Vasul de piatră în care Iisus a transformat apa în vin! - MFC

 

Cana Galileii

Vas de piatră din vremea lui Iisus!

Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Poze din arhiva personală!

Felicitare amuzantă de zi de naștere - handmade!

 La transformările creative lunare sunt 3 teme impuse și una la alegere, mai multe detalii găsiți pe blogul Explorator prin viață, iar materia primă pentru această lună - ianuarie- este hârtia pentru împachetat sau pungile de cadou. Printre cele trei teme impuse avem și crearea unei felicitări!

Astăzi, după o zi de serviciu, am zis să mă relaxez creând această felicitare amuzantă, care sper să vă placă!

Am folosit următoarele materiale: un carton de la dresuri, foarfecă, lipici, bandă adezivă decorativă și, bineînțeles, hârtie pentru împachetat, una simplă de culoare mov și una cu păsări pe care am folosit-o și la tablou.

Materia primă pentru felicitare!😀

Am îndoit cartonul pe jumătate și pe partea maronie, nu pe cea albă care se vede în imaginea de mai sus, am lipit hârtia de împachetat mov....apoi m-am blocat! Nicio combinație nu îmi plăcea, și tot întorcând hârtia pe toate părțile😅, am văzut două păsări supărăcioase și am zis că ele vor fi vedetele de pe felicitare!

Mi-am adus aminte că am primit cadou, anul trecut, bandă adezivă decorativă și am lipit pe marginile felicitării, să nu fie chiar simplă! Apoi am găsit într-un catalog de cosmetice o imagine cu un crin, pe care am decupat-o și am lipit-o pe felicitare. Am scris mesajul amuzant și ...gata felicitarea!

Felicitarea handmade - rezultat final!

M-am relaxat și m-am distrat făcând această felicitare! Mi s-au părut foarte haioase cele două păsări!

Pe data viitoare!!

Tablou din hârtie de împachetat cadouri

 Azi a fost o zi foarte frumoasă, a fost ca o zi de toamnă târzie, așa că mi-am luat cățeii și i-am scos la plimbare și cu această ocazie am strâns și materiale necesare pentru transformările creative ale lunii ianuarie 2023.

Colaj realizat cu PhotoRetrica

Am găsit niște pene de fazan și paie mai grosuțe pe care le-am luat acasă. Nu aveam nimic în plan, nu știam ce aș putea face din ele, pentru că nu știam ce hârtie de împachetat cadouri mi-a mai rămas sau dacă mai am (deoarece am tot folosit-o la diverse proiecte).

Pe drum mă gândisem la un tablou, deoarece paiele erau bune pentru ramă, așa că atunci când am ajuns acasă am căutat hârtia de împachetat. Am găsit două modele de hârtie de împachetat: una cu păsări (perfect! pot folosi și penele de fazan) și una cu plante, ambele cu mai multe nuanțe de albastru.

O parte din materialele folosite la realizarea tabloului

Am mai avut niște frunze adunate toamna trecută din pădure pe care în final nu le-am folosit. Materialele pe care le-am folosit sunt următoarele: un carton de la dresuri, lipici, foarfecă, paie, pene de fazan, am avut niște etichete verzi din care am făcut frunzulițe, hârtia de împachetat, un fluturaș croșetat și pistolul cu silicon la cald.

Am decupat hârtia de împachetat după mărimea cartonului de la dresuri, modelul cu plante, apoi am lipit-o pe carton. Din modelul cu păsări am decupat doar o pasăre pe care am lipit-o în decor, i-am lipit și penele de fazan, apoi am trecut la următorul pas - realizarea ramei.

Cu ajutorul pistolului cu silicon de lipit am lipit paiele pe marginea tabloului formând astfel rama.Am lipit și fluturașul și am pus și frunzulițele pentru un plus de culoare. A ieșit un tablou simplu, dar care îmi place mult. Sper că și vouă să vă placă!

Rezultatul final!

Mai am de curățat siliconul care se vede pe latura de jos a tabloului, încă nu s-a uscat bine lipiciul și riscam să îl stric dacă mai insistam să-l curăț.

O seară frumoasă vă doresc! 

Marea Galileii

 Prima postare din acest an am ales să o fac despre Galileea, locul cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos, conform Noului Testament. 

Pe Marea Galileii, după cum știți, Iisus a mers pe apă, tot aici a potolit furtuna care se iscase sau a umplut năvoadele cu pește al unor pescari care toată noaptea nu prinseseră nimic (Luca 5:1-11).

Marea Galileii este un lac de apă dulce, situat sub nivelul mării, singurul lac natural de apă dulce din Israel. Plimbarea cu vaporașul pe Marea Galileii a fost foarte plăcută, a fost o zi însorită, la fel ca ziua de astăzi. Băieții care conduceau vaporașul au pus steagul României alături de steagul Israerului, au cântat imnul României, apoi imnul lor, care are la bază o melodie populară românească. După această ceremonie am pornit plimbarea în larg cu vaporașul.

A fost o zi foarte frumoasă care ne-a încărcat inima cu bucurie, iar la sfârșitul plimbării am primit diplome de la băieții israelieni.

Pozele sunt din arhiva personală, am postat doar câteva și sper că v-ați făcut o idee frumoasă despre acest lac minunat.

La mulți ani tuturor ce poartă numele Sfântului Vasile cel Mare!

Anul 2022 în cărți !

În anul care mai are puțin și trece nu am reușit să termin maratonul anual la care particip mereu pe grupul literar în care sunt înscrisă, luna noiembrie nu am reușit să o bifez! În schimb, am citit cu 4 cărți mai mult decât setasem ”Reading Challange-ul” pe 2022 de pe GoodReads.

Am citit 3 e-book-uri și am ascultat un audiobook ”Întinderi de diamante”, restul de 36 de cărți au fost în format clasic.

Cele mai multe cărți citite au fost publicate de Editura Nemira, Litera, Humanitas, Trei și alte edituri.

Am citit 4 cărți de Stephen King, unul dintre autorii mei preferați.

Prima recenzie pe care am scris-o în anul 2022 a fost pentru cartea ”Psihokilleri”, notată cu 3 steluțe, iar ultima recenzie a fost pentru ”Eu și Moș Crăciun”

Am citit cărțile a 11 autori români, printre care Irina Fieroiu, Amza Pellea, Cynthia Orszag, Alexandru N. Stermin, Horațiu Mălăele, Ion Druță, Iolanda Mirea, George Arion, Liviu Rebreanu, Mircea Cărtărescu, Rodica Ojog Brașoveanu care îmi place foarte foarte mult cum scrie. 

Media steluțelor date este de 3,8.

Colaj realizat cu Photoretrica

Cam acesta a fost anul meu 2022 în cărți! 

Despre anul 2022 nu mai vorbesc, mă uit cu mare speranță și credință la anul 2023!

Să vă aducă Anul Nou multă sănătate și tot ce aveți nevoie!

sursă foto: pixabay

Eu și Moș Crăciun - Matt Haig

Copilului meu interior încă îi plac poveștile, iar seria de povești de Crăciun pentru copii scrisă de Matt Haig este preferata mea. Nu am toată seria, îmi lipsește ”Un băiat numit Crăciun” și ”Spiridușa Adevărului”, am doar jumătate din serie😇, adică ”Fetița care a salvat Crăciunul” și ”Eu și Moș Crăciun”. În schimb am văzut filmul ”Un băiat numit Crăciun” care mi-a plăcut foarte mult, m-a binedispus și m-a transpus în copilărie. Mi-a plăcut foarte tare personajul Spiridușei Adevărului, care apare în cele două povești pe care deja le-am citit, pe cât de sinceră este pe atât amuzantă.

În această poveste Amelia Wishart salvează din nou Crăciunul. Amelia este o fată orfană, care până la vârsta de 11 ani a locuit la Londra împreună cu pisoiul ei, Căpitanul Funingine, apoi este adoptată de Moș Crăciun și Mary - Mama Crăciun - mutându-se în Elfhelm ”un loc magic și, ca să vezi locurile magice, trebuie să crezi în magie.”
 Dacă nu v-ați dat seama deja, locuitorii din Elfhelm sunt elfi, creaturi magice. Amelia trebuia să se intergreze și să meargă la școală, însă școala elfilor era foarte diferită de cea a oamenilor, materiile sunt foarte înșelătoare, de exemplu matematica: doi plus doi, în elfă, fac zăpadă și nu patru ca în matematica oamenilor. Amelia este foarte supărată deoarece nu se pricepe la nicio materie de-a elfilor și dorește să meargă la Școala de Condus Sănii, însă și aici trebuie să îndeplinească niște condiții, dar cu ajutorul lui Moș Crăciun care pune o vorbă bună la Kip, elful care a construit o nouă sanie, Vifor 360, care mergea cu un singur ren și valora 1000 de monede de ciocolată, Amelia are voie să conducă noua sanie

Ei bine...când începe cursa de sănii încep și problemele!

Amelia îl primește pe renul Blitzen să tragă sania Vifor 360 și totul părea că merge de minune, când, de nicăieri, Căpitanul Funingine sare pe spatele lui Blitzen, pe care îl sperie, și în loc să aterizeze acesta zboară peste Dealurile Împădurite - locul care trebuia evitat.

Pentru a-l salva pe Căpitanul Funingine, Amelia taie frâiele saniei și sare și ea pe spatele lui Blitzen, astfel sania cea mai nouă și scumpă a lui Kip se prăbușește.

Reușește să ajungă în Elfhem, în viață, împreună cu pisoiul și renul Blitzen, dar cu sania Vifor 360 foarte rău avariată.

Moș Vodol, elful care ura Crăciunul și fusese mutat pe Strada Foarte Liniștită, deoarece data trecută se aliase cu trolii ca să distrugă Crăciunul, profită de această ocazie și scoate un nou ziar ”Adevărul Zilei”, într-o tipografie secretă, în care scrie despre Amelia că este o criminală, articolul numindu-se ”Dușmanul printre noi”.

Amelia este foarte tristă și se hotărăște să părăsească ținutul elfilor, dar ajungând la Muntele Foarte Înalt se întâlnește cu elful prinzător de scrisori, Pippin, care o convinge să se reîntoarcă, să-l înfrunte pe Moș Vodol, deoarece el bănuia că iar dorește să distrugă Crăciunul. În timpul conversației, Amelia își amintește că a văzut o gaură msterioasă în pământ când sania Vifor 360 s-a prăbușit și se hotărăște să cerceteze, să vadă ce legătura are cu Moș Vodol, dar nu înainte de a o lua cu ea pe Spiridușa Adevărului, ca martoră, deoarece ea era singura care nu putea să mintă și toți o credeau.

M-am întins la povestit și nu vreau să vă dau chiar toate amănuntele, deoarece trebuie să o citiți, bineînțeles dacă vă plac poveștile, dacă nu, asta e, eu o să vă mai spun doar foarte puțin din poveste, finalul va trebui să-l descoperiți singuri!

Amelia și Spiridușa Adevărului descoperă că Moș Vodol se aliase cu nimeni altul decât Iepurașul de Paște pentru a distruge Crăciunul. Mai departe scrie în carte, cum zicea unul dintre profesorii mei!

Cartea are 304 pagini, cu ilustrații alb-negru de Chris Mould, și o puteți achiziționa de pe Nemira, eu le-am achiziționat când a fost oferta 1+1.

Personajele croșetate de mine s-au potrivit nemaipomenit în această poveste, de aceea le-am fotografiat împreună cu această carte: renul -  Blitzen, Moș Crăciun, iepurașul - Iepurașul de Paște! poate ar trebui să încerc să fac și un elf, cine știe?!

O seară frumoasă vă doresc, plină de magie!

Sursa fotografiilor: toate pozele sunt din arhiva personală.

Ochii întunericului - Dean Koontz

 

Ochii întunericului este unul dintre cele șase romane pe care le-a scris sub pseudonimul Leigh Nichols, pe care acum nu-l mai folosește.

În carte autorul încearcă să combine mai multe genuri literare: acțiune, suspans, dragoste și un dram de supranatural. Deși nu are intensitate, profunzimea personajelor, subiectul nu este unul complex, acțiunea nu curge cu viteză sufocantă, cartea este bunicică.

Tina Evans își trimite fiul de 12 ani într-o excursie în munții Sierra. Este anunțată că avut loc un tragic accident și toți copiii și cei doi profesori însoțitori au murit. La înmormântare i s-a recomandat să nu deschidă capacul sicriului deoarece Danny, fiul Tinei, era foarte desfigurat.

Deși trecuse un an de la înmormântare Tina nu se putea împăca cu dispariția prematură a fiului său. Începe să primească "semne" care îi indică faptul că fiul său nu a murit. La început pune aceste întâmplări pe seama unora care vor să o necăjească, dar până la urmă se hotărăște să deshumeze trupul fiului său și așa încep adevăratele probleme.

Ideea copilului dispărut și a mamei gata de orice pentru a afla ce i s-a întâmplat cu adevărat băiețelului ei atinge o coardă sensibilă în fiecare dintre noi și cred că de aceea am și notat-o cu 3 steluțe. A fost o lectură ușoară și plăcută.

Carte a fost scrisă/publicată în 1981 și are următoarea descriere:

„Un thriller scris în 1981, care pare să fi fost inspirat din realitatea anului 2020. Să fie oare încă o dovadă a faptului că viața reală poate fi mai șocantă decât ficțiunea, sau ceva mai mult decât atât? Citiți și decideți!

 

Tina Evans, o mamă îndurerată de pierderea fiului ei într-un nefericit accident rutier, primește ceea ce par a fi mesaje de pe lumea cealaltă. Însă când o misterioasă agenție federală face tot posibilul pentru a o împiedica să afle adevărul în privința lor, Tina pornește într-o adevărată cruciadă pentru a înțelege ce s-a întâmplat de fapt cu băiețelul ei. Iar adevărul, pe care îl descoperă împreună cu Elliot, un fost agent de informații devenit avocat, într-un laborator secret din munții High Sierra, e mai teribil decât și-ar fi putut imagina ea vreodată. Fiindcă atunci când omul devine armă biologică, cine mai poate fi în siguranță?

 

Dean Koontz s-a născut în 1945 în Pennsylvania și, după ce a lucrat ca profesor de limba engleză și s-a ocupat de copiii defavorizați, și-a împlinit visul de a scrie odată cu primul său roman, publicat în 1968. De atunci a scris mai mult de 105 romane, nuvele și culegeri de povestiri, care au fost traduse în 38 de limbi și au fost publicate în peste 450 de milioane de exemplare.”

 

Cartea o puteți comanda de pe Libris și dacă folosiți codul STUDENTOMNIPASS aveți 20% reducere!