E prima postare pe care o fac de pe telefon și sper să se vadă bine, deoarece am rămas fără laptop, mai grav fără documentele și pozele din el. Sper să le recuperez cumva. Până îmi vine noul laptop am zis să fac o postare de pe telefon, să las o recenzie scurtă despre cartea lui Cebrián.
Cartea este ușor de citit. Prezintă crimele a 15 dintre cei mai cunoscuți criminali psihopați într-un rezumat, câteva informații despre copilărie și crima care nu a fost tocmai perfectă,care a dus la prinderea acestora. Iar la final mai sunt prezentați încă 15 (nu mai știu sigur) alți criminali în maxim 10 fraze.
Mi-ar fi plăcut să conțină mai multe detalii, despre copilăria lor spre exemplu, sau viața lor de adult, pentru a-i putea analiza prin prisma acțiunilor lor .
După fiecare capitol citit căutăm informații pe internet pentru mai multe detalii și astfel am găsit neconcordanțe. Informațiile din carte nu prea sunt veridice(!?). Legat de scrisoarea pe care Fish a trimis-o familiei Budd, în carte este redat un pasaj care este diferit de ceea ce am găsit pe net, plus ca această scrisoare nu era foarte mare ar fi putut să pună textul integral.
Dacă ar fi să compar portretele acestor criminali făcute de Cebrián cu un portret pictat, acesta ar avea multe elemente lipsă, ba un ochi, ba o buză, ba o sprânceană....😅
Cu toate aceste neajunsuri 😂 mi-a plăcut această carte, dar mai mult de trei steluțe nu pot să îi dau.
După ce am pictat prima mea icoană pe sticlă am zis să mai încerc o dată, dar cu mai multă răbdare, însă una zic și alta fac...ca popa😂 (cum e o vorbă mai veche din popor). După ce am trasat conturul icoanei, am așteptat câteva minute să se usuce vopseaua acrilică, apoi cu ajutorul unui bețișor ascuțit făcut dintr-o crenguță de salcie, am corectat liniile prea groase. Apoi trebuia să mai aștept ceva timp să se usuce foarte bine conturul, dar de unde atâta răbdare? Așa că repede am dat cu lac și.....ce credeți? vopseaua a început să se întindă😓...
Când am văzut ce se întâmplă nu am mai întins nici lacul cum trebuie și a ieșit valuri-valuri...din ce în ce mai rău, însă nu am renunțat...am zis măcar să încerc să îmi iese mai bine combinația de culori, că mai rău de atât nu puteam să mai greșesc.
Așa că a doua zi m-am apucat să aplic culorile, am început cu umbrele și am lăsat o zi culorile să se usuce bine. De data aceasta am aplicat un strat gros de vopsea, de 2 ori, deși mai trebuia aplicat un strat. Despre Sf. Ierarh Alexandru, care se sărbătorește pe 30 august, găsiți mai multe pe site-ul CrestinOrtodox.
În stânga este prima icoană pictată, în dreapta este cea de-a doua icoană. Care dintre ele vă place mai mult?
Cu vopseaua rămasă în paletă am pictat un tablou cu flori, conturul l-am făcut după o pagină dintr-o Carte de colorat pentru adulți. Nici acest tablou nu a ieșit strălucit, deoarece conturul e unul complicat, dar l-am adaptat cât de cât pentru pictură. Conturul, dacă observați, pe lângă flori are o altă nuanță, deoarece stratul de vopsea a fost mai subțire, de teamă să nu amestec culorile. Tabloul cu flori l-am pictat pe sticla unui tablou vechi (din acelea prinse cu cuișoare în rama de lemn frumos ornată) care s-a potrivit perfect pe palul(!?) unei rame cu clipsuri care mi s-a spart.
Le-am terminat pe ambele în același timp și a durat mai mult de o săptămână, deoarece am mai avut și alte task-uri de finalizat.
Înscriu tabloul cu flori la tema cu nr. 4: Fii creativ! la transformările creative ale lunii iunie, în total patru lucrări, postare care compensează tema cu nr. 3 pe care o voi omite, deoarece nu am niciun pahar/cana/farfurie ciobit.
Sper să vă placă icoana și tabloul meu, chiar dacă nu sunt perfecte.
Vă doresc o seară frumoasă și un început de săptămână ușor!
Este ”cea mai bună autobiografie scrisă vreodată de un actor. O carte uluitoare!” așa o descrie Chicago Tribune, însă eu cred că este o poveste care te inspiră și te încuranjează, să nu te dai bătut și să-ți urmezi visul, povestea cerșetorului care devine prinț.
fotografie din arhiva personală
Viața lui este exact ca un film creat de el: o melodramă -o viață tristă, ironică, cu umor, dragoste și aventură, iar finalul este unul fericit. Cred că majoritatea îl știu pe actorul de filme mute și pantonimă, care a creat personajul Charlot cu mustăcioară neagră, îmbrăcat în pantaloni largi negri, cu pălărie Melon neagru și pantofi supradimensionați. Viața lui nu a fost roz de la început, a trecut prin multe greutăți împreună cu fratele lui Sydney până să ajungă un actor foarte cunoscut.
A vândut ziare, a fost tipograf, păpușar, sticlar, asistent la cabinetul unui doctor etc, dar nu-și uitase niciodată scopul lui final: acela de a deveni actor. A traversat singur perioada dificilă și neplăcută a adolescenței, furios pe viață - era un visător trist care își dorea dragoste și aventură.
Își dorise să aibă atenția publicului și să fie bogat, iar atunci când le-a obținut, în mod paradoxal, îl făceau să se simtă singur și deprimat.
”Singurătatea e ceva oribil. Are o aură subtilă de tristețe, e nepotrivită cu interesul sau cu atracția, te face să te simți penibil. Dar, pânăla un anumit nivel, oricine se confruntă cu ea. Totuși singurătatea mea era frustrantă, pentru că aveam tot ce-mi trebuia ca să-mi fac prieteni. Eram tânăr, bogat și celebru și, totuși, eu umblam de unul singur, stingher, prin New York.”
Din această autobiografie discursivă nu lipsesc remarcile despre cum se fac filmele, nu vorbesște doar despre viața și filmele sale, ci și despre arta actoriei, a regiei și realizării filemelor. Își spune părerea despre muzică, știință, artă, poezie și literatură și despre cei care le practică, care de altfel se numărau printre prietenii și cunoscuții lui. Printre prietenii săi se numără și Albert Einstein, Winston Churchill și mulți alții.
”Inteligența total lipsită de sensibilitate este caracteristică prototipului criminalului, iar sensibilitatea total lipsită de inteligență este caracteristică idiotului inofensiv. Dar când intelectul și sensibilitatea se află în echilibru perfect, avem de-a face cu actorul la superlativ.”
Popularitatea lui a scăzut odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind acuzat că este comunist, fiindu-i filmele interzise, presa îl denigra și parcă nu era de ajuns, o fostă iubită, care dorea să facă rost de bani, îl dă în judecată, acuzându-l de imoralitate, și se transformă într-un proces coșmar care pare că nu se mai termină.
Dar reușește să treacă cu bine peste tot, fiindu-i alături Oona O'Neill, fiica dramaturgului Eugene O'Neill, care în ciuda diferenței mare de vârstă dintre ei, îi devine soție. Părăsește America împreună cu Oona și copiii lui și se mută în Elveția unde duc o viață fericită. Nu a uitat niciodată de unde a plecat și mereu vizita locurile copilăriei.
În carte se află discursul din filmul ”Dictatorul” și câteva pasaje din scenariul filmului ”Domnul Verdoux”, inspirat din viața criminalului Barbă Albastră, pe care cenzorii de la Motion Picture Association îl interziceau.
Mi-a făcut plăcere să citesc povestea vieții lui și închei cu un citat care mi-a plăcut și este de actualitate:
"Devenim victimele unor condiții impuse sufletului, ale sancțiunilor și ale permisiunilor.
Matricea în care ne-am lăsat modelați vine din lipsa de cultură. Orbi, trăim în urâțenie și aglomerație și nu mai apreciem frumosul. Profitul, puterea și monopolul ne-au tocit simțul de a trăi. Ne-am lăsat cuprinși de aceste forțe, care ne-au învăluit în pur dispreț pentru urmările nefaste.
Fără să urmărească inteligent o anumită direcție și fără simțul răspunderii, știința a ajuns la politicieni, iar armele de distrugere militare pe care ei le țin în mână pot anula destinul fiecărei făpturi vii de pe acest pământ.
Puterea încredințată acelor prea puțin înzestrați, ca să fiu blând, cu răspundere morală și competențe intelectuale, în unele cazuri aproape deloc înzestrați, ar putea duce în cele din urmă la un război de exterminare a tuturor formelor de viață de pe pământ. Iar noi mergem orbi mai departe."
Se spune că această sticluță este ca un "talisman" pentru cămările noastre . Sticluța - talisman conține straturi de diferite semințe de cereale sau condimente și este bine să fie ținută la vedere.
Aceste semințe din sticluțele Sporul Casei atrag energiile pozitive și le alungă pe cele rele. Așa că mi-am ”confecționat! și eu una și în același timp am bifat și tema cu numărul 2: Sticla de la transformările creative din luna iunie!
Materiale folosite:
- o sticluță goală de parfum;
- semințe: de in, linte roșie, orez și semințe de fenicul;
- condimente: boia și piper;
- o panglică subțire bleu;
- o bucățică de dantelă;
- silicon la cald.
Am curățat eticheta sticluței de parfum și apoi am început să aranjez straturi- straturi de semințe și condimente. Nu s-au așezat cum trebuie din cauza formei pe care sticla o are sau pentru că trebuia să pun mai întâi condimentele, apoi semințele. Data viitoare voi încerca să asez mai întâi condimentele și peste ele să pun semințele.
Când am umplut sticluța i-am făcut un dop cu ajutorul pistolului de lipit cu silicon și am lipit și panglica bleu de jur-împrejurul gâtului...iar deasupra am lipit o floricică decupată din dantelă.
Asta a fost tot! Acum am și eu o șticluță Sporul Casei! Sper să vă placă chiar dacă nu a ieșit perfect!
Mi-a plăcut această carte. Este un thriller cu un impact emoțional puternic. Autorul s-a inspirat dintr-un caz real de răpiri.
Cartea are 2 părți - în prima parte ne prezintă coșmarul prin care trece Rachel, o mamă singură, care se luptă cu un cancer în remisie, când fiica ei este răpită, iar pentru a o salva trebuie să se transforme în monstrul care îi rapise copilul.
Kylie, fiica lui Rachel, este răpită și pentru a o răscumpăra trebuie să plătească 25.000 de dolari și să răpească un alt copiș care să o înlocuiască pe Kylie. Nu are voie să anunțe poliția sau pe oricine altcineva, altfel fiica va fi omorâtă împreună cu toți din familie. Rachel cere ajutorul cumnatului ei Pete.
În partea a doua - impactul evenimentelor petrecute se răsfrânge asupra lui Rachel și fiicei sale. Rachel face un plan să scape de Lanț pentru totdeauna, deoarece își recuperase fiica, dar încă trăiau coșmarul.
Pentru a-și salva fiica de la o eventuală sinucidere, deoarece starea ei se agrava de la o zi la alta, dar și pentru liniștea lor, rachel face un plan să distrugă răul - Lanțul.
Este foarte interesant cum Rachel reușește să ajungă la cei care au creat Lanțul și cum intră în joc și fostul soț al lui Rachel, un avocat chipeș care săptămânal își schimbă iubita. Cartea te ține în suspans și îți stârnește curiozitatea, astfel dorindu-ți să continui lectura fără a lăsa cartea din mână.
Mi-am notat și câteva citate din carte:
”Egiptenii trăiau într-o lume infestată de zei și de demoni. Demoni sunt și aici, dar sunt ființe umane.”
”După cum a evidențiat scriitorul J.G. Ballard, civilizația nu este decât un văl fragil, subțire, întins peste legea junglei: Mai bie să mori tu decât să mor eu. Mai bine copilul tău decât al meu.”
”Kirkegaard spunea că plictiseala și frica sunt rădăcina tuturor relelor.”
Ieri, adică duminică, am mers la cinema și am văzut filmul 3D Transformers: Rise of the Beasts, film care a fost lansat vineri 09.06.2023. Nu este genul meu de film preferat, dar acesta mi-a plăcut, fiind, totodată, și primul film 3D la care merg. Este un film științifico-fantastic de aventură cu multă acțiune, presărat pe alocuri și cu scene amuzante.
fotografie din arhiva personală
Acțiunea are loc în anii '90, mai exact în 1994, când Autoboților (se transformă în mașini) li se alătură noi extratereștri - Maximalii (care se transformă în animale) în lupta cu răul - Scourge și armata sa, care îl slujesc pe Unicorn - acesta se hrănea cu planetele din Galaxie.
Maximalii se refugiaseră pe Pâmănt în timp ce Unicorn le devora planeta, luând și cheia care îi deschidea portalul către alte planete bune de devorat, salvând astfel planetele și pe Unicorn ținându-l captiv.
Aceștia rup cheia în două și o ascund în diferite colțuri ale planetei noastre - Pământ - pentru a nu fi găsită de Scourge. Însă arheologii descoperă o jumătate de cheie și când Elena, o tânără cercetător de artefacte, o analizează, cheia trimite semnale pe care oamenii nu le pot vedea/simți și așa începe războiul.
Noah, un fost soldat, este în căutare de serviciu pentru a-și putea întreține frățiorul bolnav și este prins în războiul roboților.
Fiecare lupta pentru a-și salva familiile (fiecare avea planul lor) și când sunt aproape învinși, Noah realizează că doar uniți pot învinge răul.
Mi-a plăcut cum s-a văzut 3D, dar în același timp a fost și obositor, deoarece totul se vedea atât de aproape parcă făceam parte din film, iar atunci când aruncau cu ceva sau se împușcau aveam impresia că vin direct în mine.😂
Deși, pe vremuri 😂(cum sună asta), mergeam foarte des la cinema, acum merg mai rar, probabil din cauza Netflix-ului. La cinema am mai fost la lansarea filmului House of Gucci, care mi-a plăcut foarte mult!
Voi când ați mers ultima dată la cinema? Ce film ați văzut?
Vă doresc o zi de luni cu soare ( la mine plouă) și o săptămână plină de realizări!
.jpg)
.jpg)
