Cartofi cu chifteluțe la cuptor

Această rețetă este mai veche, am postat-o pe vechiul blog și am găsit-o distribuită pe Pinterest, așa că o s-o postez și aici, chiar dacă nu am multe poze, ci doar una. Mi-a plăcut foarte mult și aproape uitasem de această rețetă.

Așadar, aveți nevoie de:

 - 500 g carne tocată;

- 2 ouă;

- o ceapă (dată pe răzătoare); 

- puțin usturoi;

- sare și condimente: piper, boia;

- 8-10 cartofi (tăiați pe jumătate să aibă mărimea chiftelei);

- 3 linguri de smântână (merge și fără smântână, am trimis-o pe fetița mea să cumpere smântână și a cumpărat iaurt 😄 );

 - 1 lingură pastă de roșii (sau 4 linguri în caz că nu aveți smântână + o linguriță de zahar+ 1 pahar cu apă); 

- verdeață;

 - ulei.

 Preparăm chifteluțele astfel: amestecăm carnea tocată cu ouăle, adaugăm ceapa dată pe răzătoare (eu am dat-o pe sita mică), usturoiul pisat, sare, piper, boia si verdeața.

Apoi curățăm cartofii și-i tăiem pe jumătate, punem puțin ulei in tavă, și începem să aranjăm în tavă un rând de chifteluțe, unul de cartofi.

 După ce am terminat de aranjat cartofii și chiftelele acoperim tava cu folie de aluminiu și o dăm la cuptorul preîncălzit, la 200 grade pentru 25 de minute. 

Într-un castron punem patru linguri de pastă de roșii, sare, piper, o linguriță de zahăr, un pahar de apă. Dacă faceți cu smântâna adăugati 3 linguri de smântână și o lingură de pastă. 

Amestecăm totul bine și după ce au trecut cele 25 de minutate adaugăm sosul peste cartofi și chiftele. Lăsăm la cuptor până se rumenesc, adăugăm verdeața și gata!

 Poftă bună!!!

Later Edit: Mai jos vă las rezultatul final, după cum am promis:

Clasor timbre handmade!

 Cu ocazia provocării verzi numărul unsprezece, din proiectul Salvăm păpuși : Timbre, m-am hotărât să confecționez un clasor pentru timbrele strânse în timp, pe care le păstram într-un plic.

Materialele necesare pentru acest proiect sunt: 

- o bucată de carton pentru confecționarea copertei;

- câteva folii transparente de protecție coli, pentru confecționarea filelor clasorului;

- imagini diverse din reviste, din care am confecționat timbre pentru decorarea coperții;

- ambalaje și hârtie de împachetat cadouri și timbre dubluri, folosite tot pentru a decora coperta;

- foarfecă normală și foarfecă decorativă;

- lipici și scoci.

Câteva din materialele folosite!

Primul pas a fost să realizez coperta, a durat cam două zile până s-a uscat bine lipiciul. Am luat un carton și am dat forma unei coperți de dimensiunea unei coli A5 (jumătatea colii A4), apoi am lipit un ambalaj roz pe carton dintr-un colet primit cu oje, iar din unul negru primit in același colet am lipit în interiorul coperții.

Până s-a mai uscat puțin lipiciul am confecționat timbrele cu care am decorat exteriorul coperții: am decupat diverse imagini (flori, modele, nori, cer, etc) dintr-un catalog cu produse cosmetice, iar cu ajutorul foarfecii decorative le-am dat forma timbrelor decupând marginile.

Cum am confectionat timbrele!

Tot cu ajutorul foarfecii decorative am  tăiat marginile hârtiei de împachetat, pe care am lipit-o în centrul coperții. Apoi m-am apucat de decorat, adică de lipit. Le-am lipit cum mi-a venit, nu am avut un plan! Și coperta arată așa (poza nu e prea reușit și acum am observat că nu am prins totul în fotografie!):

Coperta - rezultat final!

A doua zi când lipiciul s-a uscat complet, am lipit in interior foliile transparente de protecție, de data aceasta am folosit pistolul cu silicon! Am aranjat timbrele în clasor și pentru că aveam foarte muuult loc, am pus și bancnotele mele vechi, pe cale le păstram tot într-un plic. Am împărțit clasorul jumătate bancnote, jumătate timbre! Am decorat și coperta din spate, dar nu cu timbre ci cu bani, să știu în ce parte sunt banii și în ce parte sunt timbrele!

Coperta a doua!

Am pus o bucată de hărtie de împachetat cadouri decupată cu foarfeca decorativă, deoarece mi s-a părut că penele acestei păsări seamănă cu niște bănuți!

Dacă vreți vă las mai jos fotografii cu timbrele mele pentru a le admira:

Fotografiile sunt din arhiva personală, iar colajul este realizat cu PhotoRetrica! Sper să vă placă timbrele mele confecționate din imagini din revistă și clasorul, bineînțeles!

Pe curând!

Later Edit: Înscriu postarea la transformările creative din luna mai, tema Fii creativ!

Avion cu motor - Reflexii în oglindă!

 

Avion cu motor,

Ia-mă și pe mine în zbor

Să mă fac aviator!

Avion cu motor,

Ia-mă și pe mine în zbor

Nu te iau, că ești mic, 

Și te cheamă Polonic!

Poză face parte din arhiva personală, versurile sunt din popor, le cântam când eram mici atunci când zăream câte un avion pe cer!

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).

Păsări din natură! - Miercurea fără cuvinte!

 

 Fotografii din arhiva personală, Colajul l-am realizat cu ajutorul site-ului PhotoRetrica.

Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.

Ramă foto din ziare pentru o fotografie!

 Rama foto este tema cu numărul trei a transformărilor creative din luna mai, iar eu am ales să fac o ramă foto cu flori, pentru că Mai este luna florilor.

Materiale necesare: carton, ziare/reviste vechi, lipici, foarfecă, acuarele, perluțe.

După ce mi-am pus la îndemână materialele m-am apucat de lucru. Sincer vă spun că nu aveam idee ce va urma, pentru că ceea ce ne-a prezentat Niko ca sursă de inspirație nu m-a prea încântat!

Am luat și foarfeca decorativă aproape în caz că-mi vor veni idei strălucite să o pot folosi repede, nu să stau să o caut!Liniștiți-vă puțin, deoarece ideile strălucite încă le aștept!😂

Așa că m-am apucat să tai fâșii mai mici de un centimetru ca lățime și lungi cât pagina revistei. Am tot tăiat ...și tăiat...și nicio idee! Am tăiat câteva și cu foarfeca decorativă!😂

După ce am terminta de mărunțit revista 😂, am zis că ar fi bine să confecționez rama foto din carton și apoi să o pictez, de data aceasta nu  mai fost un dezastru pentru că am pictat cu o singură culoare, negru, să fiu sigură că nu dau greș. Am decupat două dreptunghiuri, unul mai mare și gol în interior...și unul mai mic care susține fotografia, le-am lipit unul de altul folosint 3 fâșii din revistă rulate cu ajutorul pensulei pentru pictură!

Am terminat rama foto și m-ma panicat pentru că în continuare eu nu aveam idee ce urma să fac. Am luat fâșiile din revistă și am început să le rulez, să le răsucesc, să le învârtesc.....și apoi am început să le împletesc....vă amintiți cum făceam beteala pentru brad la școală din hărtie creponată? Așa am împletit eu fâșiile două câte două până am zis că e cazul să mă opresc și să fac ceva o dată că mă apucă miezul nopții!!!

Și tot trăgând de mini beteala mea, mi-am zis: Dar dacă unesc capetele poate forma o floare, nu-i așa? Și da, așa am format floricelele, le-am pus și câte o perluță în mijloc să pară mai interesante! Însă am renunțat la pictat, chiar și cu o singură culoare, am zis mai bine să nu risc!

Am făcut niște frunzulițe cu ajutorul foarfecii decorative, care nu mi-au plăcut și cum le împachetam eu așa să le arunc, am dar forma unei frunze 3D...nu am mai reușit să fac altele la fel....pentru că eu le mototolisem să le arunc, da?😂Așa că am făcut 3 mini evantaie (cred că știți cum!!) și le-am lipit pe post de frunze. Și asta a fost tot!

REzultatul final!

Tot din carton puteți face și jucării:

Provocare verde 2012: Jucării din carton - Castel

*Colaje realizate cu PhotoRetrica!

Vă doresc o seară plăcută!

Astronautul din Boemia - Jaroslav Kalfar

Astronautul din Boemia scrisă de Jaroslav Kalfar, ediția din 2018, a apărut la Editura Trei și e tradusă de Laurențiu Dulman. Am aflat întrând pe site-ul autorului: https://www.jaroslavkalfar.com/spaceman-of-bohemia că acest roman este ecranizat și va apărea în curând pe Netflix, actorii care vor juca rolurile personajelor din carte sunt: Adam Sandler, Carey Mulligan și Paul Dano, iar filmul se numește Spaceman. 

Povestea din carte este următoarea: Jakub Procházka rămâne în grija bunicilor după ce părinții îi mor într-un "accident". Tatăl lui fusese un informator comunist, acest lucru are consecințe asupra vieții lui Jakub.

Jakub este absolvent de astrofizică și căsătorit cu Lenka, iar atunci când i se oferă o expediție periculoasă pe Venus pentru a colecta praf din norul Chopra, acesta acceptă fără să stea pe gânduri, fără să-și întrebe soția dacă este de acord.

Jakub credea că așa va reabilita numele Procházka.

Lenka îl părăsește, el se împrietenește (sau crede că își imaginează) cu o ființă extraterestră cu care dezbate subiecte despre durerea și iubirea pământenilor.

Nava lui este deteriorată de nor, iar el iese în cosmos și este salvat de o nava fantomă a rușilor, în timp ce pe pământ i se ridică statuie și are loc înmormântarea lui. Mai departe scrie în cartea...citez pe unul dintre profesorii mei.

Nu e chiar așa de strălucită pe cât s-a scris în unele recenzii, părerea mea. Cartea a fost bunicică! Aștept să văd cum va fi filmul!

poză din arhiva personală

Mi-am notat și un fragment din carte, care mi s-a părut interesant:

”Teoria probabilității se ocupă de abstracțiile matematice extrase din evenimente nedeterministe. Studiază de asemenea cantități măsurabile care pot fi ocurențe unice sau care pot evolua într-o manieră aparent aleatorie. Dacă o serie de evenimente aleatorii se repetă de multe ori, pot fi detectate și studiate anumite tipare, creându-se astfel iluzia că observatorii umani pot înțelege cu adevărat haosul. Dar dacă existența însăși e un câmp experimental în care universul face studii asupra probabilității? Dacă fiecare dintre noi e un simbol, o abstracție matematică înzestrată cu atribute copiate de la subiecți anteriori, dar cu o mică variație (complexul Electra în loc de complexul Oedip și narcisism în locul anxietății sociale paralizante), precum și cu instincte similare - frică de moarte, frică de singurătate, frică de eșec? Și poate că rezultatele pe care le obținem - sărăcie, foamete, boală, sinucidere, o moarte ușoară, dar plină de rușine și regrete - sunt strânse de un cercetător de deasupra noastră care calculează probabilitatea fericirii, probabilitatea integrității, a autodistrugerii. Probabilitatea norocului. E posibil ca un subiect născut bolnav și în sărăcie să ajungă la sfârșitul vieții în cercul de sus al norocoșilor? E posibil ca un subiect născut într-o familie bogată și privilegiată să se prăbușească și să moară într-o mizerie cruntă? Noi, Pământenii, am văzut toate combinațiile posibile. Și totuși, care sunt tiparele, când își va publica universul rezultatele într-o revistă științifică prestigioasă? Cât de probabil e ca un eveniment cosmic să se întâmple în dauna altora? Foarte improbabil. Și totuși, iată-ne aici.”

Înscriu această postarea în tabelul găzduit de Suzana ”Jocul de luni - Citate favorite”!

Vă doresc un început de săptămână ușor și plin de realizări!

Cățeluș marionetă din tuburi de carton!

 Provocarea verde numărul zece din proiectul Salvăm păpuși: Marioneta, presupune să realizăm, din materiale reciclate, de la zero sau nu, o marionetă! Eu am ales să fac un cățeluș (dacă nu vi se pare că arată ca un cățel, atunci e ce animal vi se pare vouă că e 😂), sursa mea de inspirație este videoclipul de mai jos:

Am luat două tuburi de carton de la hârtia igienică și pentru că nu am vrut să fac identic cățelușul ca în video, am improvizat. Pe lângă cele două tuburi (unul pentru cap și unul pentru corp) am folosit și o copertă din carton de la un album foto, ață, un pai, silicon pentru lipit la cald, foarfecă și acuarele.

Dintr-un sfert (aproximativ) de tub de carton am realizat capul, am tăiat doar un sfert și nu pe jumătate deoarece i-am făcut botic cățelului. Din partea rămasă am confecționat urechile.

Materialele folosite!

Din coperta de carton am făcut piciorușele, codița și botul....iar din resturile de carton rămase am astupat tuburile la capete, pentru că nu mi-a plăcut cum se vede ața înnodată. Am găsit 3 plastice rotunde rămase de la mobilă, din acelea micuțe cu care se acoperă șuruburile...și le-am folosit ca ochi și nas pentru cățel.

Apoi am scos acuarelele...și a început dezastrul.😂

Înainte și după ce l-am pictat!

Pictorița care zace în mine are mâinile frânte și de aceea am pictat în așa hal cățelul, că după ce am terminat de pictat regretam că nu l-am lăsat nepictat 😂, dar nici să fac alt cățel nu aveam chef .

Acum am constatat  că am sărit pasul când am pus marioneta pe ață, am străpuns cartonul cu vârful unui cater și am introdus ața pe care am lipit-o de un pai. Capul cățelului este mobil.

Rezultatul final!

Și marioneta mea este gata! Mălina a fost prezentă pe tot parcursul realizării acestui proiect și a făcut fotografii cu marioneta pictată și nepictată. A renunțat în sfârșit la căciulă, deoarece a fost foarte cald după zilele ploioase. Sper să vă placă de marioneta mea cățel!

Tot din tuburi de carton de la hârtia igienică am făcut în trecut, în 2015, un mini-jurnal tot pentru o provocare verde: Art Journal-Toamna:

 

Vă doresc o zi cât mai frumoasă!