Astronautul din Boemia - Jaroslav Kalfar

Astronautul din Boemia scrisă de Jaroslav Kalfar, ediția din 2018, a apărut la Editura Trei și e tradusă de Laurențiu Dulman. Am aflat întrând pe site-ul autorului: https://www.jaroslavkalfar.com/spaceman-of-bohemia că acest roman este ecranizat și va apărea în curând pe Netflix, actorii care vor juca rolurile personajelor din carte sunt: Adam Sandler, Carey Mulligan și Paul Dano, iar filmul se numește Spaceman. 

Povestea din carte este următoarea: Jakub Procházka rămâne în grija bunicilor după ce părinții îi mor într-un "accident". Tatăl lui fusese un informator comunist, acest lucru are consecințe asupra vieții lui Jakub.

Jakub este absolvent de astrofizică și căsătorit cu Lenka, iar atunci când i se oferă o expediție periculoasă pe Venus pentru a colecta praf din norul Chopra, acesta acceptă fără să stea pe gânduri, fără să-și întrebe soția dacă este de acord.

Jakub credea că așa va reabilita numele Procházka.

Lenka îl părăsește, el se împrietenește (sau crede că își imaginează) cu o ființă extraterestră cu care dezbate subiecte despre durerea și iubirea pământenilor.

Nava lui este deteriorată de nor, iar el iese în cosmos și este salvat de o nava fantomă a rușilor, în timp ce pe pământ i se ridică statuie și are loc înmormântarea lui. Mai departe scrie în cartea...citez pe unul dintre profesorii mei.

Nu e chiar așa de strălucită pe cât s-a scris în unele recenzii, părerea mea. Cartea a fost bunicică! Aștept să văd cum va fi filmul!

poză din arhiva personală

Mi-am notat și un fragment din carte, care mi s-a părut interesant:

”Teoria probabilității se ocupă de abstracțiile matematice extrase din evenimente nedeterministe. Studiază de asemenea cantități măsurabile care pot fi ocurențe unice sau care pot evolua într-o manieră aparent aleatorie. Dacă o serie de evenimente aleatorii se repetă de multe ori, pot fi detectate și studiate anumite tipare, creându-se astfel iluzia că observatorii umani pot înțelege cu adevărat haosul. Dar dacă existența însăși e un câmp experimental în care universul face studii asupra probabilității? Dacă fiecare dintre noi e un simbol, o abstracție matematică înzestrată cu atribute copiate de la subiecți anteriori, dar cu o mică variație (complexul Electra în loc de complexul Oedip și narcisism în locul anxietății sociale paralizante), precum și cu instincte similare - frică de moarte, frică de singurătate, frică de eșec? Și poate că rezultatele pe care le obținem - sărăcie, foamete, boală, sinucidere, o moarte ușoară, dar plină de rușine și regrete - sunt strânse de un cercetător de deasupra noastră care calculează probabilitatea fericirii, probabilitatea integrității, a autodistrugerii. Probabilitatea norocului. E posibil ca un subiect născut bolnav și în sărăcie să ajungă la sfârșitul vieții în cercul de sus al norocoșilor? E posibil ca un subiect născut într-o familie bogată și privilegiată să se prăbușească și să moară într-o mizerie cruntă? Noi, Pământenii, am văzut toate combinațiile posibile. Și totuși, care sunt tiparele, când își va publica universul rezultatele într-o revistă științifică prestigioasă? Cât de probabil e ca un eveniment cosmic să se întâmple în dauna altora? Foarte improbabil. Și totuși, iată-ne aici.”

Înscriu această postarea în tabelul găzduit de Suzana ”Jocul de luni - Citate favorite”!

Vă doresc un început de săptămână ușor și plin de realizări!

Cățeluș marionetă din tuburi de carton!

 Provocarea verde numărul zece din proiectul Salvăm păpuși: Marioneta, presupune să realizăm, din materiale reciclate, de la zero sau nu, o marionetă! Eu am ales să fac un cățeluș (dacă nu vi se pare că arată ca un cățel, atunci e ce animal vi se pare vouă că e 😂), sursa mea de inspirație este videoclipul de mai jos:

Am luat două tuburi de carton de la hârtia igienică și pentru că nu am vrut să fac identic cățelușul ca în video, am improvizat. Pe lângă cele două tuburi (unul pentru cap și unul pentru corp) am folosit și o copertă din carton de la un album foto, ață, un pai, silicon pentru lipit la cald, foarfecă și acuarele.

Dintr-un sfert (aproximativ) de tub de carton am realizat capul, am tăiat doar un sfert și nu pe jumătate deoarece i-am făcut botic cățelului. Din partea rămasă am confecționat urechile.

Materialele folosite!

Din coperta de carton am făcut piciorușele, codița și botul....iar din resturile de carton rămase am astupat tuburile la capete, pentru că nu mi-a plăcut cum se vede ața înnodată. Am găsit 3 plastice rotunde rămase de la mobilă, din acelea micuțe cu care se acoperă șuruburile...și le-am folosit ca ochi și nas pentru cățel.

Apoi am scos acuarelele...și a început dezastrul.😂

Înainte și după ce l-am pictat!

Pictorița care zace în mine are mâinile frânte și de aceea am pictat în așa hal cățelul, că după ce am terminat de pictat regretam că nu l-am lăsat nepictat 😂, dar nici să fac alt cățel nu aveam chef .

Acum am constatat  că am sărit pasul când am pus marioneta pe ață, am străpuns cartonul cu vârful unui cater și am introdus ața pe care am lipit-o de un pai. Capul cățelului este mobil.

Rezultatul final!

Și marioneta mea este gata! Mălina a fost prezentă pe tot parcursul realizării acestui proiect și a făcut fotografii cu marioneta pictată și nepictată. A renunțat în sfârșit la căciulă, deoarece a fost foarte cald după zilele ploioase. Sper să vă placă de marioneta mea cățel!

Tot din tuburi de carton de la hârtia igienică am făcut în trecut, în 2015, un mini-jurnal tot pentru o provocare verde: Art Journal-Toamna:

 

Vă doresc o zi cât mai frumoasă!

Biserica Sfântului Mormânt

 A trecut ceva timp de când m-am întors din pelerinajul din Țara Sfântă, dar amintirile încă sunt proaspete, iar sutele de fotografii făcute îmi reamintesc de fiecare drum din Israel pe care l-am străbătut. Astăzi vă prezint Biserica Sfântului Mormânt.

În Biserica Sfântului Mormânt se află, nu numai, Mormântul în care Iisus a fost pus și de unde a înviat a treia zi, ci și Golgota, locul unde El a fost răstignit. Biserica se află în Sfânta Cetate a Ierusalimului și este înconjurată de alte clădiri.

Interiorul bisericii prin amalgamul de stiluri arhitecturale reflectă istoria zbuciumată a Ierusalimului, noul și vechiul se îmbină într-o uimitoare structură, încântându-ne privirea cu cupole mici de tip oriental, domuri bizantine grandioase, arce gorice sau în stil romanic. Fațada bisericii păstrează caracteristicile arhitecturale din perioada cruciată.

Golgota

În interiorul bisericii se află și două morminte nemodificate, din timpul lui Iisus. Tunelul prin care mergi să ajungi la ele e ca un fel de peșteră și e foarte întunecată, nu au loc două persoane înăuntru, a trebuit să intrăm pe rând cu lanterna telefonului pornită.

Biserica este deschisă zilnic, iar sâmbăta și duminica este deschisă și noaptea, când are loc Sfânta Liturghie în încăperea Pietrei Îngerului. Am participat și noi la Sfânta Liturghie, unde ne-am împărtășit. S-a spus rugăciunea ”Tatăl Nostru” în cele șase limbi în care s-a ținut slujba, iar în română s-a auzit cel mai tare și cel mai frumos! 

Toate fotografiile sunt din arhiva personală, iar colajul este realizat cu PhotoRetrica!

Am găsit un site unde puteți face un tur virtual până la Mormântul Sfânt, din interiorul bisericii:

Church of the Holy Sepulchre - Atrium

Vă doresc o zi frumoasă!

Natura prinde viață - Reflexii în oglindă!

30 aprilie 2023 - Parcul Romanescu, Craiova

 

30 aprilie 2023 - Părculețul din fața Bisericii Sf. Dumitru, Pielești

Când privești oglinda mării 

- Mihai Eminescu, 1869

Când privești oglinda mărei,

Vezi în ea

Țărmuri verzi și cerul sărei,

Nor și stea.

Unda-n plesnetul ei geme

Și Eol

Sună-n papura ce freme

Barcarol.

Un minut dacă te-ai pierde,

Tu, măcar,

Sub noianul mării verde

Și amar,

Colo-n umeda-i pustie,

Ca-n sicriu,

Te-ai simți pe vecinicie

Mort de viu.

Vezi pe buza mea pălită

Un surâs,

Vezi pe fruntea-mi liniștită

Dulce vis,

Și al luncei vânt de vară

Călduros

Cântă-n lira mea amară

Lănguros.

De-ai pătrunde c-o privire

Al meu sân,

Să vezi marea-i de mâhnire

Și venin,

Ai cunoaște-atuncea bine

Traiul meu:

Suflet mort, zâmbiri senine - 

Iată eu.

(Poezia face parte din volumul 1 - Poezii Proză Literară, apărut la Editura Cartea Românească, 1978)

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).

Viețuitoarele naturii! - Miercurea fără cuvinte!!

 Fotografii din arhiva personală, Colajul l-am realizat cu ajutorul site-ului PhotoRetrica.

Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Puzzle din bețișoarele de lemn de la cafea!

     Această idee nu-mi aparține, sursa inspirației este site-ul Curioși de mici, iar postarea o înscriu la provocarea verde cu numărul nouă, din proiectul Salvăm păpuși: Puzzle și la transformările creative din luna Mai, la care trebuie să reciclăm ziare, reviste, cărți: Tema Fii Creativ!

Colajele le-am realizat cu ajutorul site-ului PhotoRetrica.

Bețișoarele din lemn pentru cafea le-am strâns pentru realizarea unui cufăr, pe care l-am dăruit și nu am apucat să-l fotografiez, și mi-au rămas destul de multe, așa că idei să fie, bețișoare am eu.😂

Pentru acest mini puzzle am folosit:

✀ foarfecă;

📰o imagine decupată din revista din care am realizat florile ”garofițe”;

👉lipici;

👉scoci transparent;

🥍bețișoare din lemn de la cafea (7 bucăți);

🖌acuarele.

Imagini din timpul lucrului.

Primul pas a fost să aranjez bețișoarele drept, unul lângă altul, și să le fixez cu ajutorul scociului. După acest pas, am întors bețișoarele partea cu scociul în jos, apoi am pus lipici cu ajutorul unei pensule pe toată suprafața bețișoarelor și am lipit imaginea, care reprezintă o scenă din biblie.

Am așteptat să se usuce lipiciul, iar pentru mai multă protecție am lipit deasupra imaginii scoci transparent, am dezlipit scociul de pe spate, cel cu ajutorul căruia am ținut bețișoarele fixate și am colorat cu toate culorile 😂, am curățat paleta de culori.

Am așteptat să se usuce și cu ajutorul unui cater (care nu a fost prea ascuțit) am desprins fiecare bețișor. pentru că nu a tăiat foarte bine, a rupt scociul și s-a desprins cu bucățele din imagine, dar a ieșit bine oricum. Apoi cu foarfeca am tăiat surplusul de hârtie de pe fiecare bețișor în parte....și GATA puzzle-ul!

Ce mai puteți face din bețișoarele de la cafea?

- Micul Prinț;

- Decorațiuni de perete;

- Ghiveci pentru flori ;

- Semne pentru carte (Bookmark).

Sper să vă placă!

Iar dacă sunteți curioși/curioase ce spune Psalmul 72, am să-l transcriu din Biblia mea, tradusă de Dumitru Cornilescu, ediția 2020:

PSALMUL 72

Un psalm al lui Solomon

1. Dumnezeule, dă judecățile Tale împăratului și dă dreptatea Ta fiului împăratului!

2. Și el va judeca pe poporul Tău cu dreptate și pe nenorociții Tăi cu nepărtinire.

3. Munții vor aduce pace poporului și dealurile, de asemenea, ca urmare a dreptății Tale.

4. El va face dreptate nenorociților poporului, va scăpa pe copiii săracului și va zdrobi pe asupritor.

5. Așa că se vor teme de Tine cât va fi soarele și cât se va arăta luna, din neam în neam;

6. va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia.

7. În zilele lui va înflori cel neprihănit și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună.

8. El va stăpâni de la o mare la alta și de la râu până la marginile pământului.

9. Locuitorii pustiei își vor pleca genunchiul înaintea lui și vrăjmașii vor linge țărâna.

10. Împărații Tarsisului și ai ostroavelor vor plăti biruri, împărații Sebei și Sabei vor aduce daruri.

11. Da, toți împărații se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.

12. Căci el va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-are ajutor.

13. Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit și va scăpa viața săracilor;

14. îi va izbăvi de apăsare și de silă și sângele lor va fi scump înaintea lui.

15. Ei vor trăi și-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el și-l vor binecuvânta în fiecare zi.

16. Va fi belșug de grâu în țară până în vârful munților și spicele lor se vor clătina ca și copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăți ca iarba pământului.

17. Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ține numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alții, și toate neamurile îl vor numi fericit.

18. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!

19. Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!

20. Sfârșitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.

O zi de primăvară cât mai frumoasă vă doresc!

Frunze de dor - Ion Druță

Acțiunea romanului are loc în anul 1945 în ultimele luni de război și primele luni de pace, perioada când fiecare casă se lumina cu un felinar pe gaz.

poză din arhiva personală

Este vorba despre o dragoste mare, dar neîmplinită dintre doi tineri - Gheorghe și Rusanda, dar nu numai, căci războiului aduce și multă suferință, mame care își pierd feciorii pe câmpul de luptă, descrie viața la sat unde pământul trebuie muncit pentru a avea belșug, cum se distrează și cum își trăiesc tinerii primele iubiri.
Povestea de dragoste dintre Gheorghe și Rusanda se termina foarte trist și, sincer, nu mă așteptam ca Gheorghe să renunțe așa ușor. Nu a știut cum să o prețuiască pe Rusanda și rămâne cu regretele târzii:  ”Mergea iute, socotind pașii care-i mai rămăseseră și se întreba întruna:"Oare nu-i târziu?" Și se căia amarnic că nu a venit la dânsa la Soroca. Putea totuși să lase lucrul pe o zi și să se ducă. Se căia că s-a supărat când n-a venit să smulgă mazărea, se căia că n-a știut când să vină și când trebuie să plece."
Romanul l-am citit destul de greu pentru că are foarte multe cuvinte moldovenești, rusești și m-am oprit din citit să caut ce înseamnă ... și mi-am pierdut interesul, la un moment dat, poate și din cauza caniculei (am citit cartea în vara anului 2022). 

Câteva citate din carte:

💬”Sunt oameni care-și scot durerile în văzul lumii, pentru a scăpa de ele, dar sunt și de cei care coboară cu durere cu tot în adâncul firii lor și nu se arată până nu-și revin singuri.”

💬”Și a umblat ea toată ziua, căutându-și locul cela unde n-ar mai fi fost pentru nimenea străină. Dar nu-l găsea, și când nu-ți găsești locul, nu te poți găsi pe tine însuți, iar când nu te mai poți regăsi pe tine, nimic nu te mai poate bucura.”

Înscriu această postarea în tabelul găzduit de Suzana ”Jocul de luni - Citate favorite”!