Printre altele colecționez și bancnote, iar astăzi vă voi arăta doar bancnotele românești pe care le-am strâns de-a lungul timpului! Am avut și o colecție impresionantă de monede, foarte vechi, de argint și nu numai, pe care cineva și-a însușit-o fără acordul meu.
 |
| Coperta albumului - exterior/interior! |
Fotografiile sunt din arhiva personală, video-ul l-am realizat cu Canva, iar colajele cu PhotoRetrica!
Sper să vă placă bancnotele mele românești colecționate până în acest moment! Pe curând
Și acest coșuleț este un proiect mai vechi , l-am prezentat acum ceva (mult) timp pe blogul vechi și se pare că această postare am distribuit-o pe profilul meu pe Pinterest. Ce bine ! Pentru că azi vă arat cum îl puteți confecționa! Coșulețul roz nu-l mai am, care apare în postarea veche, deoarece l-am făcut cadou, dar am unul alb pe care îl veți putea admira mai jos. hihi
Ce puteți face cu un cd și câteva cheițe de doză? Un simpatic coșuleț!!
Pentru a realiza coșulețul aveți nevoie de următoarele materiale :
-ață;
-un cd vechi;
-108 cheițe de doza (pentru un coșuleț înalt de 6cm) + 9 cheițe pentru mâner;
-croșetă (mărimea o alegeți în funcție de grosimea aței).
Începem cu cd-ul: Corșetăm de jur-împrejurul cd-ului, ca în imaginea de mai jos:
Apoi facem rândurile coșulețului (coșulețul alb are trei rânduri); Le unim cu croșeta și dăm contur coșulețului. Deoarece nu am mai avut cheițe manerul coșulețului roz l-am făcut din mai puține cheițe, punând una in continuarea celeilalte , nu suprapuse ca și la rândurile ce formează cosulețul. Sper că vă place coșulețul meu!
Creștinii ortodocși, azi 21 Mai, sărbătoresc pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare și mama sa, Elena. Cu această ocazie las și eu aici o rugăciune și le urez tuturor celor ce poartă numele sfinților, și nu numai: La mulți ani! Multă sănătate și toate cele bune!
 |
| poza din arhiva personală; Israel 2022 |
Dați-ne mângâiere și nouă celor ce suntem în necazuri;
voi sunteți mijlocitori Sfintei Treimi , și puteți să ne ajutați nouă.
Auziți-ne și pe noi acum, alungați de la noi necazurile și nevoile ce vin asupra noastră în această vremelnică viață și vindecați neputințele, tămăduiși bolile noastre, potoliți răutatea noastră, izgoniți pe vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți.
Dați-ne nouă ca în pace și în liniște să trăim;
ajutați-ne nouă cu sfintele voastre rugăciuni.
Pentru mântuirea sufletelor noastre faceți milă cu noi acum, când cu frică și cu umilință grăim către voi așa:
Bucurați-vă, părinții creștinilor.
Amin
* Rugăciune din Acatistul Sfinților Împărați Constantin și Elena, Editura Bunavestire, Bacău, 2003
Acest iepuraș l-am croșetat acum cățiva ani, nu mai știu exact data, l-am postat și pe vechiul blog, care astăzi nu mai există și m-am gândit că ar fi bine să-l am și pe actualul blog!
Acest semn de carte- iepuraș este primul lucrat prin tehnica amigurumi, apoi am croșetat gnomul cu care am participat la Împodobim bradul IX, gnom pe care îl puteți admira și în această postare: https://danatoila.blogspot.com/2022/11/impodobim-bradul-xiii.html!
Acest model de iepuraș îi aparține lui Jonas Matthies, iar eu l-am lucrat după tutorialul postat de Captain Crocket, pe Youtube. Are șapte părți și explică pas cu pas cum se realizaeză acest simpatic iepuraș:
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 1
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 2
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 3
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 4
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 5
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 6
- Learn How to Crochet Amigurumi Bunny Bookmark Part 7
.jpg)
 |
| Decembrie 2022 (Israel) - poză din arhiva personală |
Pe
malul mării Galileii,
Colinele
şi azi şoptesc
Cu
freamăt de zefir în frunze:
"Tatăl
nostru cel ceresc..."
Şi
clipocitul lin de apă,
Aduce-nfiorat
ecou,
De-un
glas duios ce viu răsună:
"Sfinţească-Se
Numele Tău!"
Se-aud
în ciripit de vrăbii
Cântări
ce nu se pot cânta,
Şi-o
bucurie fără seamăn:
"Să
vie-mpărăţia Ta!"
Iar
florile-n cununi de aur,
Şi-n
straie albe ca de nea,
Îşi
pleacă fruntea în ţărână:
"Să
fie, Tată, voia Ta!"
Pe
malul mării Galileii,
Timid
păşesc tărâmul sfânt:
"Precum
în cer aşa să fie,
Şi-aici,
o Doamne, pe pământ!” (Autor Valentin Popovici)
Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).
 |
| poză din arhiva personală |
Connie Willis, pe numele său adevărat Constance Elaine Trimmer Willis, s-a născut în Denver, Colorado, pe 31 decembrie 1945. În 1967 a absolvit Colorado Stare College, numită în prezent University of Northern Colorado. Prima sa povestire publicată a fost „The Secret of Santa Titicaca” apărută în Worlds Of Fantasy, în 1971. În anul 1982, după primirea unei subvenţii din partea NEA (National Endowment for the Arts – Fundaţia Naţională pentru Artă a Statelor Unite), a renunţat la cariera din învăţământ şi s-a dedicat în întregime scrisului. Este una dintre cele mai premiate autoare de science fiction. A obţinut, pentru proză scurtă şi roman deopotrivă, zece premii Hugo – plus alte treisprezece nominalizări, şase premii Nebula – şi opt nominalizări, trei premii Locus – şi o nominalizare, un premiu John W. Campell Memorial şi nominalizări la premiile World Fantasy, Arthur C. Clarke şi British Science Fiction. Acestora li se adaugă cel mai recent dintre trofeele sale, Premiul Nebula 2010 pentru romanele Blackout şi All Clear, anunţat pe 21 mai 2011, în cadrul weekendului Nebula. Connie Willis locuieşte în prezent în Greeley, Colorado, împreună cu soţul ei, Courtney Willis, profesor universitar de fizică, şi fiica lor, Cordelia Connie Willis.
Cartea chiar dacă a primit cinci premii nu m-a impresionat! Când am cumpărat cartea mă gândeam că este o poveste care este scrisă în două volume, dar cele două volume ”Vânturile de la Marble Arch” conține o colecție de povestiri SF, volumul de față, numărul unu, conține 11 povestiri. Dintre cele unsprezece povestiri mi-au plăcut doar trei, poate patru.
Povestea care poartă numele acestei cărți este una dintre poveștile care mi-au plăcut: Soțul lui Cath simte niște vânturi cu miros ciudat de sulf sau putrefacție în câteva stații din metroul londonez și începe să investigheze. Doar el și cei bătrâni se pare că le simțeau și în final, află că și soția lui:
”Şi aerul de acolo, de jos, înregistra totul, îl întemniţa sub pământ, îl distila într-o esenţă de moarte şi de distrugere şi de descompunere. Cath se înşela. La urma urmelor, era Războiul Fulger. Şi fata care plângea în metroul către Balham, şi cuplul de americani care se certau. Înstrăinare şi dezastru şi despărţire. M-am întrebat dacă urma să se înregistreze şi asta, teama lui Cath şi nefericirea noastră, şi dacă avea să sufle prin tunelurile, pe şinele şi prin pasajele din staţiile metroului londonez, ca să izbească-n faţă un biet turist care nu bănuia nimic. Sau dacă asta urma să se-ntâmple peste cincizeci de ani.”
”Luna albăstruită” a fost amuzantă prin coicidențele bizare rezultate în urma eliminării emisiilor reziduale a unei uzine experimentale. La fel și povestea,”Scrisoare informativă”, cu extratereștii care pun stăpânire pe oameni: doi colegi de birou intră la bănuieli când oamenii din jur încep să se comporte frumos și civilizat (stau la coadă fără să se enerveze, donează și multe altele).Încep să facă cercetări și descoperă că această invazie, deși era benefică, avea și reacții adverse pentru gazda ocupată - aceasta începea să aibă probleme de sănătate. O aventură frumoasă care mi-a făcut plăcere să o citesc. Oare oamenii au nevoie de o invazie extraterestră să se comporte frumos?
”Nimeni nu crede niciodată ceea ce se întâmplă, decât după ce e prea târziu.”
O altă poveste care mi-a plăcut, așa și așa, a fost ”Cei care pândesc focul”: Bartholomew, un istoric, călătorește în timp, în 1940 când Londra se afla sub bombardamente, iar lecția pe care acesta o învață împreună cu colegii lui istorici este că ”trecutul nu poate fi salvat”. Povestea este tip jurnal.
”Nu o voi găsi niciodată. Nu o voi salva niciodată. M-am uitat la femeia care curăţa ceaiul vărsat şi mi-am dat seama că nici pe ea nu o puteam salva. Enola, motanul sau oricare dintre ei era pierdut aici, pe şirurile de trepte nesfârşite, în fundăturile timpului. Erau deja morţi de o sută de ani, nu mai puteau fi salvaţi. Trecutul nu poate fi salvat. Sigur asta e lecţia pe care a vrut s-o învăţ Catedra de Istorie când m-a trimis aici. Ei bine, am învăţat-o. Acum pot să plec acasă?”
”Istoria a triumfat asupra timpului, iar asupra lui nimic altceva n-a triumfat, decât eternitatea.” — Sir Walter Raleigh
”Fiicele mele iubite” mi-a făcut greață efectiv, vocabular vulgar și povestea...pfff (vă las pe voi să o descoperiți😂), abia am terminat-o deși avea câteva pagini această poveste!
Făcând media steluțelor date fiecărei povești, volumul l-am notat cu 2,5 steluțe, cu indulgență 3!
Alte citate din carte:
„Nimeni nu cunoaşte viitorul, poate doar să arate în direcţia lui.”
„Se spune că viitorul e la fel de real ca trecutul.”
„Lumea e un coridor lung, iar timpul, un fel de lanternă purtată de-a lungul lui[..]„Dacă timpul nostru ar fi o simplă extensie a universului, oare ziua de mâine ar fi la fel de reală ca aceea de ieri? Dacă s-ar putea face un salt înainte…”
Cu toate că această carte nu m-a impresionat, am aflat și lucruri interesante pe care nu le știam! De exemplu am descoperit-o pe Georgia O'Keeffe, pictorița americană considerată unul dintre cei mai mari pictori moderniști, renumită pentru picturile ei cu flori supradimensionate și nu numai.
 |
| Sursă foto: The White Flower, 1932 |
Poemul ”Foc și Gheață ” scris de Robert Frost, tradus de Octavian Cocoș:
”Lumea, zic unii, va pieri de foc,
Zic alţii că de gheaţă.
Dar am gustat dorinţa şi cred că la soroc
A noastră lume va pieri de foc.
Dar dac-ar fi să pier de două ori
Cred că şi ura o cunosc prea bine
De aceea eu vă spun că uneori
Şi gheaţa-i de ajuns să ne termine
Iar asta poate să ne dea fiori.”
Doi actori englezi John Gielgud și Laurence Olivier care nu-mi sunt cunoscuți, deși unele filme în care au jucat îmi sunt cunoscute. Mi-am pus în listă câteva filme pe care le voi urmări în acest sfărșit de săptămână, cum ar fi Dracula, 1979, regizat de John Badham, Discipolul diavolului, 1959, regizat de Guy Hamilton, Crima din Orient Express, 1974, regizat de Sidney Lumet și Merlin, 1998, regizat de Steve Barron!
Ar mai fi câteva lucruri, dar mă opresc aici să nu vă plictisesc! Pe curând!
Vă doresc un sfârșit de săptămână cât mai frumos!
Miercurea fără cuvinte a fost inițiat de Carmen și continuat de Floare de Colț.
