Mona Lisa - Leonardo da Vinci (1452-1519)

 Leonardo este geniul care nu și-a terminat niciuna dintre lucrările sale, s-a născut la Anchiano/Vinci, lângă Florența, în 1452 și a murit în 1519 la castelul Cloux din Franța. A fost un geniu universal: pictor, poet, arhitect, sculptor, muzician, chimist, anatomist, inginer, literat și fizician, îi datorăm multe invenții. Avea atât de multe idei că nu începea bine un proiect că îl lăsa baltă pentru o nouă idee, nici tabloul Mona Lisa nu a făcut excepție.

Portretul Monei Lisa a fost pictat pe lemn de plop și are dimensiunea 77x53 cm, este un tablou încântător și fără niciun dubiu un tablou unic care a făcut istorie. Mona Lisa ne privește  direct cu ochii săi blânzi și pleoape moi, are o privire pătrunzătoare și un zâmbet enigmatic, iar în spatele ei observăm, în contrast cu eleganța ei, un peisaj muntos și sălbatic.

Mona Lisa - puzzle!

Puzzle-ul meu are 1000 de piese, și l-am luat dintr-un second împreună cu un alt puzzle (pe care vi-l voi prezenta la momentul oportun) și cu un set de păpuși, și reprezintă pictura cea mai cunoscută a lui Leonardo da Vinci - Mona Lisa. Nu am apucat să fac multe poze, deoarece atunci când voiam să mă relaxez opream datele mobile și pentru a nu fi tentată de telefon îl țineam cât mai departe. Le voi lăsa mai jos pe toate să le admirați! Îmi doream demult acest puzzle cu Mona Lisa și sunt foarte încăntată de rezultat.

Gașca de păpuși!

Înainte de a lăsa pozele să ”vorbească” vă scriu și o poezie:

Două guri sărutându-se,

ce infinit!

O Mona-Lisa surăzănd,

ce stare de spirit!

Un verb lângă un substantiv ar fi sărutul. DAr

care verb? Și ce substantiv? 

Sărut - de Nichita Stănescu

Cutia puzzle-ui pe verso!

Câteva poze din timpul lucrului:

Și rezultatul final:

Am spart și sticla ramei la un colț, poza a ieșit cu reflexii:

Pozele sunt din arhiva personală, iar postare o înscriu la Clubul de puzzle!

Dansatoare de flamenco - Miercurea fără cuvinte!

Poze din arhiva personală. Colaj realizat cu PhotoRetrica

 

Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Arcașul verde - Edgar Wallace

 Crime, răpiri, mister, supereroi - o carte care te ține captiv în acțiune. Fiecare capitol s-a terminat în suspans și nu am putut să las cartea până nu am terminat-o, deoarece eram foarte curioasă de ceea ce urma.

”Silueta tristă a castelului se proiecta amenințător și sinistru pe cerul roșiatic al apusului. Ce secrete ascundeau acele ziduri? Ce tragedii adăposteau?”

poză din arhiva personală

Valeria Howett își caută mama naturală care pare că a inghitit-o pământul, iar căutările ei o duc către un răufăcător milionar Abel Bellamy, proprietarul castelului Garre. Dar nu doar drumurile Valeriei se intersectează cu ale lui Abel, ci și ale unei "fantome" îmbrăcată în verde care tragea cu arcul, având săgețile la fel de verzi ca îmbrăcămintea.
Povestea este destul de încâlcită și cu mai multe personaje:
- Detectivul Jim Fearherstone care o supraveghea pe Valeria în aventurile ei primejdioase.
- Soții Savin care făcuseră parte dintr-o bandă de răufăcători și care în final ajută poliția.
- Tatăl vitreg al Victoriei care este bănuit până la final că ar fi arcașul verde, desi era miop.
- Și mulți mulți răufăcători....
Nu mi-a plăcut finalul și de aceea am depunctat-o. Acțiune, suspans ... și pac se termina capitolul. Apoi începe ultimul capitol cu toți adunați într-o încăpere și povestesc cine e ăla si de ce a făcut aia, cine e arcașul etc.... Adică mergea un alt fel de final sau dezvăluirile făcute altfel.

Găinușa cu ouăle de lemn!

 La transformările creative din luna aprilie a acestui an materia primă folosită trebuie să fie cofrajele de ouă. Eu nu am cofraje de ouă, dar având nevoie de un patent, am găsit în magazia soțului un carton care are aceeași textură ca a unui cofraj, cred că a protejat în cutie vreo uneltă cumpărată!

”Cofrajul” meu are o formă foarte ciudată nu prea știam ce obiect cu tematică de Paște să fac și pentru că mi-a plăcut foarte mult găinușa moțată a lui Rux, am zis să încerc să fac și eu una! Am tăiat cu greu cofrajul din cauza formei ciudate și apoi l-am lipit.

Am folosit și câteva pene de fazan, găsite pe câmp în plimbările cu Uzzi....că nu prea arăta a găină fără ele.😅 Ciocul și creasta le-am colorat cu un marker roșu.

Uitasem să-i fac ochișorii, așa că am luat repede un marker negru și i-am desenat (mai exact făcut două puncte) ochișorii.

Am împărțit fiecărei decorațiuni câte un oușor de lemn și le-am pozat împreună (la poza finală am observat că găina mea nu avea ochi😂)!

Sărbători binecuvântate și o zi frumoasă vă doresc!

Notă: Pozele sunt din arhiva personală editate cu PhotoRetrica.

Salvăm Păpuși: Coș Pascal !

 Coșul pascal face parte din proiectul Salvăm Păpuși și este a șaptea provocare verde. Nu aveam nici cea mai mică idee de ceea ce voi face, având în vedre că am o lună foarte aglomerată și timpul nu este deloc de partea mea.

Astăzi, deși a bătut un vânt urât, Uzzi a ținut cu tot dinadinsul să ieșim la plimbare și bine am făcut că am găsit materiale pentru această temă. Mergând spre câmp, locul nostru de recreere, pe marginea drumului am găsit, aruncat, un coșulet cu mânerul rupt, am mai folosit o floricică croșetată (de fapt a fost un test), banda de la o cutie de bijuterii (nu am mai căutat altceva, ea a fost la îndemână) și carton franjurat dintr-un colet.

Nu am apucat să fac prea multe poze, am fost pe repede înainte, încălzisem pistolul cu silicon pentru a lipi ochișorii găinușei mele husă pentru ou și coada (pentru că ieri nu am mai avut când s-o cos), pe care am croșetat-o ieri cât a stat drobul la cuptor....și dacă tot l-am încălzit am restaurat repede și coșulețul.

Am lipit coada și ochișorii găinușei mele și m-am apucat să lipesc mânerul coșulețului...care era foarte deteriorat și a trebuit să-l îmbrac cu bandă roz de la o cutie de bijuterii...când am terminat de lipit mi-am dat seama că lipisem banda cu scrisul la vedere....dar arată bine oricum. Apoi am lipit floricica, cred că e prima floricica pe care am croșetat-o, a fost un test pe un rest de ață. Am pus cartonul franjurat din colet și trei ouă decorative și rezultatul îl vedeți mai jos:

Pentru că tot suntem la capitolul RECICLARE vreau să vă arăt un proiect mai vechi, realizat din carton și ambalajul pachetelor de tigări din interior, pe care l-am ornat cu dantela de la o fostă rochie de mireasă și din resturi de ață am făcut doi ciucurași.Ouăle au vrut să-l încerce și pe el, așa că și-au luat cuibul și au început sedința foto. Am pus doar două ouă pentru echilibru, intrau toate trei mai forțat, dar pe al treilea l-am pus sub găinușă.😅

Să aveți un Paște Luminat plin de zâmbete și momente deosebite alături de cei dragi!

Notă: Pozele sunt din arhiva personală editate cu PhotoRetrica.

Pască fără umplutură transformată în cozonaci!

În mai multe regiuni ale țării pasca se prepară fără umplutură de brânză, așa ne făcea și bunica pasca. În Maramureș, această pască fără umplutură se coace doar în Sâmbăta Mare, iar în noaptea de înviere se duce la biserică pentru a fi sfințită.

Am încercat acum câțiva ani să fac pască cu umplutură de brânză de vaci și nu ne-a plăcut, așa că am pregătit pentru astăzi pască Băneasa - cozonac. Pasca fără umplutură se face din aluat dospit de cozonac, însă eu am făcut umplutură din multă nucă și cacao și astfel pasca s-a transformat în cozonac. Cozonacul este nelipsit din meniul nostru de sărbători, ne plce foarte forte mult.

Rețeta este ușoară și nu poate da greș nici măcar un începător. Pentru acești cozonaci am folosit următoarele ingrediente:

- 1 kg Făină Băneasa pentru cozonac;

- 150 grame zahăr brun (este prima dată când reduc cantitatea de zahăr – rețeta presupune 250 grame zahăr);

- 450 ml lapte;

- 8 gălbenușuri de ou (am folosit ouăle de la găinușele mele);

- 40 grame drojdie proaspătă;

- 100 grame unt topit;

- 100 ml ulei;

- sare;

- coajă rasă de lămâie ( am cumpărat lămâi netratate).

Pentru umplutură am folosit 250 grame nucă, pe care am mărunțit-o cu robotul de bucătărie, 4 albușuri de ou, 3 linguri de cacao și 140 grame de zahar.

Într-un bol mai mare am pus 100 grame făină pentru cozonac, peste care am adăugat aproximativ 200 ml lapte fierbinte și am amestecat foarte bine. Când compoziția s-a mai răcit, adică să nu ardă la deget, am fărâmițat drojdia proaspătă și am adăgat o lingură de zahar și am amestecat bine, apoi am mai adăugat 50 ml lapte călduț și am continuat să amestec până compoziția s-a omogenizat. Apoi am lăsat la dospit pentru 20 minute, timp în care am fiert organele pentru drob.

Când maiaua a crescut am adăugat peste ea restul de  900 gr făină, gălbenușurile, coaja rasă de lâmăie, zahărul și laptele călduț rămas și am frâmăntat foarte bine.

Când a început să se formeze aluatul am adăugat uleiul, puțin câte puțin, încorporându-l foarte bine, apoi același lucru am făcut cu untul topit. La final trebuie să aveți un aluat moale foarte puțin lipicios. Apoi am lăsat aluatul să se dospească, eu l-am lăsat mai mult de 30 de minute (trebuie lăsat la dospit până își dublează volumul), timp în care am preparat umplutura pentru cozonaci, am tocat organele pentru drob  și am spălat vasele.

Pentru umplutură am bătut bine albușurile de ou și zahărul cu ajutorul unui tel, apoi am adăugat cacaoa și ultima dată nuca. Am amestecat bine bine și am lăsat-o să se odihnească până îi va veni rândul.

Când aluatul s-a dospit, l-am întins și umplut cu nucă și cacao, l-am împletit și apoi l-am azvărlit în tăvile tapetate cu hârtie de copt.

L-am mai lăsat la dospit și în tăvi aproximativ  30 minute și apoi l-am băgat în cuptorul preîncălzit la 160 de grade timp de 40-50 minute. Atenție la temperatură! Dacă dați o temperatură ridicată cozonacul nu se va coace la mijloc !

Când bunătățile Băneasa au fost gata le-am scos din cuptor și le-am uns cu miere de albină! Au ieșit așa de pufoși și gustoși cu toate că am redus cantitatea de zahăr! Poftă Bună!

Pozele sunt din arhiva personală editate cu PhotoRetrica!

sursă foto: Pixabay

Vă doresc un Paște binecuvântat alături de cei dragi!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2023!

 

Arta subtilă a nepăsării - Mark Manson

Nu mă prea dau în vânt după cărțile de dezvoltare personală (nici nu am citit prea multe, să zic vreo două cu asta), mi-a plăcut umorul cu care își condimenta povestirile autorul dând exemple din propria viață, dar care pe parcursul s-a pierdut și a devenit ca orice altă carte de dezvoltare personală.

poză din arhiva personală

Această carte mi-a reamintit că lucrurile importante le câștig doar dacă depășesc experiența negativă prin care am trecut și că odată ce ajung să mă împac cu toate lucrurile urâte pe care viața mi le aruncă în față devin invincibilă la un nivel mai modest de spiritualitate.
M. Manson mai spune să avem grijă ce credem deoarece amintirile noastre se deteriorează cu timpul. Creierul nostru e făcut să fie eficient, nu exact. Cele mai multe dintre convingerile noastre sunt greșite.
A greși înseamnă să ne creăm ocazia de a evolua ca oameni.
A mai scris despre relații, despre încredere, depre pierdete și despre moarte . Am mai aflat ceva despre criminali și oamenii răi. Psihologul Roy Baumeister a analizat comportamentul oamenilor care fac rău pentru a demonstra că ei fac rău altor oameni deoarece au o stimă de sine scăzută, daaar în acest timp el a descoperit ceva foarte șocant și anume că această ipoteză nu se aplică mereu, mai ales în cazul celor mai mari criminali. Aceștia, din contră, ei se simt foarte bine în pielea lor și tocmai această împăcare cu sine le oferă justificare pentru rănirea celorlalți. Ei nu cred că sunt răi, ci mai degrabă cred că toți ceilalți sunt răi.

Mi-am notat destul de multe citate din carte, dar voi selecta din ele și voi reda și aici câteva:

”În Texas există o vorbă: Câinele cel mai mic latră cel mai tare.”

”[...] problema e că să-ți pese de prea multe lucruri dăunează sănătății tale mentale. Ajungi să te atașezi exagerat de aspectele superficiale și false și să-ți dedici viața urmăririi unei iluzii de fericire și satisfacție! Cheia unei vieți bune nu este să-ți pese de mai multe lucruri, ci de mai puține, adică de ce este adevărat, urgent și important.”

”George Orwell spunea că. pentru a vedea ceea ce ai în fața ochilor, e nevoie de un efort constant.”

"[...]atunci când omul nu are nicio problemă, mintea găsește automat o cale de-a inventa niște probleme.”

”Omul ajunge la maturitate în momentul în care învață să se îngrijoreze doar pentru lucrurile care merită.”

”Durerea, în toate formele ei, este cea mai eficientă metodă prin care corpul nostru îndeamnă la acțiune.”

”Fericirea vine din rezolvarea problemelor.”

”Greșind, ne oferim șansa, de a ne schimba. A greși înseamnă să ne creăm ocazia de a evolua ca oameni.”

”Cele mai multe dintre convigerile noastre sunt greșite.”

”Ai grijă ce crezi! - amintirile noastre funcționează exact ca în jocul ”telefonul fără fir”. Creierul nostru e construit să fie eficient, nu exact.”

”Realitatea e simplă: când simți că ești într-o luptă cu lumea, sunt mari șanse să te afli, de fapt, într-o luptă cu tine însuți.”

”Performanța în orice domeniu, se bazează pe mii de eșecuri mărunte, iar magnitudinea succesului este direct proporțională cu numărul acestora.”

”Încrederea e ca porțelanul chinezesc. După ce l-ai spart o dată s-ar putea să-l poți reface, cu grijă și atenție. Dar dacă îl mai spargi o dată se va împrăștia în mai multe bucăți și-ți va fi deja mult mai greu să-l repari. Cu cât îl spargi mai des, cu atât se fărâmițează în mai multe bucăți și devine mai imposibil de reparat. Prea multe cioburi și prea mult praf.”

”Frica de moarte vine din frica de viață. Omul care trăiește din plin e pregătit să moară oricând.”(Mark Twain - care am aflat că s-a născut și a murit în anii în care a fost vizibilă de pe Pământ cometa Halley)

”Moartea este singura noastră certitudine. Ce rămâne după noi?”

”Toți vom muri, toți până la ultimul. Ce balamuc! Numai pentru asta ar trebui să ne iubim unii pe ceilalți, dar nu ne iubim. Suntem terorizați și aplatizați de mizeriile vieții, suntem consumați de nimicuri.” (Bukowski)