Daisy - Margaretă - Floarea inocenței

 Margareta, spune legenda, că a fost o prințesă foarte frumoasă pe care Împăratul Florilor a transformat-o într-o floare. Celții considerau margaretele sufletele bebelușilor întoarse pe pământ pentru a-i mângâia pe părinții îndurerați, iar creștinii o numeau floarea inocenței.

Margaretă africană albă - sursă foto: net

Într-un weekend am fost la cumpărături prin Auchan și am găsit o păpușică la prețul de aproape 7 lei, pe care am cumpărat-o cu toate că nu este prea calitativă. Cu această păpușică, pe care am botezat-o Daisy (care înseamnă margaretă), voi participa la a 5-a provocare verde ”Salvăm păpuși” care presupune realizarea de ținute pentru păpușile noastre dragi inspirate de o floare.

Mesagera mea din șosetă nu avea un corp prea potrivit pentru o ținută de floare, așa că am folosit noua păpușică și i-am croșetat o ținută inspirată de margareta africană din imaginea de mai sus. La corset m-am inspirat de pe forumul PlayDolls, unde am găsit ținute SUPERBE, dar trebuie și timp pentru realizarea acestora.

Am folosit ață albă, nu mai știu ce a fost sau poate am luat-o din second hand(?!), am mai găsit un ghem întreg de fir metalic Camelia 415 Candy Pink rămas de la un vechi proiect, croșetă. În poză veți vedea mai multe fire, deoarece poza am făcut-o înainte să mă hotărăsc la firele folosite.

Materiale folosite pentru ținuta Margaretei.

Colaj realizat cu PhotoRetrica

Pentru că nu-i stă părul deloc și nici nu pot să-l pieptăn pentru că îi cade tot, am luat un clopoțel croșetat și l-am transformat într-o pălărie pentru Daisy, punându-i bandă decorativă argintie

Colaj realizat cu PhotoRetrica

Am testat și funcțiile mașinei mele de cusut noi și i-am mai făcut o rochie lui Daisy din ”ambalajul” mărturiilor de nuntă/botez, bandă de la o cutie de bijuterii, din care am făcut și rucsacul Ilincăi și o floricică de la o brățară care s-a rupt. Bucătile de mătase sunt rotunde și am tăiat în mijlocul lor un cerculeț cât să intre Daisy prin el.

Am folosit cusătură în zig-zag pentru cerculețul făcut în mijloc, apoi am folosit cusătura clasică să prind banda roz (de la cutia de bijuterii) și pentru a întări cusătura am folosit funcția înainte-înapoi, am lipit floricica (de la brățară) și gata rochia.

Sper să vă placă ținutele lui Daisy!

O seară frumoasă!❤️

Orașul de la miezul nopții - Charlie Jane Anders

Câștigător al Premiului Locus 2020 la categoria roman science-fiction l-am achiziționat de pe site-ul Nemira. Deși când eram la școală citeam SF, însă trecând de acea perioadă m-am ferit de romanele SF, așa că am luat această carte sperând că mă voi apropia, din nou, de acest gen de literatură.

poză din arhiva personală

Am terminat cartea deși multe lucruri rămân neterminate, nerezolvate. Povestea nu se termina, pur și simplu se oprește brusc.
Sophie, personajul principal, mi se pare atât de naivă, ca să nu folosesc alt cuvânt, deoarece repetă aceleași greșeli mereu, deși autoarea o numește inteligentă și virtuoasă, ea ia doar decizii proaste. Luptă si se sacrifică pentru dragostea prietenei sale Bianca și află în ultimele pagini din carte că aceasta nu-i împărtășește dragostea. Bianca e chiar scârbită de alegerile Sophiei și vrea să o întemnițeze, rănind-o pentru a nu știu câtă oara pe Sophie.
Pe planeta Ianuarie există două orașe Xiophant și Argelo, construite pe o fâșie de apus nesfârșit,despărțite de Marea Ucigașă, iar dacă aceste orașe nu încep să facă comerț între ele viata oamenilor se va înrăutăți, în curând!O parte din planeta Ianuarie este cufundată într-un întuneric înghețat, în timp ce partea cealaltă este pârjolită de o lumină orbitoare.
Mouth si Alyssa sunt niște contrabandiste, Sophie și Bianca niște studende cu viziuni și gânduri mari, își unesc puterile crezând că luptă pentru același scop, dar odată ajunsă la putere Bianca își arată adevărata față.
Mai există și o altă specie pe această planetă, pe care oamenii o numesc crocodil, și trăiesc în Orașul de la miezul nopții, având o tehnologie mult mai avansată decât a oamenilor. Crocodilul, pe care Sophie îl numește gelet, are o blana deasă peste o carapace groasă, cu tentacule, clești frontali, picioare solide în spate, iar cu cele din față se pot cățăra pe orice suprafață. Carapacea impenetrabilă are două gheare tăioase ca lama, dar în mijlocul lor e o pădure de limbi care se zvârcolesc întruna, nu mai lungi ca degetul mic al unui om, cu acești cili se conectau și comunicau între ei. Sophie crede că dacă oamenii vor coopera cu geleții planeta ar putea fi salvată.
Singurul personaj care mi-a plăcut a fost Mouth...

Mai jos las câteva citate care mi-au atras atenția:

🖉 ”Dacă-ți controlezi somnul, atunci ești tăpânul propriilor tale vise, ne spunea. Iar de acolo nu e decât un pas până a fi stăpân pe propria ta viață.”

🖉 ”Timpul nu e temnicerul nostru, încheie Bianca. E eliberatorul nostru.”

🖉 ”Nu călătoritul te îmbătrânea. Stabilirea într-un loc, oamenii de care te atașai, așteptările tale și asimilarea - astea te îmbătrâneau.”

🖉 ”Visele dau buzna în realitate tot timpul și nu-ți poți permite să-ți irosești energia enervându-te pe ele.”

🖉 ”Furia mea, s-a topit, nu mai simt decât o tristețe violentă, o pereche de aripi care se zbat în mine până se rup.”

Devoratoarea de păcate - Megan Campisi

 Această carte am cumpărat-o de pe site-ul Litera pentru o activitate care presupunea să citesc o carte care are mâncare pe copertă și nu regret această achiziție! Plecând de la mitul devoratorilor de păcate autoarea dă naștere unei povești pline de mister, trădare și crime care sunt elucidate de May. 

 Acțiunea se petrece in Anglia secolul al XVI -lea și este povestea tristă a unei adolescente. May Owens rămâne orfană și pentru a supraviețui fură și este întemnițată pentru că a furat mancare. Însă primește o sentință mult prea dură, o sentință nimicitoare...este făcută devoratoare de păcate. Devoratoarele de păcate erau paria societății, purta păcatele altora, nu avea voie să vorbească și toți o evitau.

poză din arhiva personală

Când două dintre apropiatele reginei se îmbolnăvesc, May le ascultă confesiunile și spre surprinderea tuturor, inclusiv al lui May, atunci când mor, la devorare apare un păcat nemărturisit - o inimă de căprioară - pentru a nu-și pierde viața May devorează și acest păcat, deși era împotriva legii - era o minciună, dar începe să investigheze singură moartea celor două. O investigație grea care îi pune viața în pericol. Nu voi povesti mai mult, va trebui să descoperiți cum se va termina povestea.
Mi-a plăcut foarte mult cartea. Mister, crimă, trădare... 

Să râdem cu... Amza Pellea

 Pe 7 aprilie se împlinesc 92 de ani de la nașterea lui Amza Pellea(n. 07 aprilie 1931, Băilești), un actor oltean desăvârșit, un om bun cu o forță interioară impresionantă, care a părăsit acestă lume prematur. Un portret verbal al actorului Amza Pellea găsiți pe Radio România Cultural realizat de Răzvan Moceanu-Rador.

Cartea ”Să râdem cu ... Amza Pellea” conține 25 de povestiri scurte amuzante, unele cu morala și am primit-o (împreună cu alte cărți) de la o fată care voia neapărat să scape de ele.

Povestiri despre olteni și satul oltenesc. Umor care nu conține vulgaritate...
Deși unele dintre ele le-am auzit foarte demult pe la televizor m-au amuzat și când le-am citit...
Dacă vreți să vă binedispuneți trebuie să citiți această carte... pățaniile lui Sucă și ale lui Nea Mărin vă vor face să râdeți, nu doar să zâmbiți.

poză din arhiva personală

🖋 ”Mă nepoate, mă Sucă, mânca-te-ar neica, mă, să țîi minte di la mine, că nimic nu-i mai al dracu pe pământ decât gura lumii! Mă, când oi intra-n gura lumii, s-a isprăvit cu tine, nu mai scapi teafăr. Poț tu să te bagi și-n gaură de șarpe sau să te-nalț în creștețu văzduhului. Gura lumii te găsește și te judecă. Da' asta n-ar fi încă nimic, că dacă greșești, greșești și gata. Te judecă, plătești și s-a isprăvit! Da' partea proastă ie că face din țânțar armăsar, că ăl de-a zis că gura lumii numa pământul o astupă, pă'ăla a fost om cu cap, mă! Ăla a fost om mintos, nu glumă!”

🖋 [...]”să te ferească Dumnezeu de credința prostului! Când i-o intra ceva în bezna din cap, nu i-o mai scoț nici cu cleștile.”

Să aveți o duminică cu soare și plină de zâmbete!

Misery - Stephen King

De ceva timp, aproximativ 3 ani, îmi notez citate, păreri despre cărțile pe care le citesc într-o agendă, iar uneori postam în grupul de Facebook din care fac parte la diferite activități. M-am hotărât să postez și aici și să completez postările respective cu citate sau să completez părerile pe care le-am postat la vremea respectivă.

 Misery se numără printre romanele mele preferate scrise de Stephen King. Mi-a plăcut foarte mult această carte, am citit-o în aproximativ o zi jumătate, este o dramă într-un act cu două personaje și un singur decor.

Poză din arhiva personală

Paul Sheldon, un scriitor celebru, are un accident de mașină, iar "salvatoarea" lui este Annie, cea mai înfocată fană a lui. În urma accidentului se alege cu ambele picioare fracturate și un genunchi făcut zob. Annie îi pune niște atele de aluminiu și îl duce la ea acasă și nu la spital, cum era normal.
Annie era o criminală în serie, psihokiller, iar la ce chinuri îl supune pe săracul Paul este greu de imaginat.
În perioada cât a fost prizonierul lui Annie, Paul scrie cel mai bun roman al său, dar oare va scăpa vreodată de Annie?
Am trecut prin multe stări pe parcursul acestei cărți, doar citind descrierile, pe care încă nu sunt în stare să le descriu în amănunt. Am plâns cu Paul și m-am bucurat de reușitele lui.
Trebuie să văd și filmul după această carte, neapărat!

Mai jos las câteva citate din carte care mi-au plăcut:

🖋”Când privești în adâncul abisului, Abisul, de asemenea, privește în tine.” Friedrich Nietzsche

🖋”Scrisul nu este cauza suferinței, el se naște din suferință.” Montaigne

🖋”Tristețea, gândi el, era ca o stâncă la marginea oceanului. Când dormeai, era ca și când ar fi venit fluxul și atunci exista o alinare. Somnul era ca o maree care acoperea stânca amărăciunii. Totuși, când te trezeai, fluxul începea să se retragă și foarte curând stânca era iarăși vizibilă, un lucru, încrustat cu scoici, de o realitate indubitală, un lucru care va fi acolo pentru totdeauna, sau până când Dumnezeu va considera că trebuie să o înlăture.”

Stephen King este un autor autentic și versatil, redă natura umană într-un mod rar, arătând părțile rele ale umanității, este un creator de anti-eroi. Majoritatea romanelor sale au fost ecranizate. Romanul Misery a luat premiul Bram Stoker în 1987 pentru cel mai bun roman.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, așa că am căutat și filmul, crezând că va fi extrordinar, dar...am fost dezamăgită.

Filmul Tortura lansat pe 30 noiembrie 1990, încadrat la horror/thriller în regia lui Rob Reiner, ține o ora și patruzeci și șapte de minute și nu se ridică la nivelul cărții, nu mi s-a părut deloc de groază. Deși la început filmul pare că respectă cartea, scenele au fost modificate, de exemplu Annie nu este la fel de sadică, în carte îi taie piciorul de la gleznă cu un topor, în film îl zdrobește cu un ciocan. Filmul nu a reușit să-mi transmită stările pe care cartea mi le-a transmis chiar dacă actorii și-au jucat bine rolurile. Cartea prin descrierile amănunțite mi-a dat un somn agitat, însă la finalul fimului am avut de zis doar atât: pe bune?!

Actrița Kathy Bates care interpretează rolul lui Annie, a primit Oscarul în 1991 pentru cea mai bună actriță și Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-o dramă. Am înțeles, sper că bine, că ar mai fi o ecranizare indiană a cărții, în limba tamilă - Julie Ganapathy (2003). Nu l-am văzut, poate într-o zi îl voi viziona.

via GIFER

Lumânare - Reflexii în oglindă!

poză din arhiva personală

Îmi plac foarte mult lumânârile parfumate cu vanilie, scorțișoară, etc, iar lumânarea din imagine am primit-o de ziua mea de la prietena mea și are miros de vanilie. Când citesc aprind mereu o lumânare parfumată, mă relaxează foarte mult.

Am vrut să asociez imaginii o poezie, dar pentru că nu știam niciuna o voi asocia cu o rugăciune pe care am găsit-o printată în biroul unui coleg la serviciu și mi-am făcut și eu o copie:

Tată din Ceruri, te rog să-mi binecuvântezi familia, prietenii, rudele și pe cei care îi iubesc, și pe cei care citesc această rugăciune chiar în acest moment.
Arată-le Tu o nouă imagine a dragostei și puterii Tale nemărginite.

Duhule Sfânt, te rog să-i ajuți, chiar în acest moment. Acolo unde există durere, te rog să le dăruiești pacea și mila Ta.

Acolo unde există îndoială, te rog să le inspiri o încredere înnoită prin Harul Tău. Unde există o nevoie, te rog să le-o împlinești.

Binecuvântează-le Tu căminul, familia, munca, dă-le înțelepciune și Lumină în viața lor.

Călăuzește-i și ocrotește-i clipă de clipă în toată viața lor.

Iartă-le lor păcatele făcute cu voie sau fără voie, cu știință, din neștiință sau pe cele care nu și le amintesc.

Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfântă, în Numele Fiului Tău, Iisus Hristos.

Doamne Tată, Fiule și Duhule Sfânt, îți mulțumesc că tu vei face mai mult decât îți pot eu cere.

Amin

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).

Grasă și proastă - Rodica Ojog-Brasoveanu

 La fel ca și volumul "Bărbații sunt niște porci" acest volum conține o serie de povestiri, fără legătură între ele, îndrăznețe, inspirate din viaţa reală cu oameni obișnuiți în ipostaze senzaționale, dar de această dată autoarea vizează comportamentele îndoielnice ale femeilor (nu-i exclude nici pe bărbați) care aleargă după feți frumoși ori averi. Povești de dragoste sau nu, amuzante presărate cu ironii , cu final fericit sau trist...sunt foarte ușor de citit. Am găsit și cuvinte pe care nu le știam și am apelat la dicționar.

Povestirile sunt scrise într-un ritm alert, m-au captivat, iar finalurile au fost greu de intuit. La o singură povestire am ghicit finalul. 

Poză din arhiva personală

Povestea lui Ghiocel, un băiețel nevinovat, neglijat și neiubit de mama și bunicii lui, m-a afectat intr-un fel și finalul m-a întristat, dar cum spunea si autoarea.. "Viața nu e doar roz. E in toate culorile. Si dragostea la fel. Nici nu-ți trece prin cap ce ar face oamenii pentru ea. Cum s-ar schimba. Cum ar minți..."
Are 5 steluțe din partea mea, m-am îndrăgostit de stilul autoarei. 

Cartea (ediția 2018) am cumpărat-o de pe Nemira și mai jos vă las și alte citate care mi-au plăcut:

”Bărbatul poate să mai sară gardul, că de aia are nădragi, muierea însă rămâne cu fustele agățate în uluci. Și încă una! Când îți vâră diavolul coada, cu lăcrămele, cu zăhărele, pe bărbat îl mai întorci acasă, dar pe muiere nici cât să depună mămăligă la copii!”

”Nimic nu-i mai trist decât suferința din privirea copiilor, lacrimile din ochii bătrânilor.”

”-Copilul ăsta, adică el, țipa mama în fiecare zi, mi-a stricat viața...

(Și aici, băiețașul își imagina o mașinărie, un ceas sau o jucărie care trebuie duse la reparat. Dar viața? Cum poți scăpa viața ca pe o ceașcă pe cimentul din bucătărie, de exemplu, și s-o spargi?!)”

”Nu arunci unui om colacul de salvare, ca după aceea să-l lași să se înece. N-avea sens, gândea ea, de parcă toate pe lumea aceasta ar fi avut vreunul...”

”-Ești foarte tânără, draga mea, și, în consecință, insensibilă la nuanțe. Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome...”