit volumul în care Helen este arestată și nu știu care a fost rolul lui Joanne Sanderson în arestarea ei, dar în acest volum Helen se reîntoarce și este la conducerea echipei care în trecut o vânaseră și arestaseră. Este neîncrezătoare, furioasă și nesăbuită. Deși personajul Helen Grace este unul puternic, are momente de slăbiciune, este vulnerabilă și se luptă cu proprii ei demoni, este umană. De multe ori a fost nevoită să o ia de la început, iar în acest volum asta face. Charlie Brooks rămâne prietena ei și se pare că e singura constantă din viața ei.

Acțiunea se petrece într-o singură zi, fiind foarte alertă ca într-un film de acțiune și nu avem de a face cu un criminal în serie ca în celelalte volume.

În Southampton, o pereche de criminli sunt în libertate și comit crime fără remușcare și apoi dispar fără urmă. O femeie este ucisă cu brutalitate pe un drum părăsit de țară, un farmacist, o profesoară și numărul victimelor crește mereu la fel și frustrarea lui Helen și a echipei ei, deoarece mereu ajung la locul faptei prea târziu. Nu au niciun indiciu despre criminali și uneori aleargă pe piste greșite.

Până la finalul zilei aflăm cine este criminalul și care era planul  lui, dar deja numărul victimelor era mare și printre ele se numără și Joanne care dorind să-i recâștige încrederea lui Helen pleacă singură și neînarmată în urmărirea criminalilor.

M.J. Arlidge evidențiază în acest roman cum lipsa iubirii, umilințele primite constant și izolarea de societate te poate transforma într-un criminal.

”Rănile pe care ți le fac cei de-un sânge cu tine dor cel mai tare”

Mi-a plăcut acest roman. Se citește ușor și repede. 

Cumpără mai deștept, nu mai greu!

 În timpul restricțiilor din timpul pandemiei am făcut cumpărături online și continui să fac și acum. Cumpăr de toate: alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, accesorii etc etc...e mult mai avantajos, timp și bani economisiți.

În magazinul online găsești mult mai multe produse decât sunt expuse în magazinul fizic, faci comandă din confortul casei tale și produsele îți vin la ușă și primești și bani înapoi, ce poți să îți doresști mai mult? Timpul pierdut prin magazinele fizice,la  cozile de la case, în traficul aglomerat, îl poți folosi petrecându-l cu familia, plimbându-te sau făcând ceea ce îți place, dacă alegi să faci cumpărături online, și în plus primești și un procent din valoarea comenzii înapoi, sună bine, nu-i așa?

Cashback cred că știm cu toții ce înseamnă, adică primești bani înapoi. Există foarte multe site-uri și aplicații care oferă cashback la cumpărăturile online, dar eu am ales să folosesc TIPLI deoarece au o extensie Tipli în browser care vă avertizează cu privire la cashback, promoții sau cupoane de reducere! Instalarea durează un minut și primești 1 leu pentru că ai instalat extensia. Există și aplicație gratuită pentru telefonul mobil pe care o poți descărca din magazin play!

Toată lumea face cumpărături online și dacă susțineți contrariul o să vă contrazic! Cu tipli puteți economisi până la 33% din cumpărături și găsiți aproximativ 570 de magazine din care puteți face cumpărături.

Știu! Vi se pare prea simplu și greu de crezut! La fel am crezut și eu la început! Dar pentru că nu aveam nimic de pierdut am zis să testez acest site și am câștigat! Mi-am primit procent din cumpărături înapoi! La prima comandă pe care o faceți prin intermediu tipli primiți 30 lei cashback automat.

👉✅Link către cei 30 lei cadou: https://www.tipli.ro/p/2185194

În plus, pentru fiecare prieten adus și care face cel puțin o cumpărătură prin intermediul tipli, primiți 25 lei, astfel că puteți câștiga până la 750 lei doar din recomandarea tipli prietenilor.

Cumpărăturile sunt mai simple și câștigate cu tipli.ro. Spor la cumpărături!

Brățară croșetată cu mărgeluțe handmade

 În una din zilele ploioase care tocmai au trecut am realiza o brățărică handmade, care se realizează foarte ușor și care este foarte frumușică.

Aveți nevoie de :

•  ață de croșetat
•  mărgele medii (34 bucăți)
•  ac
•  croșetă
•  foarfecă
•  sistem prindere brățară

Este foarte foarte ușor de realizat, trebuie să știți să croșetați lanț simplu. Mai întâi de toate trebuie să înșirați mărgelele pe ață cu ajutorul unui ac. Eu am folosit 34 margele pentru că sunt medii, dacă folosiți mărgele mai mari folosiți mai puține, dacă folosiți mai mici veți folosi mai multe. Brățara are 19 cm.

După ce am înșirat mărgelele pe ață începem să croșetăm. Facem patru ochiuri de lanț, în al treilea ochi de lanț facem un ochi de lanț pe care nu îl închidem (adică nu tragem ața cu croșeta prin bucla scoasă) punem o mărgeluță și abia atunci închidem bucla.

Întoarcem lucru, facem un ochi de lanț în bucla în care am prins mărgeluța, apoi adăgăm o altă mărgeluță și așa mai departe.

Asta este tot ce trebuie să faceți pentru realizarea acestei frumoase brățări.

După ce ați ajuns la lungimea dorită închideți lucrul cu 3 ochiuri de lanț. Pe aceste ochiuri de lanț ( de la începutul și sfârșitul brățării) veți prinde sistemul de închidere.

Eu am folosit un sistem de închidere de la o altă brățară primită de 1 Martie. precizez că toate materialele folosite nu au fost noi: mărgeluțele sunt de la o brățară de ceas care s-a rupt, ața este rămasa de la alt proiect, sistemul de închidere este luat de la o brățară primită de mărțișor.

În 10 minute a fost gata, poate o să vă ia 20 minute să o realizați, dar nu asta contează, ci rezultatul, care este satisfăcător. Fiica mea a purtat această brățară la o nuntă și a primit complimente (pozele din această postare nu sunt foarte reușite).

Dacă aveți resturi de ață și mărgele pe care credeați că nu le veți mai folosi niciodată trebuie să încercați să realizați această brățară. Veți fi foarte mulțumiți/mulțumite de rezultatul obținut, vă garantez.

Simplă, elegantă ... și iefină, creată chiar de voi.

Am văzut pe facebook poze tutorial sau video, nu-mi mai amintesc exact, dar am căutat pe youtube și am găsit ceva asemănător, în caz că nu ați înțeles din explicațiile mele.

Spor la lucru!

Storytelling la puterea SuperBlog

     Am auzit de curând de competiția SuperBlog care a ajuns la ediția cu numărul 25, este o competiție a bloggerilor și mi-am zis că pot încerca și eu.
 Nu am mai participat până acum la competiții de acest gen și am foarte mari emoții, dar până la urmă sunt sigură că va fi bine și că mă voi bucura de această exepriență.

Toamna această nu ne încântă doar cu culorile ei minunate ci și cu această competiție Storytelling care va fi cu povești minunate pline de emoții și creativitate.

Așadar dacă și tu ești curios și vrei să încerci o experiență nouă te poți încrie la această competiție, mai multe detalii găsești dând click aici.

Vă doresc o zi frumoasă și un sfârșit de săptămână minunată.

Tangoul se dansează în doi - Iolanda Mirea - recenzie

 

După cum am promis am revenit cu o recenzie după ce am citit aceasta carte. Este o carte care costă prea mult pentru conținutul ei. Reclama frumoasă care i s-a făcut m-a păcălit și am cumpărat-o.

Nici nu știu cum să încep: despre personajul Gilda, care este dealtfel și personajul principal, nu pot spune mare lucru. Ni se spune unde s-a născut, unde a copilărit și că urmează să se căsătorească dar nu se mai căsătorește (sau că e căsătorită sau divorțează) că atât de mult m-a plictisit că nu mai rețin toate detaliile.

Mă așteptam să descopăr povestea Gildei, dar nu a fost așa. Romanul începe cu povestea Gildei și a iubitului ei, dar apoi apar diferite personaje și povestea lor, ca apoi romanul să se încheie tot cu povestea Gildei.

Romanul începe frumos cu povestea Gildei, apoi Gilda își amintește de vecinul de la 10 și autoarea scrie povestea lui, apoi ăsta își amințește de tataie de la țară și autoarea ne povestește și de tataie și așa mai departe ...și printre rânduri o amintește și pe Gilda, apoi  finalul e cu Gilda, iar cititorul rămâne cu întrebarea WTF?, că e și puțin neclar finalul.

Vecinul de la 10 și pe tataie nu-i găsiți în carte, a fost un exemplu dat de mine, pentru că nu-mi mai amintesc personajele, pentru a vă face o idee despre firul narativ al cărții. Gilda se mărită (??-nu-mi mai emintesc exact), se angajează , se mută în Germania și cam atât ...restul sunt poveștile unor personaje neinteresante.

O parte a acțiunii se ptrece în comunism și o parte după căderea comunismului .

Am notat cartea cu 2 steluțe cu indulgență, are câteva chestii inteligente. Autoarea este foarte certăreață, deși nu pare, și ce e ciudat că scrie cititorilor în cazul în care aceștia nu împărtășesc aceași opinii cu dânsa, explicându-le de ce e ”bine” să fim de acord cu ce comentează sau critică dânsa, dând chiar detalii intime despre cei cu care a colaborat sau a avut contracte.

Amândoi-Liviu Rebreanu - recenzie

 Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în comuna Tîrlișua, județul Bistrița-Năsăud și a murit pe 1 septembrie 1944 în localitatea Valea Mare, județul Argeș a fost un romancier, dramaturg și academician român, unul dintre marii scriitori ai secolului al XIX-lea.

Cele mai cunoscute opere sunt ”Ion” și ”Pădurea spânzuraților” care sunt incluse în programa pentru Bacalaureat. Am citit romanul ”Adam și Eva” (încadrat la romane psihologice) care nu mi-a plăcut deloc.După ”Adam și Eva” am zis că nu mai citesc nimic de Rebreanu, dar această carte m-a surprins și mi-a plăcut. 

După titlu nu mi-am dat seama că este vorba de un roman polițist, fiind singurul roman polițist al autorului, scris în anul 1940, ci mă așteptam să fie o poveste de iubire idealizată până la absurd.
În romanul ”Amândoi” judecătorul Dolga se confruntă cu o dublă crimă cum nu a mai văzut Piteștiul. Ilarie și Mița, doi bătrâni bogați și foarte zgârciți, sunt strangulați. Aceștia nu au copii, Ilarie are un frate și o soră cu care nu mai vorbea.

Dolga are o listă de suspecți pe care începe să-i interogheze, dar interogatoriul suspecților îl duce pe o pistă greșită. Deși se bănuia că mobilul crimei este jaful se constată că bătrânii nu au fost jefuiți. În final criminalul se autodenunță, judelui Dolga nevenindu-i să creadă cât de departe de adevăr se îndepărtase.
Criminalul nu am bănuit cine ar fi, dar mi-am dat seama că ascunde ceva când a fost interogat prima dată.
Mobilul crimei ca și crimialul sunt ...nu știu cum să zic.... neașteptate, poate și puțin ieșite din comun. Recomand această carte, este ușor de citit are un singur fir narativ. Am notat-o cu 4 steluțe pe Goodreads.