Cățeluș cu buburuza în păr!

 Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Lumânărică din dopuri de plastic!

 Provocarea cu numărul opt, din proiectul Salvăm păpuși, Colecționând lumini/sclipiri:

Pentru această temă eu am ales să fac o lumânărică, de fapt a fost o idee care a venit instantaneu. Am strâns acum ceva timp mai multe dopuri cu gândul de a face din ele un ghiveci/ mască de ghiveci, pentru că am făcut un suport de creioane din dopuri și a ieșit foarte frumos, mi-a plăcut foarte mult, dar între timp l-am dăruit și nu am mai făcut altul (și nici poze nu mai am cu el). În weekend am făcut un mini tablou și mi-am scos toate materialele printre care și punga cu dopuri, iar Uzzi mi le fura și le împrăștia prin cameră, îi plăcea cum se rotesc și se juca cu ele, iar ideea a venit în timp ce eu le strângeam după el.

Materialele din care am făcut lumânarea sunt cele din imaginea de mai sus: 4 dopuri, un carton rotund (de la un ambalaj), o fâșie de carton râmasă de la tabloul la care am lucrat, goașe și pistolul cu silicon. Tot din dopuri mi-am făcut și o paletă de culori pentru pictură!

Am lipit dopurile, am  lipit bucățile de carton, apoi am încercat să imit ceara topită cu siliconul, dar am lăsat prea mult să curgă și nu a ieșit cum voiam, apoi am colorat cu galben, deși voiam să fac cu portocaliu, dar când am pictat soarele pentru tablou a curs prea mult galben și atunci am făcut și ceara galbenă!

Mălinei i-a plăcut foarte mult și a vrut neapărat să facă poze și să vă prezinte lumânărica ei! Sper să vă placă și vouă la fel de mult cum ne place și nouă (mie și Mălinei)!

Vă doresc o zi frumoasă plină de realizări!

P.S.: Am văzut că Mălina încă purta mărțișorul, i l-am dat jos și nu am mai reușit să-i pun lumânărica în mână (se pusese și vântul)!

Floricele ...pe câmpii....

 ...hai să le-adunăm copii!

A treia temă impusă la transformările creative presupune să creăm minim 3 floricele. Pe cât de simplă pare această temă, atât de greu am dus-o la bun sfârșit. Foarte grele provocările din această lună din cauza materialului pe care l-am folosit...o să mă plâng la fiecare temă de cât de greu s-a tăiat acest cofraj al meu.😂

Am folosit bucăți cât mai drepte din cofraj, 3 dopuri de culoare galbenă și trei paie, de fapt două, al treilea e un carton cilindric care are formă de pai (atât a putut imaginația mea, atât am făcut😂).

Am desenat, am decupat și apoi am lipit, rezultatul mai jos:

Data viitoare veți afla unde a dispărut a treia floricică!

Sanatoriul - Sarah Pearse

 Înainte să-mi scriu părerea MEA despre carte voi scrie câteva informații despre autoarea acestei cărți, informații care se găsesc pe coperta interioară.

Sarah Pearse a studiat limba și literatura engleză, precum și scrierea creativă la University of Warwick. A lucrat în domeniul public relations pentru mai multe companii din Marea Britanie. După ce s-a mutat în Elveția, și-a petrecut fiecare cclipă liberă explorând munții și încă mai are o caasă în orașul alpin Crans-Montana, ale cărui peisaje i-au slujit drept sursă de inspirație pentru Sanatoriul. Mărturisește că poveștile de groază au atras-o dintotdeauna și îi place să viziteze clădiri abandonate. Sanatoriul este romanul său de debut și a apărut la editura Nemira (Armada) în 2022.

Acest roman mi-a plăcut și pentru un debut mi s-a părut bun, nu la fel de bun ca Shining cum îl recomandă People, dar acțiunea se petrece, la fel ca și în Shining, într-un hotel izolat în munți pe parcursul a cinci zile din ianuarie 2020.

Romanul începe cu dispariția unuia dintre arhitecții hotelului Le Sommet, Daniel Lemaitre, în ianuarie 2015. Elin Warner împreună cu iubitul ei, Will, sunt invitați la hotel de fratele ei, Isaac, la petrecerea lui de logodnă cu Laure (prietena din copilărie a lui Elin).

Elin nu are chef să meargă în munți, dar se duce totuși la petrecere, însă merge mai mult să afle adevărul despre ce s-a întâmplat cu fratele ei mai mic, Sam. A avut un eșec la serviciu cu un caz eșuat, în urma căruia s-a ales cu atacuri de panică și o pauză pe perioadă nedeterminată, lucra ca detectiv.

Le Sommet este un fost sanatoriu în care au fost abuzate și ucise multe femei, care nu erau neapărat bolnave, dar în perioada aceea femeile trebuiau să se supună bărbaților, să nu aibă opinii proprii, în 1927 erau lipsite de drepturi civile și politice. În martie 2018 are loc inaugurarea hotelului.

Când Elin ajunge cu Will la hotel are un sentiment ciudat legat de hotel, simte cumva energiile negative strânse de-a lungul timpului în acel loc. În timp ce Elin și Will se cazează, o angajată a hotelului, Adele, dispare la fel de misterios ca și arhitectul Daniel și cineva găsește în pădurea din apropierea hotelului, în zăpadă, un cadavru, care nu e al nimănui altul decât al arhitectului nostru dispărut fără urmă în 2015. Iar a doua zi seara dispare logodnica fratelui său Laure.

Când hotelul trebuie evacuat din cauza unei avalanșe apare și cadavrul lui Adele în piscină. O bună parte din turiști sunt evacuați, dar personalul hotelului și câțiva turiști rămân în hotel, deoarece avalanșa blochează drumurile, iar furtuna nu permite evacuare cu alte mijloace de transport. Atunci, Lucas patronul hotelului ia legătura cu poliția telefonic și o roagă pe Elin, neștiind că ea e într-o pauză, să îi ajute să prindă ucigașul.

Elin încearcă să își controleze atacurile de panică și se folosește de tot ce știe din experiența ei ca detectiv pentru a prinde criminalul și a evita alte tragedii. Este urmărită în hotel, împinsă într-o piscină adâncă (din cauza a ceea ce se întâmplase cu fratele ei, Sam, avea un fel de teamă de apă) și atacată de ucigaș cu gândul de a o scoate din ”joc”. Terifiant și captivant! Elin nu are nicio pistă, apare și cadavrul lui Laure, deși o bănuia că ea ar fi criminala pentru că toate dovezile duc spre ea, însă află ce s-a întâmplat cu fratele ei, Sam. Află adevărul, că nu Isaac l-a omorât și că a fost un accident la care a fost martoră, doar că din cauza șocului creierul ei încerca s-o protejeze deformându-i amintirile.

Ucigașul imita crimele din fostul senatoriu făcând victimele să treacă prin aceleași torturi groaznice care au avut loc în 1927. Însă dacă vreți să aflați cine este și alte detalii trebuie să citiți cartea, pentru că eu mă opresc aici.

I-am acordat 5 steluțe cu toate că nu am înțeles finalul, deși am citit de două ori, cine este cel care o urmărea în drum spre casă? Poate cartea are o urmare și voi afla atunci...cine știe!

Citate am notat două-trei pe GoodReads, pentru că am fost captivată de acțiunea din carte nu am avut timp să mi le notez în agendă, am citit cartea într-o zi.

Casa Tunetului - Dean Koontz

O carte care a început bine dar finalul.....finalul a stricat tot. În ultimele pagini dezvăluie misterul tot deodată..... adică după ce m-a ținut în suspans și nu mai reușeam să intuiesc ce e coșmar si ce realitate în două-trei pagini îmi dezleagă tot misterul plus ca evadarea aia chiar nu e verosimilă, e prea simplu, prea SF, prea ca la țară.

poză din arhiva personală

Susan se trezește într-un spital și nu știe cum a ajuns acolo și de ce. Nu-și amintește nimic despre persoanele din viața ei, își amintește doar firma la care lucra. Nu-și amintește nici măcar de accident pe care se presupune că l-a avut.
Un doctor șarmant, McGee, "vrea" să o ajute să-și amintească totul, să-și recupereze amintirile pierdute.
Dar tot ce reușește să-și amintească este o întâmplare groaznică petrecută cu 13 ani într-o peșteră numită Casa Tunetului, unde iubitul ei este ucis de 4 indivizi și ea e martoră. Retrăiește momentul și are halucinații cu cei 4 indivizi, aceștia vor să îi facă viața un iad și chiar să o ucidă.
Este disperată și vrea să facă tot felul de analize pentru a depista o leziune, un cheag pe creier, care ar putea să ii dea aceste halucinații care pareau foarte reale, mai ales că se indragostise de doctor și nu voia să o creadă nebună.
Oare reușește să scape și să vindece? Veți afla doar dacă veți citi cartea.
I-am dat 3 steluțe,

Las și câteva citate din carte:

”Te doare atât de mult să pierzi, chiar dacă pierzi ceva ce nu ți-a aparținut niciodată în realitate.”

”-Viața nu e prea apetisantă dacă nu o mai condimentezi un pic, din când în când.”

”Mi-am spus totdeauna că e bine să mă deosebesc de ceilalți oameni. Mi-am spus că sunt mai bună decât oricare dintre ei, că sunt superioară plebei. Mândria mea teribilă s-a materializat într-un autocontrol de nezdruncinat și mi-am clădit viața pornind de la această premiză.”

Dragoste e un cîine venit din iad - Charles Bukowski

 O fi el cel mai vândut, citit și imitat poet americam.....eu îi zic pas!

Ce am înțeles din toate cele 61 de poeme? Că facea sex ca nebunu cu femei diferite și multe, dar nu pot să înțeleg cum naiba de era tot singur!?Aaa....uitasem ca bea multă bere, și vin roșu, și alb...și whisky...și tot mai era în stare să facă și sex....

poză din arhiva personală

Poemele conțin cuvinte obscene, sunt vulgare și parcă nu era de ajuns, așa că a venit și dl Dumitru Gorzo cu ilustrațiile lui...care îți fac greață efectiv!

Mi-au plăcut vreo 2 sau 3 poeme printre care "singur cu toată lumea"!

Iubirea despre care vorbește Bukowski este dură, umilitoare, murdară, vulgară ....nu este tandră deloc!

Cartea a costat destul de mult, are coli de calitate și coperta cartonată, parcă cei de la editura au vrut să compenseze cumva acest aspect cu ilustrațiile mai mult decât vulgare ale lui Gorzo, nu mai zic nimic de poeme! Cartea am dat-o la schimb pentru ”Vântul demonilor” de Marco Buticchi cuiva de pe grupul de Facebook.

Mai jos las unul dintre poemele care mi-au plăcut:

singur cu toată lumea

carnea învelește oasele

și ei pun și-o minte acolo

și uneori și-un suflet

și femeile sparg vaze

de pereți

și bărbații beau prea mult

și nimeni nu-și găsește

perechea.

dar o țin tot într-o

căutare

tîrîndu-se în paturi

afară din paturi.

carnea învelește oasele

și carnea caută

ceva mai mult decît

carnea.

n-aveam nicio

șansă:

sîntem prizonierii

aceluiași scenariu.

nimeni nu-și găsește

perechea.

gropile de gunoi pline

ospiciile pline

spitalele pline

cimitirele pline

nimic altceva

plin.

Invitație la vals - Mihail Drumeș

 Această carte am citit-o în decembrie 2021 și nici acum nu îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a o descrie, cert este că această carte este despre orgolii, despre cum orgoliile ar trebui să nu își găsească locul în dragoste.

poză din arhiva personală

Mihaela și Tudor își încep ciudata (?!) relație la mansarda vilei unde locuiau cu chirie ascultând melodia L'invitation à la valse de Weber cântată de orchestra lui Stokowsky, de unde vine și titlul romanului.

Tudor reușește cu greu să o cucerească pe Mihaela, el constată că nu e ca celelalte femei. O vreme cei doi au fost așa de fericiți, au petrecut clipe de neuitat în vacanța de la Constantinopol.

Dar odată cu terminarea vacanței începe și sfârșitul relației lor. Orgoliile nu-i lăsa să fie împreună și ambii au câte un plan de răzbunare care într-un final duce la finalul tragic al romanului,pe care îl știm încă de la început.

Tudor devine conștient și își pune destul de multe întrebări cu privire la acțiunile lui, dacă ar fi putut să schimbe finalul....dar, cum el afirmă, e prea târziu. Din primele pagini/rânduri îți dai seama că cineva moare, că ceva rău s-a întâmplat (deși după titlu pare o poveste de dragoste fericită), sfârșitul tot m-a surprins, m-a întristat....

Te pune pe gânduri și te face să îți analizezi propriul comportament vis-a-vis de dragoste și să îți pui întrebări...

Prima carte pe care am citit-o scrisă de acest autor a fost ”Elevul Dima dintr-a șaptea” despre care voi scrie altădată, până atunci vă recomand această carte scrisă de Mihail Drumeș.

O să închei cu un citat din scrisoarea Mihaelei:

💬"Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce îți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine nu puteam să-ți dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparență just. Dar ce experiență aveam, de unde să știu că iubirea dintre două ființe nu e egală, că balanța atârnă când într-o parte, când într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama?"

Alte citate din carte:

💬”Numai lipsa unui obiect ori a unei ființe care ne-a aparținut o dată, ne pune la lumină adevăratul preț.”

💬”E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste.”

💬”Oricum - era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă...”

💬”Sunt greșeli care nu se mai pot repara!”

💬”Visuri născute moarte...”